Seria conferințelor profesorului Minovici – „Fotografia în justiție”

Începând cu anul 1906, avea loc debutul seriei de conferințe cu titlul „Fotografia în Justiție”. Pe parcursul carierei sale, conferențiarul Minovici a atins acest subiect în nenumărate conferințe susținute atât la București, cât și la Cluj. Astăzi aducem în atenție conferința susținută la data de 30 octombrie 1923, în sala a IV-a a Universității Clujene.

 

În fata unui public extrem de numeros, dr. Minovici începea prelegerea sa prin a arăta foloasele pe care fotografia le aduce diferitelor domenii precum și inovațiile științei puse în serviciul Justiției, pentru a face lumină diferitelor cazuri întâlnite pe parursul carierei sale, dar cu mențiunea ca aceasta să fie realizată în mod uniform și cu multă atenție. Savantul menționa că „fotografia e necesar să se ia atât în față cât și și-n profil din dreapta, iar mărimea ei să fie a VI a parte din mărimea capului. La noi, se dă atât de puțină importanță noilor mijloace științifice de identificare a criminalilor, încât e foarte greu să se descopere autorii diferitelor crime și delicte, și din acest motiv, în majoritatea cazurilor, poliția e departe de a fi pe urmele criminalului”.

O altă aplicare a fotografiei în justiție, spunea legistul, „este identificarea cadavrelor complet desfigurate, îndată ce li se injectează un preparat special, care are proprietatea de a elimina toate gazele provenite din descompunere”. Tot prin fotografiare erau imortalizate imagini pe care ochiul liber nu le poate vedea și sub această forma se putea deosebi actele și manuscrisele false de cele autentice.

Așa cum era firesc, presa nu a încetat să titreze diferite articole despre această serie de conferințe. „Conferenţiar versat şi stăpân absolut pe materia predată, dl. dr. Minovici a reuşit să captiveze până la sfârşit atenţiunea ascultătorilor cari nu mai încăpeau în sală. Printre diferitele persoane marcante ale vieţei noastre intelectuale, care înţeleg să participe le orice manifestaţie a vieţei culturale româneşti, am remarcat participarea unui mare număr de ofiţeri de poliţie şi magistraţi, întrebările pe care le pun şi la care răspunde dl. profesor Minovici captivând atenţiunea şi simpatiile ascultătorilor, sunt: De ce se întrebuințează fotografia în Justiţie, ce foloase aduce, felul cum se face această întrebuinţare şi cazurile în care poliţia şi justiţia modernă recurge la ea. Hoţii, spărgătorii şi asasinii de azi nu mai sunt primitivii de pe vremuri. Ei lucrează cu mijloace tehnice, exploatează toate progresele ştiinţei în favorul meseriilor criminale, prin urmare mijloacele cu care societatea trebuie să se apere contra lor, trebuie fie tot atât de perfecte și moderne. Răufăcători vom avea totdeauna — spune dl. profesor — lupta noastră nu se va îndrepta prin urmare la stârpirea lor, ce este imposibil, dar la reducerea numărului și la descoperirea criminalilor. In criminologie cazurile în care se întrebuințează fotografia, sunt următoarele: pentru a se constata identitatea criminalului, a victimei, pentru a putea fi urmărit criminalul.

În  fotografie, se remarcă orice fel de semnalment al lui, pentru a descoperi actele lui criminale prin mijloacele technice ce oferă fotografierea. Pentru constatarea criminalului, fotografiile având nevoie să circule între ţări, cu ocaziunea unui congres internaţional s-a hotărât ca ele să aibă mărimea de V. Lungimei feţei, să fie luată în faţă sau un profil din dreapta, ceea ce la poliţia noastră nu se face, arătând străinătăţii situaţia noastră înapoiată în ce priveşte criminologie. Dealtfel din fotografii de toate măsurile şi făcute în toate felurile fără socoteală, un criminalist nici nu poate reţine vreun rezultat. Fotografiile se fac asupra viilor sau cadavrelor. În ce priveşte fotografiile asupra cadavrelor, este o greutate foarte mare putrefacţia, care le schimbă cu totul forma.Contra putrefacţiei s-au inventat  astăzi mijloacele, astfel cadavrul poate fi restituit în forma sa anterioară sau menţinut în starea în care se află.

În ultimul timp însă, continuă dl. profesor, criminalii pare că se interesează mai mult de crimele mai puţin riscate şi uneori mai rentabile, falsificând acte, comiţând excrocherii. Fotografia aci îşi are adevăratul rol ştiinţific. Aparatul vede şi unde ochiul liber nu vede, prin ea se poate stabili cu exactitate dacă un document a fost falsificat prin orice fel, prin şters, ras sau prin metode chimice. Hârtiile, monede false, monedele metalice falsificate, prin fotografie se pot descoperi cu o uşurinţă uimitoare Dactiloscopia are în ajutorul ei tot fotografia, care mărind urmele digitale, niciodată nu greşeşte. Aici arată dl. profesor că punerea degetului de către cei ce nu ştiu să scrie este un mijloc foarte bun de a stabili identitatea celui ce a semnat, prin controlul urmelor digitale. Autorităţile vor trebui prin urmare să dea o importanţă mult mai mare faptului, că urma digitală să fie cât mai clară, și să nu fie„mâzgălită” pentru a putea oferi detaliile necesare”.

Această serie de conferinte a continuat la București, susținută la Ateneul Român, în 1924.

Surse:

Infrățirea, noiembrie-decembrie 1923.

Patria, decembrie 1923

 

 

Articol scris de Ionuț-Alexandru Banu, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici, secția Antropologie Urbană,  Muzeul Municipiului București