Confuziile ce se fac în deciziile dinăuntrul țării nu scad, din nefericire. Nu scad nici în afară. Chiar în chestiuni de principiu, confuziile sunt în largul lor. Să luăm câteva exemple recente.
La noi, confuzia intereselor este izbitoare. Interesul public, prea puțin înțeles, este redus frecvent la cel personal, crezându-se că așa este democrația. „Politicianul x nu-mi mai satisface interesul personal, deci este epuizat” este deducția multora dintre cei care se socotesc „liberi”. După modelarea de neuitat a lui Caragiale: „democrație să fie, dar înșfăcați-l!”. Dacă nu cumva după versiunea: „să nu mai moară capra, ci să moară de-a dreptul vecinul care are capre!”. Iar prezentarea interesului de grup ca interes public este în exces. „Funcționarii din ministerul nostru nu acceptă raționalizarea cheltuielilor” – se spune în aceste zile. Perspectiva întregului, care este cea a interesului public, nu contează.
Este de salutat faptul că azi se vrea reducerea „statului obez” – pe care l-am numit „stat avariat”, după ce alții l-au socotit „mafiot”, „eșuat”, colonie”. Normalizarea bugetară, dar și administrativă, trebuia demult făcută. Ea preocupă orice stat sănătos. Dar, în mod ironic, în loc să se renunțe la privilegiile feudale din sistemul public al țării și să se taie aberațiile birocrației, nu se nimerește nicicum sursa „obezității”, care continuă să fie confundată cu mărunțișuri.
Confuzia intereselor are implicații grave câtă vreme diferiți inși angajează țara nu numai pentru azi, ci și pentru viitor, bagatelizând interesul ei vital de a nu intra în conflicte inutile și de a-și asigura pașnic viitorul – cum face orice țară comparabilă. Se ajunge iarăși în ridicolul ce devine carpatin al alergării decidenților după cooperarea unor țări, după ce ani la rând le-au blamat, din ignoranță și prostie.
Zilele trecute, „președintele” pretindea că ar fi obținut „legitimarea democratică” a încropelii sale „România educată”. După ce nu se știe ce înseamnă azi educația și cine educă pe cine, se confundă vizibil legitimarea cu o plebiscitare ieftină printre diletanți.
Se confundă copios democrația cu alegeri oricum făcute, numai să fie ceva ce să semene a alegeri. De aici și preocuparea de comasare a acestora și de alianțe care să împiedice schimbarea, căci nu contează ce vor cetățenii, ci, cum se spune, cine numără voturile. Cu o asemenea înțelegere a lucrurilor, combinată cu abuzurile de „desemnări personale”, s-a și ajuns la un regim prostocratic, ale cărui incapacități și erori marchează instituțiile și sunt plătite scump de cetățeni. Ar mai fi de înțeles că prostocrația este regimul rezultat dintr-o selecție a decidenților din rândul celor slab pregătiți și manevrabili și nu se confundă cu vreun popor și nici cu democrația.
Prototipică printre confuzii este abordarea religiei. Mulți asimilează religia cu idolatria și miturile. Mai nou, sunt mediatizați teologi care fac și ei confuzia, doar că din altă direcție. Or, religia presupune credință, care înseamnă să crezi în existența lui Dumnezeu și să-ți pui soarta în mâinile sale. Ea presupune revelație și mântuire. Religie este acolo unde se regăsesc toate acestea.
Este deja răspândită meteahna de a subestima ceea ce spun oamenii invocând fizicul, averea, afinitățile, biografia sau orice. Ca și cum un cetățean nu ar avea voie să-și spună părerea oricând și nu ar putea avea dreptate, fie și încătușat! Se confundă libertatea cu discreditarea altora și probarea cu bălăcărirea. Se confundă pe scară mare deținerea de funcții, ocupate, cum spunea Spiru Haret, prin „competiții ca la nimeni”, cu valoarea persoanelor.
Din faptul că s-au administrat deja în copilăria multor generații anumite vaccinuri (antipoliomielitic, antirujeolic, antigripale etc.), cu rezultate certe, unii, din țări diferite, deduc că vaccinuri aflate în circulație, testate, prin forța lucrurilor, prea scurt, ar fi tot obligatorii. Este o confuzie ale cărei rezultate dramatice abia încep să se dezvăluie!
