Despre spectatorii din tribună

Citind articolul lui Vasile Dâncu „Ultima bătălie a stângii: dărâmarea idolilor”, mi-a venit în minte adevărul butadei „ai grijă ce soluţii găseşti, pentru că ele s-ar putea sa-ti creeze probleme şi mai mari”. Nu as fi vrut sa-l comentez acum pentru ca doream sa ma refer, poate mai tarziu, la o chestiune de principiu ce mi se pare importanta. Totusi, subiectul asta se leaga de ceea ce scriam ieri, „cine conduce…” si inevitabil se leaga si de diferite comentarii referitoare la votul de astazi privitor la excluderea din PSD a lui Mircea Geoana.

Ceea ce este cunoscut în folclorul politic drept „grupul de la Cluj” reprezenta o soluţie pe care am gândit-o în anul 2000 pentru problemele PSD din Transilvania. Am crezut atunci că, aducând în guvernul României transilvăneni, dincolo de calităţile politice şi profesionale ale lui Ioan Rus, Vasile Puşcaş sau Vasile Dâncu, PSD va reuşi să atragă o parte importantă din alegătorii transilvăneni, dand un mesaj concret si nu doar vorbind despre importanta Ardealului. Strategia a dat, la început, rezultate, iar în anul 2004 PSD a obţinut în Cluj cel mai bun rezultat din istoria sa.

citeste mai mult aici