Nu-mi ies din minte câteva secvențe dintr-o știre de la televizor. În Herson, autoritățile de ocupație au început să distribuie pașapoarte rusești ucrainienilor care încă nu au fost uciși.
Nu contează că manopera e ilegală, iar acele documente nu vor fi recunoscute de nicio altă țară din afara zonei de influență a Rusiei. Însă prin acest gest, Moscova vrea să dea încă un semn că nu va ceda nimic din ce a cucerit și că se vede stăpânul etern al acelor locuri.
Nu-mi ies din minte nici vorbele pe care șeful administrației pro-ruse, Vladimir Saldo, le adresa oamenilor din sală care îl priveau și îl ascultau cu chipurile împietrite:
„Toţi locuitorii din Herson vor să obţină un paşaport şi cetăţenia rusă cât mai repede posibil. Se deschide o nouă epocă pentru noi. Este documentul cel mai important pe care îl deţine o persoană în viaţa sa. Prin dobândirea lui, aveți conștiința faptului că sunteți parte a unei țări mari, o țară a măreției și a dreptății”.
O țară a măreției? Rusia? Cum așa? Imperiul rus e măreț? De unde și până unde!? Neputând pune la socoteală cultura, atâta vreme cât toate culturile lumii sunt egale, după cum ne învață principiile multiculturalității, ce argumente ar avea Rusia pentru a putea spune că e măreață?
Știința? Păi, știința e parte a culturii. Oricum, până la începutl secolului XX nu prea aveau cu ce se lăuda. Sportul? Și sportul e parte a culturii, dar mai bine să nu îl amintim deloc, cunoscând că Rusia e patria dopingului. Istoria acestei țări? Ce istorie are Rusia, de vreme ce acest imperiu a fost clădit pe crimă? Și alte imperii, câte-or fi fost ele în sitorie, tot pe crimă au fost edificate. Așadar, ce alt argument ar putea aduce rușii în favoarea măreției pe care și-o atribuie?
Măcar, aproape toate celelalte imperii din vechime sau mai noi au reconstruit teritoriile ocupate, în cele mai multe cazuri au contribuit la dezvoltarea lor, chit că totul era făcut pentru ca raptul să fie mai mare, ca să fure mai eficient. Dar au construit ceva, au lăsat ceva în urma lor. Ce au construit rușii, pe unde au trecut, în afară de cimitire și pușcării?
Sosiți în lume cam acum 1000 de ani din nimicul Asiei la fel ca mongolii au răspândit la rându-le Nimicul. Cu sufletele abrutizate genetic, cu mințile întunecate de o violență continuă, care se perpetuează de la o generație la alta (vezi copiii de grădiniță îmbrăcați în soldați), cu refuzul de a adopta orice urmă de civilizație, ba, mai mult, de umanitate, cum pot să spună acești oameni că aparțin unui imperiu măreț? Prin ce definesc ei măreția, altfel decât prin crimă? Prin eroism?
Acum vreo 20 de ani am citit despre cercetările unor psihologi care stabiliseră că, de vreme ce omul este făcut să iubească viața, eroii nu sunt altceva decât niște bolnavi psihic, pentru că numai un bolnav psihic poate să se laude că a omorât sau că ar fi în stare să omoare zeci și zeci de oameni. Cu alte cuvinte, pentru a-și defini măreția, un popor, inclusiv poporul român, se poate mândri cu psihopații care s-au așezat de ”partea bună a istoriei”? Ce prostie e asta!?
Și cum de pot spune aceste animale cu chip de oameni că Rusia e o ”țară a dreptății”? Cum definesc rușii dreptatea? Prin milioanele de condamnați care au murit de-alungul timpului de foame sau deportați în Siberia? Atunci, să depună mărturie despre dreptatea Rusiei supraviețuitorii gulagurilor. Să mărturisească deportații Basarabiei ori ai altor țări, despre ce au îndurat în lagăre.