În relații dintre state se face copios confuzia între teritorii deținute și suveranitatea asupra lor. Or, unele teritorii au fost obținute tocmai prin încălcarea de suveranități naționale. În plus, suveranitatea este legată de tratate, iar unde nu sunt tratate, nu este vorba de încălcarea suveranității. În era postbelică lipsesc tratatele.
Nu se ia în seamă faptul că, după Al Doilea Război Mondial și după „războiul rece”, toate țările s-au schimbat. Toate sunt altfel decât clișeele ținute în circulație, din care trăiește o propagandă uzată care doar împiedică rezolvări raționale. Sunt, firește, motive de critică a realităților, dar stările de lucruri sunt noi. Se face însă confuzia dintre trecut și prezent, deși, în diferite țări, o nouă constelație de regimuri este pe scenă. Nu mai suntem nici în 1947, nici în 1990, lumea este alta, deși nici o lume nu începe cu cei de azi.
Principiile însele sunt confundate. De pildă, europenitatea înseamnă la origine și la propriu valori – libertate, dreptate, frumos și acțiunea pentru a le asigura cât mai multor oameni. Europenitatea este esențial critică față de ceea ce este. Or, mai nou, europenitatea este confundată cu supușenia față de decizii de conjunctură, luate fără examinare serioasă de un birou sau altul. Din această „simplificare” grosieră vine, de altfel, și criza actuală.
Schimbarea unei societăți într-una mai bună nu se poate atinge fără democratizare din primul moment. La democrație, ne spune o veche experiență, se ajunge prin democratizare, nu altfel. Azi, însă, sunt decidenți care cataloghează fără noimă drept „noi democrații” regimuri neclare și precare, care au rămas la restricționarea de drepturi civice și politice ale opozanților și minorităților etnice. Nu există, însă, democrație cu discriminare.
Exemplele sunt mai numeroase, încât analizele vorbesc tot mai mult de o evoluție funestă sub ochii noștri.
În discursul susținut în parlamentul Spaniei (1984), cel mai profilat filosof al epocii, Jürgen Habermas, semnala „noua netransparență (die neue Unübersichtlichkeit)” a ceea ce se petrece în lume: „în pragul secolului al 21-lea se conturează panorama înfricoșătoare a periclitării la scara lumii a intereselor de viață: spirala cursei înarmărilor, răspândirea necontrolată de arme nucleare, sărăcirea structurală a țărilor lumii a treia, șomajul și crescândele dezechilibre sociale în țările dezvoltate, probleme ale împovărării mediului, mari tehnologii ce operează în proximitatea catastrofelor oferă devize care au trecut, prin intermediul mass media, în conștiința publică. Răspunsurile intelectualilor oglindesc, nu mai puțin decât cele ale politicienilor, perplexitatea” (Die Neue Unübersichtlichkeit,1985). Netransparența este împotmolire în realități ce par fără alternative.
Între timp, s-a ajuns la răspândirea organizată a erorilor. Pe bună dreptate, Bobby Duffy (The Perils of Perception. Why we’re wrong about nearly everything, 2019) a semnalat că acestea vin pe fondul unei „vaste dezinformări a populației”. Oamenii sunt intoxicați cu falsuri. Numai că mulți le degustă și coabitează cu ele. Preferința pare să fie pentru cuvinte și prima impresie, iar alergia la examinare critică și calcul precis este răspândită. Înclinația este spre a judeca în grabă, fie și cu riscul de a greși (Daniel Kahneman, Thinking Fast and Slow, 2011). Se și dă curs la „ceea ne ni se spune”, mai ales că știrile false (fake-news) au devenit industrie.
Dar și mai importante în a genera falsul sunt „bulele de filtrare” și „camerele de ecou” ce vin astăzi odată cu „tehnologia informației” și cu „mediile de socializare”. În această privință, se știe că bogatele informații oferite de Internet sunt în funcție de „cel ce-l folosește (user)”. Acesta etalează preferințe, afinități, fel de a gândi – oricum ceva din ființa sa lăuntrică, încât se poate stabili ușor ce este potrivit să i se ofere. Și i se oferă! În fapt, mulți oameni se interesează mai curând de ceea ce le confirmă opiniile. „Disonanța” și căutarea adevărului obosesc.
La fel de importante în a genera erori sunt însă politica și cultura politică. Se poate spune, cu probe, că politicile meschine ale unor inși mărginiți și redusa cultură duc la crearea de confuzii.
