Dialog în timp

La “Muzeul Naţional Cotroceni” este deschis în Spaţiile Cantacuzine, până în 28 februarie 2014, “Salonul Naţional de Artă Decorativă Cotroceni”, aflat la cea de-a XIV-a ediţie. Manifestarea, intrată în tradiţia muzeului, a fost organizată în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Ambasada Republicii Moldova la Bucureşti.

Salonul reuneşte lucrările unui număr de 111 artişti contemporani, atât renumiţi, cât şi tineri reprezentanţi ai artelor decorative din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Oradea, Alba Iulia, Deva, Ploieşti, Câmpina, Curtea de Argeş, Constanţa, Râmnicu Vâlcea, Târgu-Jiu, Suceava, Rădăuţi, Timişoara, Baia Mare, Beiuş şi, de asemenea, din Chişinău, Republica Moldova.

Sunt expuse lucrări din toate tehnicile artei decorative: tapiserie, imprimeuri textile, colajul textil, tehnicile mixte, designul vestimentar, forme artistice decorative din metal, ceramică şi sticlă.

Hermina Csata – Călător în timp

Printre cei mai cunoscuţi artişti din domeniul tapiserie şi textile, prezenţi în expoziţie, se numără: Traian Ştefan Boicescu, Cela Neamţu, Vasile Dobre, Adriana Dobra Covic, Hermina Csata, Zoe Vida Porumb, Gyöngyi Károly-Zöld, Viorela şi Vintilă Mihăescu, Zoiţa Crăciun, Nicolae Zimbroianu, Clara-Livia Tudoran, Miruna Haşegan, Lucia Puşcaşu, Ana Domnica Hoble, Iustina Silvana Ursu, Ana-Maria Rugescu.

În domeniul ceramicii, sticlei şi al metalului expun Mihai Ţopescu, Vladimir Şerban Cioroiu, Andrei Florian, Leontin Păun, Dan Popovici, Adelina Constantin, Cristina Ilinca, Emilia Chirilă, Iordanka Cioti, Melinda Kiss, Gabriela Simona Kolozsi, Lucia Lobonţ, Ernest Iosif Palkó, Constantin Nicoleanu, Lucreţia Milea, Iurie Cebotari (Chişinău), Ioan Bogdan, Alfred Dumitriu şi alţii.

Nicolae Zimbroianu – Florile pământului

Vizitarea Salonului atrage din primul moment prin atmosfera specială creată de relaţia între zidăria aparentă a spaţiilor cantacuzine şi modernitatea celor mai multe dintre exponate. Arta care profită cel mai mult de acest spaţiu este tapiseria, care pare să-şi fi redescoperit funcţia iniţială, aceea de a îmbrăca şi încălzi pereţii castelelor. Fiecare lucrare, luminată special, se detaşează în atmosfera tamisată a sălii pretinzând întreaga atenţie.

Iar afirmaţia nu este valabilă numai pentru lucrările pe care le descoperim ca pe nişte prieteni vechi, graţie mărcii inconfundabile a artistului, ca în cazul tapiseriei “Flori între cer şi pământ”, a Celei Neamţu, creând perspectivă prin arcada deschisă spre o lume fascinantă şi fastuoasă a păsărilor-simbol.

Adelina Constantin – Vase zoomorfe

În tehnici tradiţionale sau asociindu-şi colajul şi broderia, tapiseriile unor artişti bine cunoscuţi, ca Traian Ştefan Boicescu, cu lucrarea “Noduri şi semne”, în care aluzia literară se topeşte în simpliatea spiritualizată a unei geomerii amintind de aripi sau de cruce, ori clujeanca Zoiţa Crăciun, cu un triptic intitulat “Era în amurg”, cu jocuri cromatice amintind de măiestria unui pictor, tapiseriile domină expoziţia. E drept că artiştii sunt selectaţi dintre numele recunoscute şi apreciate ale genului, dacă ar fi să amintim numai manierista “Evedenrode” a Gabriele Cristu (Zgarbură), preţiosul colaj “Călător în timp” al Herminei Csata sau clepsidra numită discret “Compoziţie” a Ruxandrei Sibil Mermeze. Cu valenţe în primul rând decorative, ca în cazul “Căderii de ape” realizate de Ioana Andra Panduru, sau cu trimiteri clare la zona sacrului, ca la “Invocarea numelui” a Rodicăi Banciu Regep de la Timişoara, este trasată imaginea aproape completă a acestei arte în momentul de faţă.

Lucia Lobonţ – Erinii

Evident trebuie adăugate lucrările unor tapiseri mai tineri, ca Ruxandra Eugenia Socaciu, cu “Geneză”, impresionantă prin formele curbe ale motivului şi prin armonia cromatică, sau Iustina Silvana Ursu cu “Confruntări”, de un decorativism amintind lumea niponă.

