Democrație la ordin

Devine cum nu se poate mai clar că PSD-ul nu este o forță politică agreată de americani.‎

Comunicatul Departamentului de Stat care cerea blocarea adoptării Legilor Justiției ne arată acest lucru fără putință de tăgadă. Cauzele sunt multiple. În SUA există un dispreț profund față de comunişti și față de urmașii lor. Ba, și mai rău. Americanii se uită strîmb și la cei care nu îl contestă sau coabitează îngăduitor cu comunismul sau cu derivatele sale. Și nu zic nici pîs cînd au nevoie de o cooperare urgentă cu dușmanul tradițional. PSD-ul a început relația cu SUA cum nu se poate mai prost. A făcut eforturi disperate să fie acceptat chiar în momentele în care era condus de Ion Iliescu, perceput a fi omul Moscovei. A cedat informații și oameni, a susținut idei în care nu credea, ba a mai cheltuit și sume enorme pe lobby sau pe contracte (vezi contractul Bechtel) pentru ca Ion Iliescu și Adrian Năstase să nu fie niște nefrecventabili. Refuzul american al PSD-ului mai vine și din jocul politic intern. Lipsită de oameni, de forță și de proiecte, opoziția PSD a redus tot discursul la un anticomunism neobosit, isteric, uneori chiar inventat. Antipesedismul a devenit un curent de opinie hrănit și de intelectualii de dreapta, de presă și chiar de veteranii de război și de foștii deținuți politici. La un moment dat, antipesedismul a devenit pentru unii sinonim cu combaterea fostei Securități. Toate acestea au făcut din PSD o forță politică mai puțin agreată la Washington și la Bruxelles.

Ce-au făcut oamenii lui Ion Iliescu și urmașii? Au crezut că boala trece, că vor scăpa cu diverse teste și dovezi de loialitate și că în cele din urmă vor fi acceptaţi ca interlocutori sau chiar parteneri. O vreme sau în anumite dosare au și fost. Dar de îndată ce PSD-ul s-a considerat democratic și validat de alegători și a început să se poarte ca un partid democratic de necontestat, amestecîndu-se în mecanismele cu care americanii – de regulă, prin interpuși – controlează o țară, atunci a luat-o peste nas, chiar și peste ochi, și, dacă ar fi cazul, s-ar alege și cu un șut în fund. Adică ar fi debarcat cu forța.

În fapt, cu atacul la noile Legi ale Justiției, americanii își apară instrumentele de influență în România. Prin comunicatul lor, opinia publică este obligată să înțeleagă cine se află în spatele Laurei Codruța Kovesi, ce servicii fac serviciile noastre secrete și la ordinul cui și ce interese militare, strategice și economice încurcă pesediștii amețiți de elanul și inițiativele lor democratice.

Ce ne mai spune comunicatul destul de dur al Departamentului de Stat? Că interesele americane în România sunt enorme, nenegociabile cu PSD și cu ALDE, că toți cei care încurajează sau orchestrează mișcările de stradă au o orientare politică și unii chiar au făcut cîte o vizită sau au beneficiat de o bursă peste Ocean. Deci frontul proamerican este mult mai larg și mai bine organizat, spre deosebire de cel al PSD, care este subțire, incult, îngîmfat de numărul de voturi, lipsit și de sprijin și de strategie și destul de ușor de speriat‎.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.