Un autor exersat în analiza lumii actuale vorbește de „vremuri de confuzie” (Helmut Wilke, Demokratie in Zeiten der Konfusion, 2014). Evoc în continuare miezul analizei, lărgesc sursele „confuziei” și conturez o ieșire.
Este „confuzie”, ne spune autorul, în „amestecul, curgera împreună și imbricarea unor planuri ale vieții diferite, ale raționalităților divergente și ale realităților eterogene, într-o lume tehnologic și comunicativ globalizată”. Este „confuzie” în „deruta” ca urmare a unei supralicitări a capacităților lor cognitive, pe de o parte, și a unei supraoferte de știri nevalide, pe de altă parte.
Teza este aceea că „trebuie vorbit de o epocă de confuzie căci două transformări fundamentale – globalizarea și societatea cunoașterii – converg și produc o hipercomplexitate globală, care este punctul de plecare și miezul confuziei”. Globalizarea aduce confuzii ca urmare „a obscurizării granițelor stabilite ale suveranității statelor naționale, a contiguității dintre cauze locale creatoare de probleme și efecte globale, a amestecului acționismului local și lipsei de importanță globală”. Societatea cunoașterii antrenează, pe lângă alte schimbări, descompunerea de structuri, pentru a face loc succesivelor valuri ale înnoirii cunoștințelor, care au devenit primul factor al producției, încât odată cu creșterea cunoașterii se extinde nesiguranța.
Confuzia urcă deja dincolo de situații concrete. „Înainte de toate, confuzia raționalității economice și politice, într-o economie politică tot mai greu de descifrat, face dificil să se distingă între necesara competiție și cinica corupție”. Se ajunge astfel la o „confuzie la nivelul concepțiilor”. Rezultatul nu este altul decât acela că nimic nu mai este limpede.
Ne putem întreba: doar acestea – globalizarea și societatea cunoașterii – duc la „confuzia” de astăzi? Teza mea este aceea că pe scena generării de „confuzii” sunt și profilul decidenților și criza culturală.
Bunăoară, știm din istorie că la decizii au venit adesea oameni care se alimentau mai curând din experiența de viață, decât din diplome. Dar erau oameni de convingeri. Pluralismul politic real îi obliga la rigoare. Azi, convingerile au cedat oportunismului, încât nu mai contează adevărul aserțiunilor, ci ca acestea „să treacă”, să fie înghițite de populație.
Între timp, relativismul a dizolvat țesătura organizărilor (A. Marga, Relativismul și consecințele sale, 2004). Astfel că au ajuns la decizii inși care nu cunosc realitatea, nici măcar geografia, și ce este de făcut. Cititul scrisului altora și prompterul, în spatele cărora se ascund „personalități” de carton, înșală sistematic cetățenii, iar forțe oculte și tradiția minciunii perpetuează înșelarea și duc la una și mai mare.
Trăim, de fapt, într-o criză culturală ramificată. Între altele, titrați în poziții de decizie sunt mai numeroși decât oricând în lume. Dar „intelectualii publici”, adică oameni capabili să traducă adevăruri generale în date civice, politice și etice curente, sunt puțini. Legătura între adevăruri și acțiuni o fac și mai puțini. Loc de confuzii este la tot pasul.
Confuziile se amplifică totdeauna odată cu monopolizarea deciziilor de către persoane și slăbirea „dezbaterii publice”. Ele sporesc și când nu se respectă condițiile dezbaterii. Adică atunci când inteligibilitatea exprimărilor este afectată de incoerență logică și sărăcia de limbaj, când integritatea vorbitorilor este în suferință (cei care discută una spun și alta gândesc), când adevărul propozițiilor în raport cu faptele este disprețuit, când echitatea („te tratez pe tine ca subiect conștient și responsabil, așa cum aștept să mă tratezi și tu”) este trădată. Abuzurile de funcții și încălcarea cerințelor argumentării raționale favorizează confuziile.
Dar, oricât de complexă este realitatea, o luminare a minților și revenirea la fapte formează primii pași spre destrămarea confuziilor.
Doar prin acțiunea „intelectualilor publici” și cu „dezbatere publică argumentativă” poate începe o astfel de mișcare. Aidoma țărilor în care comunitățile s-au emancipat, rezolvările durabile le asigură intelectuali integri și competenți și comunicarea argumentativă a cetățenilor respectați și responsabili. Nimic nu le poate înlocui.