Rușii vorbeasc despre dreptate? Cât de drept e să furi copiii, așa cum făceau pe vremuri mongolii sau tătarii, pentru a-i da spre adopție unor familii rusești? Cât de uman e acest gest? Ce e măreț în această adevărat politică de ocupație?
Fiind rus ori trăind în Rusia, de frică, din credință sau din prostie, nu ai avea nicio problemă să afirmi că trăiești într-o țară măreață. Dar, de altă nație fiind și în altă țară trăind, cum să susții o asemenea politică, un asemenea popor, o asemenea țară, asemenea malformații humanoide?
Asta nu îmi iese din cap, mai ales dacă realizez că am avut dreptate acum vreo două luni când scriam într-un articol publicat aici că Rusia nu se va opri în sudul Ucrainei sau în Ucraina, ci va dori mai mult, tot mai mult. Noi argumente?
Iată: În Duma de Stat e introdus un proiect de lege care, odată votată și promulgată, va anula recunoașterea independenței Lituaniei, Letoniei și Estoniei, viitoare ținte ale expansiunii Rusiei.
Iată: Serghei Lavrov, acela care, din punct de vedere biologic nu are decât calitatea de organizare pluricelulară, nedând dovadă de nicio urmă de umanism în ciuda celor care, inclusiv la noi, se străduie să-i spele imaginea și prin față dar mai ales prin dos, amenință Republica Moldova cu ocuparea teritoriului dacă îndrăznește să adere la Uniunea Europeană.
Iată: Rusia acordă asistență militară și politică Serbiei și pot pune rămășag că la momentul potrivit Alexandar Vucic, președintele acelei țări, va exacerba diferendele avute cu Bosnia-Herțegovina și Kosovo, nu pentru a rezolva ceva, ci pentru a declanșa un nou război în Balcani, spre deliciul Moscovei care, în acest fel, va vedea destabilizat și centrul Uniunii Europene.
Iată: Dimitri Medvedev, bine strunit în lesă de Putin, latră despre ștergerea de pe fața pământului a țărilor baltice, iar tizul său, Rogozin, îndeamnă la genocid în Ucraina.
Iată: Psihopatul Vladimir Putin a găsit încă o justificare a războiului prezent și a celor viitoare (pentru că sunt convins că va deschide și alte fronturi), afirmând că orice teritoriu ocupat sau reocupat nu este doar o ”reîntregire a Rusiei lui Petru cel Mare, ci un drept prin care imperiul își apără suveranitatea”.
Sunt cele de mai sus semne ale vreunei măreții? Nu. Sunt semne ale unei lumi a răului, o lume descrisă perfect de Jaques Prevert în poezia ”Războiul”:
”Despăduriți,
cretinilor
despăduriți.
Toți tinerii copaci îi ciopâțiți
îi frângeți cu securea veche.
Despăduriți,
cretinilor
despăduriți
și arborii bătrâni cu cioturi vechi
ca niște vechi danturi,
butucii putrezi îi păziți.
Și agățați pe fiecare o pancartă:
Arbori ai binelui și-ai răului,
Arbori ai Victoriei,
Arbori ai Libertății.
Pădurea pute a bușteni crăpați
și păsările fug din ea
și voi rămâneți să cântați.
Rămâneți voi în ea,
Cretinilor,
rămâneți să cântați, să defilați.”
(”Poeme”-Editura pentru Literatura Universală, 1965, Traducerea Gellu Naum)
Tocmai de aceea nu tac și nu mă voi opri. Pentru ca cretinii definiți de Prevert în poezia de mai sus să nu cânte, să nu defileze din nou în țara mea, așa cum ”defilează” deocamdată sub pseudonime în subsolul acestei pagini, acolo unde le urez să rămână.
(În imagine, un tată din Mariupol care își plânge copilul ucis de ruși-Foto: Evgeniy Maloletka)
Erată: cer scuze stimaților forumiști. La intervenția mea de mai sus în loc de ,,aprecieri axiomatice,, rog a se citi: ,,aprecieri axiologice,, Mulțumesc de înțelegere.