Tapiseriei propriu-zise i se alătură colajul de materiale textile, broderia, pictura pe material textil şi imprimeurile întregind ceea ce, din motive de “îndosariere”, este numit domeniul artelor textile.

Reţin atenţia piese ca “Grădina din spatele casei”, de Maria Băndărău, colaj textil pe suport de lemn, “instalaţia” “În mişcare” a Mariei-Alexandra Brînduţoiu”, un joc plin de umor cu formele circulare realizate din sfoară şi material textil, fastuosul panou textil al Mihaelei Carp, “Mere şi soare”, sau “Poveştile anotipurilor” de Ancuţa Frantz, ambele în tehnica quilting. În materie de imprimeuri regăsim în expoziţie “Spaţiul alchimic” al Danielei Frumuşanu, spaţiu declinat de artistă în diverse tehnici de-a lungul ultimilor ani, dar şi o lucrare ce s-ar putea încadra în viziunea SF prin forme şi punerea în pagină, “Exploratorul” timişoreanului Victor Giungiu. Nu lipsesc nici piesele tridimensionale, ca “Masca”, a ieşencei Cristina Gabriela Hîrţescu, sau cochetarea cu domeniul modei în “Butterfly” de Cristina Maria Purdescu sau în “L’air du temps” a tinerei Gabriela Vasilescu din Constanţa. Şi, prin forţa lucrurilor, am nedreptăţit o seamă de artişti ai genului.

Iurie Cebotari – Strigăt

O altă zonă a artelor decorative bine reprezentată este ceramica. Sunt expuse opere din porţelan glazurat, gresie, şamotă, cărora li se adaugă şi piese din sticlă. Şi la acest capitol regăsim cu plăcere artişti care dovedesc, alături de o perfectă cunoaştere a meşteşugului, rafinament şi inspiraţie. Şi ne gândim, de exemplu, la ludicele “Vase zoomorfe” (sticlă) ale Adelinei Constantin, din Ploieşti, la vitraliile cu o grafică epurată a subiectului religios, ale lui Andrei Vlăduţ Efremov (“Pomul vieţii. Diptic”). Tot în sticlă este realizată şi compoziţia “Bateţi şi vi se va deschide”, a ieşeanului Constantin Păun, o metaforă a umanităţii, sau vitraliul Stelei Vesa cu amuzante citate Art Nouveau. “Şah ceramic II”, semnat de două nume bine cunoscute, George Gogescu şi Petru Vintilă Jr., introduce decorativul în obiectul, să-i zicem, utilitar. Melina Kiss, a cărei activitate se împarte între Cluj şi Budapesta, propune o “Revelaţie” (şamotă, angobă), un grup de statuete cu ecouri de copilărie şi folclor, iar Lucia Lobonţ iveşte în gresie un alt grup, “Erinii”, având înscrise pe personajele zoo-antropomorfe care-l compun efigii, poveşti ce aprind imaginaţia. Şi să nu-l uităm pe singurul invitat de la Chişinău, Iurie Cebotari, cu un interesant “Strigăt”, în şamotă şi metal, oscilând între dramatic şi ludic.

Vladimir Şerban Cioroiu – Piepten

Mai slab reprezentată numeric, arta metalului oferă câteva piese foarte decorative, ca “Lăută” de Cornelia Brustureanu sau “Şapte dimineţi la malul mării” (fier şi bronz) de Alfred Dumitriu. Plin de ironie, cuplul “Lola şi Lulu”, un colaj de Ileana Dana Marinescu.

Desigur că nu putem cere unui Salon Naţional să pună în valoare individualităţi. Nu este menirea lui. Artiştii devin în acest caz piese ale unui puzzle care se numeşte arte decorative. Dar, dacă unii dintre ei au reuşit să iasă din rând şi să se impună privitorului, alţii, din păcate, nu au expus aici cele mai reprezentative piese pentru talentul lor. Indiferent însă de acest regret, ca şi de absenţa unor artişti de referinţă, mai ales în metal şi în porţelan, Salonul de la Muzeul Cotroceni este o oglindă fidelă a momentului actual al artelor decorative româneşti, prilejuind bucureştenilor şi şansa de a întâlni o seamă de artişti din alte oraşe, care expun rar în Capitală.

Leontin Păun – Bateţi şi vi se va deschide. Matei 7,7

Continuând parteneriatul, şi ediţia din acest an a “Salonului Naţional de Artă Decorativă, Cotroceni” va fi itinerată în cursul anului 2014 la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, din Chişinău, cu scopul de a promova arta contemporană românească, de a demonstra potenţialul creator al artiştilor decoratori şi, de ce nu, de a coopta şi artişti decoratori din Republica Moldova.