Copile, tata a fost idiot, în loc să plecăm din țara asta am ales să rămânem. Mă voi usca în nenorocirea asta, mi-o asum și nu-ți cer nimic. Tot ce-ți cer este să nu faci greșeala mea, fă-ți bagajele, și pleacă
E clar : ” Vrem o alta Ordine de zi ” !
continuam sa tinem ochii larg inchisi, refuzand sa vedem REALITATEA. de aici si confuzia…sau cum sa ocolim elefantul…nu-nu: MAMUTUL din camera.
https://www.youtube.com/watch?v=-qpvDW9r8Wg
” Interesul public, prea puțin înțeles, este redus frecvent la cel personal, …”
-e o societate fara printzip
dar toata Planeta nu e decat o adunatura de neica-nimeni.
@Gheboasă de Cotroceni
-drumul pierzaniei!
Confuzia este doar personala .Nu putem generaliza .Fiecare individ numit cetatean are o anume perceptie personala ce este de cele mai multe ori gresit afirmata totul fiind parte a necunosterii si a dorintei acestuia de mai bine (personal). Necunosterea nu absolva pe nimeni de vinovatie si aici intervine adevarul .Exista o serie intreagă de asa zisi formatori de opinie ce cunosc adevarul dar care ,din cvasi motive fie ele personale sau de grup, mint cu nerusinare cetateanul(cel ce nu are mare stiinta atasata cunosterii) cetatean ce devine la nivel personal confuz .Cu toate acestea observam cum cetateanul este din ce in ce mai greu de pacalit indiferent de „ stelele ” de cunostere purtate de catre unii dintre noi .Fakeuirile nu mai prind la lume si nu mai scot oamenii in strada .Strada este cea care ne arata nivelul de cunostere cetatenesc .Ultimele incercari de a mobiliza strada au fost sorite esecului iar cei care le pun in scena devin la rindul lor confuzi nestiind de ce cetateanul nu mai reactioneaza .Inselatoria si minciuna au „picioarele scurte” .Capra vecinului nu mai prezinta interes pentru nimeni .Fiecare este cu capra si steagul lui .Intelectualii publici si-au arat masura faptelor si imensa lor necunostere uneori transformata in fake chiar la ultimile zbateri din Invatamintul public .”Invatorul” roman , manipulat de proprii lui alesi , ne-a aratat cit de hidoasa poate fi nestiinta .
549 articole cam cate zile are razboiul din Ukraina. Rezultatul este identic, ca in poze.
Popor nomad, românu a fost mereu in istorie oportunist. Nu a excelat niciodată prin solidaritate, empatie, inteligență,.ci in aptitudini de insușire a bunurilor altora,.la lichelism. Azi in cleptocrația occidentală, in ”libertăți” la jaf violență pedofilie sau lgbtq++, nu are rețineri la pornirile genetice.. Deci, ajunge inveriabil la situația de eșuat, falimentar sau cedare de suveranitate și colonie de babuini..bun de muls și prostit..
@ mos martin – nomad a fost neamul tau .
Pentru … Destrămarea confuziilor … despre POPORUL nostru …
Poporul nostru cel actual Românesc … este FORMAT si DEZVOLTAT pe acest TARAM inca din NEOLITIC/6000 BC (dpv. istoric si genetic).
Ramas ca un popor MAJORITAR, STABIL, SEDENTAR si CONTINUU locuitor al ACESTUI taram inca din NEOLITIC si pana ASTAZI (dovedit dpv. istoric si genetic).
Fiind DEMONSTRAT dpv. GENETIC prin lucrarile stiintifice recente de Arheogeneza/Paleogeneza DNA … unde SE DOVEDESTE (STIINTIFIC) ca populatia noastra ACTUALA Româneasca … este exact ACEEASI ca si populatia nostra STRAVECHE din Neolitiocul Mijlociu si Tarziu si Eneolitic/(5500–4500 BC) (culturile Boian-Zau si Gumelniţa/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu).
Pentru … Destrămarea confuziilor … despre POPORUL nostru …
Poporul nostru cel actual Românesc … este FORMAT si DEZVOLTAT pe acest TARAM inca din NEOLITIC/6000 BC (dpv. istoric si genetic).
