Istorii cu și despre cărți:  Descrierea Moldovei, prima ediție în limba română publicată în 1825

Descrierea Moldovei este una din lucrările cu mare ecou european ale ilustrului cărturar Dimitrie Cantemir (1673-21 august 1723), domn al Moldovei (martie-aprilie 1693, 1710-1711) și membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin (1714).

 

Scrisă în limba latină în anii 1714-1716, lucrarea a fost publicată pentru prima oară în limba română abia în 1825 cu titlul: Scrisoarea Moldovei de Dimitrie Cantimir Domnul ei.

 

Cartea a ieșit de sub tipar la 19 august, la Tipografia Mănăstirii Neamț sub îngrijirea ieromonahului Gherontie. Traducerea în limba română s-a făcut însă nu după manuscrisul latin, ci după traducerea germană publicată în 1771 la Frankfurt și Leipzig.

 

Dimitrie Cantemir a scris lucrarea la îndemnul Academiei din Berlin după ce pierduse tronul Moldovei în 1711 și se stabilise în Rusia. Aici a rămas până la sfârșitul vieții în calitate de consilier al ţarului Petru I, care i-a acordat titlul de „Principe Serenissim”. Manuscrisul latin original autograf nu a fost încă descoperit, așa că nu se cunoaște cu siguranță titlul final stabilit de autor. În epocă au circulat mai multe cópii/versiuni manuscrise, unele cu titlul Descriptio Antiqui Et Hodierni Status Moldaviae.

După moartea lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului (în 1744), o copie a ajuns după multe peregrinări în posesia lui Gerhard Friedrich Müller, profesor la Academia din Sankt Petersburg. Fiind convins de valoarea manuscrisului, Müller l-a dat spre studiu unui specialist, geograful german Anton Friedrich Büsching. La rândul lui, acesta a apelat la profesorul Johann Ludwig Redslob din Berlin pentru a-l traduce din latină în limba germană. Büsching a adnotat traducerea germană și a publicat-o în revista „Magazin für die neue Historie und Geographie”, tom. III-IV din 1769-1770, apoi în volum în 1771 la o editură din Frankfurt și Leipzig, cu titlul: Beschreibung der Moldau. Ea a constituit sursă de documentare pentru mulți călători străini, care au scris despre Țările Române la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Așadar, până să fie publicat, manuscrisul latin al Descrierii Moldovei a avut un parcurs complicat. Nici drumul spre tipar al manuscrisului traducerii românești nu a fost simplu. Pe la 1806, ediția germană a ajuns în posesia lui Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei în mai multe rânduri între 1808 și 1842. Înaltul ierarh a comandat tălmăcirea ei în română, dar evenimentele ce s-au succedat (războiul ruso-turc din 1806-1812, izbucnirea Revoluției grecești în 1821) au făcut ca publicarea să fie amânată. Proiectul a fost reluat după sfârșitul domniilor fanariote și numirea lui Ioniță Sandu Sturza (1822-1828) ca domn al Moldovei. Astfel, scrierea lui Dimitrie Cantemir, ultimul domn „pământean” al Moldovei înainte de instalarea regimului fanariot (1711) a fost publicată pentru prima oară în limba română în zilele primului domn „pământean”, de după încheierea acestuia (1821).

În prefața adresată „Către iubitorii de știință cititori” ieromonahul Gherontie justifică imprimarea cărții la tipografia bisericească. Deși, spune el, ar putea fi socotită nefolositoare de o seamă de călugări (ca unii care „au îmbrățișat viiața monahicească și pustinicească”), această scriere este „nu numai vrednică, ci și cu necuviință (…) a nu o avea toți patrioții”. De aceea, mitropolitul Veniamin „cu dragoste au blagoslovit (încuviințat n.n.)” publicarea ei, starețul Dometian „au binevoit” imprimarea în tipografia mănăstirii iar Gherontie „cu bucurie” a îndeplinit sarcina de a o tipări. Imprimarea s-a făcut după o copie a traducerii trimisă de la București de mitropolitul Țării Românești, Grigore al IV-lea Dascălul (1823-1834), care o avea în păstrare de mai multă vreme. Nicăieri în cuprinsul cărții nu este dezvăluit numele traducătorului, dar conform cercetătorilor ieșeni (N. A. Ursu, E. Munteanu) acesta a fost Ioan Nemișescu, un mic boier cărturar cunoscător de germană din Iași.

Prima ediție românească a Descrierii Moldovei a reprodus integral ediția germană din 1771. Ea cuprinde prefețele lui A. F. Büsching și G. F. Müller, precum și „Viața lui Dimitrie Cantemir” redactată de fiul său, Antioh (p. 1-31. Biografia a fost reprodusă de editorii germani după altă lucrare a domnitorului, Istoria Imperiului Otoman apărută la Hamburg în 1745 cu titlul: Geschichte des osmanischen Reichs (tradusă după ediția engleză a lui Nicholas Tindall publicată la Londra în 1734-1735). Textul ediției românești cuprinde: „Întâia parte, a Geografiei” (p. 31-89); „Partea a doua, politicească” (p. 107-308); „Partea a treia, pentru starea bisericească și a celor învățați din Moldova” (p. 308-344).

Ediția din 1825 a fost imprimată într-un tiraj mic. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea devenise greu de găsit, motiv pentru care în 1851 s-a publicat o nouă ediție la Iași, sub îngrijirea lui Constantin Negruzzi, cu titlul: Descrierea Moldaviei de prințul Dimitrie Cantimir.

 

 

Articol scris de dr.Daniela Lupu/Muzeul Municipiului Bucuresti