Ramas ca un popor MAJORITAR, SEDENTAR si CONTINUU locuitor al ACESTUI taram inca din NEOLITIC si pana ASTAZI (dovedit dpv. istoric si genetic).
Fiind DEMONSTRAT dpv. GENETIC prin lucrarile stiintifice recente de Arheogeneza/Paleogeneza DNA … unde SE DOVEDESTE (STIINTIFIC) ca populatia noastra ACTUALA Româneasca … este exact ACEEASI ca si populatia nostra STRAVECHE din Neolitiocul Mijlociu si Tarziu si Eneolitic/(5500–4500 BC) (culturile Boian-Zau si Gumelniţa/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu).
Complexitate şi confuzie, două concepte care se bat cap în cap. Ori cădem de acord că nu există complexitate fără capacitate nativă sau nu, de a o aduce la cel mai mic multiplu sau numitor comun, ori complexitatea, în mod obligatoriu este creatoare de confuzii şi atunci, cunoaşterea trebuie redefinită în aşa fel încât să poată reprezenta la orice nivel, în orice loc şi în orice moment, ceea ce la nivelul aparențelor, avem senzația că ştim deja. Senzațiile, la fel ca şi percepțiile iar uneori ca şi opiniile, părerile sau cele mai stabile teorii, pot fi înşelătoare căci au o componentă ce pare a fi proprie atât unui individ cât şi unui grup sau unei colectivități definite, definibile sau nu. Aşadar, clarificarea confuziilor trebuie să plece de undeva dintr-un punct fix, acceptat şi acceptabil căci dacă acesta este volatil precum cele mai fine particule ale materiei, rezultatul nu poate fi decât volatil. Spre deosebire de ştiințe, religia a arătat că se poate baza pe un astfel de punct fix. Ştiința nu porneşte de nicăieri, nu se opreşte nicăieri, ştie tot fără a şti orice şi, în opinia mea, nici nu poate ajunge vreodată undeva anume. Asemeni Pământului aflat în mişcare, ea creează multe dar tot asemeni Pământului, ea nu ştie ce creează căci cele create nu sunt şi nu rămân ale ei, ea însăşi modificându-se sub propriile „forțe sau energii”. Viața este dincolo de ştiință şi filozofie şi nu e de mirare că nici una nici alta nu ştiu încă ce este ea şi cum ar trebui trăită astfel încât, întreaga omenire, să fie mereu mulțumită, adică, …mântuită. Până atunci mai avem de aşteptat. Ne încurcă…timpul.
Misiunea intelectualului public este să spună, ca bun cunoscător, adevăruri pe care alții le ocolesc și să răspundă la întrebarea ce este de făcut.Domnul Andrei Marga le face pe acestea de fiecare dată. Articolele lui sunt o cronică a temelor acestor vremuri și exprimă o concepție elaborată. Oricine le poate confrunta cu realitatea. Nu au putut fi contrazise, fiind temeinic elaborate. Excelentă listarea de confuzii din articol! Poate că mulți le știm, dar acum se spun cu franchețe.
Domnule profesor Marga, cu stima va salut,
Democratia NU este apanajul Statului de a utiliza toate mijloacele posibile, dar si dincolo de limita Legilor, de a dispune de viata oamenilor, indiferent de orice scop declarat sau nu, pentru ca ea devine Regim Totalitar!
Cand o sa cunoasteti domnule profesor ce fel de tehnologii prezente sunt folosite pe oameni, si in Romania, o sa vedeti cu totul altfel Democratia, Statul, cetateanul, bietul om. Statul prin tot ce urmareste si face este intr-o mica sau mai mare masura un Regim si dispune de toate parghiile, omul in schimb … Dumnezeu cu noi domnule profesor! Legea in tara asta nu este respectata nici de Stat!
Cu stima!
De ce se zice Plimba ursu. Ursache ia-ti satra u guresca si du -te sa te plimbe.
Nu exista nici o confuzie exista doar alegeri politice .Pe cine vreti sa alegeti ? Sosoaca -Teodorvici si Simion versus Ciolacu , Grindeanu sau Tudose si Firea contra Ciuca -Helvig si Kovesi sprijiniti de Nicusor Dan si Presedintele Iohannis sau doar pe singuratecul Drula ?Alegerea este extrem de simpla . Cind confuzia va este clara nu trebuie decit sa decideti. Un numar imens de cetateni nu pot alege decit viitorul si nicidecum politicul de tip fake .
doru popescu Dar ce confuz esti teleaca.Romania a aparut pe timpul lui Cuza ma aiuritule.Stii tu ca esti vita pura de acum 6000 de ani? Pana si dacii au fost venetici.De la daci pana in prezent v-ati corcit .Cumani, goti,bulgari ,persi,gepizi,turci,tatari,rusi,sasi,secui….. Dar tu nu,esti rupt de realitate.
N-am ințeles supărarea..Pe mine m-au invățat la școală despre transhumanța românului,. Și in copilărie am și asistat in repetate rânduri la șirul de căruțe cu coviltir și câinele legat la urmă, care căutau un loc de popas ..și furat..E tradiție românească plecatul in lume..
ROMANIA … pe TARAMUL nostru nord dunarean … a aparut pe vremea lui Constantin DACUL/324 AD …
„41,13. [Constantin] a construit un pod peste Dunăre [lângă Celei-Sucidava]” (AURELIUS VICTOR/(320-390 AD) – CARTE DESPRE VIAŢA ŞI MORAVURILE ÎMPĂRAŢILOR).
Tot Constantin DACUL a construit si Brazda lui Novac/324-330 AD.
ROMANIA … ca taram nord dunarean … este mentionat de Auxentiu de Durostorum/383 AD.
Tara Romaneasca/Wallachia … este mentionata din epoca lui Attile/430-450 AD. Si apoi de la 1310 si pana la 1859.
SI TOCMAI DE ACEEA … in anul 1857 se propune „Unirea Principatelor într-un singur Stat sub numele de România.” (Propunerea lui Kogălniceanu în ședința Adunării Ad-Hoc a Moldovei din 7 Octombrie 1857).
Astfel Romania a aparut pe harta taramului nostru … incepand de la anii 324 AD, la 383 AD, la 450 AD, la 1310, la 1857.
Adica, cu mult inainte de Cuza.
doru popescu Daca tu traiesti bine asa, amagindu-te nu am nici o apasara.Si daca am fi fost atat de vechi, de ce mama naibii tot in mocirla suntem? A,exact,toti ne dusmanesc si ne vor raul.Cu mentalitatea asta cum ca am fi buricul pamantului ne pierdem identitatea,ne pierdem bunul simt .Daca inca mai crezi ca de acolo ne tragem,inseamna ca nu am evoluat deloc.Au trecut atatea mii de ani.Imperii au fost,au disparut.Dar civiizatia a mers inainte pentru cei care s-au adaptat si reinoit.Tu ramai in povestile tale.Lumea poatra trai doar progresand.Nu plangand dupa trecutul(ne)glorios.
As cita câțiva agenți ai confuzie naționale, chestiune pe care am semnalat-o in urma cu mulți ani. Bogdan Chiriac, Mandresu, Victor Ciutacu, Pieleanu, Ciuvica, Costa, Răzvan Dumitrescu, Sorina Matei, Prelipceanu, Cristoiu, Sorin Rorsca Stănescu, Dorin Iacob, Gadea, Corina Crețu, Corpos, CTP,etc. Pe principiul azi afirmam un adevăr ca mâine sa-l combatem, aceste forme fara fond nu sunt, de fapt, dacat cărțile securiste infiltrate în mass media cu scopul de a confuziona cetățeanul care nu cauta surse alternative de informare sau care accepta sa fie manipulat cu buna stiinta.
PS. Confuzia ca forma bezmetica de existenta nu poate fi hrana pentru confucianisti.
PS. Când mergi prin ceata, confuzia îți adâncește necunoscutul.
PS. Cand ești confuz, psihiatrul e cel care îți călăuzește pașii.
Ps. A fi sau a nu fi confuz, aceasta-i întrebarea.
PS. Ce trist. Mințile, asa zis, luminate, în loc sa lumineze, confuzioneaza.
PS. Segmentul care accesează la manipulare accesează și la confuzionare.
PS. Confuzia beata se trezește. Cea treaza, niciodată.
PS. A fi confuz e similar cu a nu fi.
Poporul Roman va fi exterminat de Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA folosindu-se drept calai pentru exterminare nazishtii pushi de CIA la Kiev. Deja Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA numesc Romanii „inferiori de rasa Latina” termen adoptat shi de nazishtii pushi de CIA la Kiev pretinshi de „rasa Suedeza”. Cotidianul ar trebui sa publice discursurile necenzurate ale nazishtilor pushi de CIA la Kiev, asha cum face Hindustan Times, ca sa intzeleaga shi Romanii care le este soarta shi cine ii va extermina.
sincer, modul in care se redacteaza si se sustin lucrurile,si vorbesc exclusiv din perspectiva mea, devine straniu si se transforma intr-o limba straina, grea ca si frecventa a vibratiei. verdictele din articol incearca sa puna dincolo de orice interogare greutatatea afirmatiilor, sprijinite la rindul lor pe diversi autori citati. rostite de la o anumita „inaltime”, asigurata de o elocinta si calitati dobindite intr-un anumit mediu, specifica lumii si paradigmei de azi, semnificativ pentru anumite persoane dar probabil nu pentru toate, nu face decit sa nasca confuzii. ma intereseaza mai putin textul in sine si mai mult vibratia lui. se poate percepe in multe feluri ceea este scris. unii ramin doar la nivelul mintii care cred ei ca aceasta este rezultatul creierului care trebuie pus la munca sustinut, haituit pentru ca se vrea logica, fundamentare, extrapolare deci… confuzie… minte nu este localizata in creier. iar precum mentioneaza dl Constantin Dulcan cimpul inimii este mult mai puternic decit cel al creierului si ca de fapt totul trece prin inima ca si validare. nici mintea si nici sufletul nu se gasesc in interiorul corpului uman. creierul, in principal, este un regulator de procese. descoperirea neuritilor senzoriali din inima in anii 90 confirma acest fapt. fluxul de informatie dinspre inima spre creier este mult mai mare comparativ cu cel dinspre creier spre inima. de aceea coerenta inima creier este foarte importanta dar despre asta stiu foarte putini. logica este o iluzie alimentata de nevoia de structura care sa sprijine concluzia. poate nu e nevoie de nicio concluzie pentru a nu fi confuzie… imi pare rau daca textul provoaca anumite reverbatii. apartinem unor lumi diferite si e firesc sa vad lucrurile altfel.
pentru oamenii inteligenti nu exista confuzii indiferent de complexitatea situatiilor…pot sa existe incertitudini, nelamuriri, nepatrunsuri pe care vrei sau nu sa le limpezesti dar nu confuzii…cum face un om inteligent sa scape de confuzii? relativ simplu: revine la repere (ma rog, principii) atunci cand simte o oarece debusolare(in definitiv suntem oameni si mai putem avea si slabiciuni)…pentru amatorii de raspunsuri mai exacte „confuzia” poate fi asociata unei entropii informationale maxime (P=0.5) fata de probabilitatile sigure 1 sau 0 sau ca sa fiu si mai explicit este „poate” in loc de „da” sau „nu”…pentru politicieni si politica folosirea foarte romanescului „las-o incurcata” (tot de maxima entropie!) este „fireasaca”…ce poate fi de discutat in lumea noastra ultraliberala si descatusata (si nu in cel mai bun sens) de constrangeri ar fi daca logica aristotelica mai este suficienta pentru definiri de repere
Eu traiesc bine asa, nu am nici o apasara …pe TARAMUL nostru STRAVECHI/locuit de 10.000 de ani, de catre o ACEEASI populatie SEDENTARA, CONTINUA, MAJORITARA (dpv. genetic si populational)/de peste 8.000 de ani.
Au trecut atatea mii de ani. Imperii si neamuri migratoare au veni si au disparut de pe acest TARAM (vreo 35 de neamuri in ultimii 2500 de ani) … „Imparati pe care lumea nu putea să-i mai incapa/Au venit si-n tara noastra de-au cerut pământ si apa/
Si nu voi ca să mă laud, nici ca voi să te-nspaimant/Cum venira, se facura toti o apa s-un pământ.” (M.E. Scrisoarea III)
pe TARAMUL nostru STRAVECHI/locuit de 10.000 de ani, de catre o ACEEASI populatie SEDENTARA, CONTINUA, MAJORITARA (dpv. genetic si populational)/de peste 8.000 de ani.
Au trecut atatea mii de ani. Imperii si neamuri migratoare au veni si au disparut de pe acest TARAM (vreo 35 de neamuri in ultimii 2500 de ani) … „Imparati pe care lumea nu putea să-i mai incapa/Au venit si-n tara noastra de-au cerut pământ si apa/
Si nu voi ca să mă laud, nici ca voi să te-nspaimant/Cum venira, se facura toti o apa s-un pământ.” (M.E. Scrisoarea III)
Dar civilizatia NOASTRA a mers inainte, de 8.000 de ani si pana astazi, pentru ca s-a adaptat si reinoit PERMANENT pe acest TARAM … de la CIVILIZATIA noastra cea ANCESTRALA, SUPERIOARA si FAIMOASA din Neolitic/6000 BC, cea care a inventat o prima proto-scriere in lume (Tartaria, 5500 BC) … si pana astazi.
Dar, pe acest TARAM/ROMÂNIA, am ramas PERMANENT un ACELASI popor MAJORITAR (dpv. genetic) de acum 8.000 de ani si pana astazi.
ACESTA ESTE GENIUL si TRAINICIA NEAMULUI NOSTRU … conform raspunsului GENIULUI neamului nostru cel ROMÂNESC (M.E.) … „CUMINTENIA unui POPOR, care se DEZVOLTA conform PROPRIULUI sau GENIU, FERIT de amestecurile STRAINULUI.” (Lucian Boia, „Istorie si mit in constiinta romaneasca”).
PS. Eu traiesc bine asa, nu am nici o apasara …
DEH. MESERIA mea despre LUME (cea extraterestra) o pot DESFASURA in orice loc din ROMANIA, din Europa, de pe PAMANT, sau din Universul nostru Extragalactic.
Exista o cecitatea (orbire intelectuala selectiva) asupra careia ma tot intreb cum poate fi depasita.
Statul ‘obez’ nu se refera la optimizare: „normalizare bugetara si administrativa”, nu se refera la „privilegii”, nu se refera la „aberatiile birocratiei”.
Ci se refera la statul care a penetrat domenii in care nu are ce cauta, statul care a colonizat ultimele recese ale vietii: sanatatea, educatia, pensia, munca (asigurarile de somaj, salariu minim, etc.). Nici nu mai vorbesc de mizeriile contemporane, de intruziunea in alegerile de stil de viata, de la fumat prin sexualitate pina la exprimarea sentimentelor (legile urii): nu astea sint in discutie acum.
‘Reducerea statului’ inseamna _dezetatizarea vietii_. Ce e asa de complicat in a pricepe ceea ce oamenii stiau dintotdeauna, sa tina un ban alb pentru zile negre? DIn economii se asigura la nevoie banii de doctor, de somaj, de pensie. ‘Asigurarile’ au fost dintotdeauna un motorul socialitatii: prietenii, cunostintele, familia largita, comunitatea apropiata, astea sint formele de asigurare primara chiar si azi. Sa nu ne mai miram de degradarea socialitatii, de descompunerea familiei, de neglijarea batrinilor daca raminem _orbi_ la faptul ca statul s-a substituit tutor acestora si le-a _bagat in pamint_.
Educatia _de stat_ este o calamitate chiar si cind e de foarte mare calitate: ea patternizeaza, uniformeaza, distruge gindirea libera. Scoli la care platesti bani _nu sint private_ cita vreme ele sint omologate de stat, programele sint facute de stat, profesorii sint titularizati de stat.
‘Reducerea statului’ se refera la restringerea _functiilor_ acestuia la singurele care sint legitime: legea (simplificata), politia (eticizata), armata (intarita) si, azi, sub asalt ideologic, identitatea (aparata).
Chiar nimeni sa nu isi dea seama ca functiile statului ‘obez’ sint _sustrase_ de la oameni si de la societate? Si ca devalizarea omeniei si a socialitatii sint rezultatul?
anon.to/7lFkJH
Într-adevăr Cecitate arăți, nene. Ce spui mata nu are legătură cu problema articolului – în acest punct obezitatea statului. Se vede că nu ai luat în seamă disproporția dintre stat, societate, performanțe. Aperi obezitatea sub cuvînt că o critici. Vechi trick. Ceea ce spui au mai spus-o neoliberalii, de la Hayek încoace, și nu dă rezultate. Nu neoliberalismul este soluția. Nici o țară cu conducători normali nu se lasă ispitită. Simplu narcotic.
DEMITEȚI Plăvanu’ !