Agent CIA, primele informații despre traficul internațional cu armament

Cazul Munaf: Primele informații despre traficul cu armament

Despre modul defectuos în care autorităţile române au gestionat problema terorismului după 1989 s-a tot scris în presa centrală. Operaţiunile secretizate la cel mai înalt nivel privind traficul ilegal cu armament, în care România s-a implicat activ, au făcut subiectul anchetelor organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului şi chiar ale ONU.

O mare parte din dosarele referitoare la atacurile teroriste din anii ‚80, finanţate, plănuite şi executate la ordinul Securităţii comuniste, au fost scoase la iveală şi rezolvate abia după două decenii. Atacurile asupra postului de radio Europa Liberă şi tentativele de asasinat asupra unor ofiţeri de spionaj extern defectori din Elveţia şi din fosta Germanie Federală au fost devoalate în perioada 1995-1996.

Cel puţin două dosare (540/D/ P/2005 şi 628/D/P/2005) instrumentate de magistraţii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) stau mărturie că statul român a continuat să sprijine terorismul internaţional chiar şi după aderarea la organizaţiile euroatlantice.

Vă prezentăm în continuare un document de excepţie, întocmit de magistraţii DIICOT, care au anchetat la nivelul anului 2005 traficul internaţional de armament. Este vorba despre raportul fostului procuror-şef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu (cel care a instrumentat dosarele susmenționate), după ce l-a vizitat pe teroristul cetăţean american Mohammad Munaf.

Având în vedere micile erori din documentul ajuns în posesia redacţiei Avertisment.net, credem că acesta a fost sustras direct din calculatorul în care a fost redactat iniţial, chiar înainte de corectură. Reamintim că Munaf, judecat, condamnat şi dat în urmărire de Interpol, pentru acte de răpire şi terorism internaţional, fusese predat armatei americane imediat după eliberarea jurnaliştilor români răpiţi, fiind protejat de armata Statelor Unite mai bine de un deceniu. Aflăm din raport că, iniţial, cetăţeanul american Mohammad Munaf fusese deţinut în tabăra în care era campat Regimentul 364 puşcaşi SUA, fiind apoi transferat Forţei de Comandă 134, unde a fost anchetat în Centrul de Raport pentru Abu Ghrayb, Irak, APO, AE 09342.

Procurorul Nastasiu, de cel puţin patru ori la Bagdad

Delegaţiile române conduse de procurorul Nastasiu au realizat cel puţin patru deplasări în Bagdad, pentru a-l interoga pe Munaf. De fiecare dată, teroristul american a semnat o declaraţie. Raportul de mai jos se referă la vizita delegaţiei române din 29.05.2005, probabil prima întâlnire dintre procurorii DIICOT şi terorist. Documentul care nu apare în dosarele publice ale afacerii „Răpirea din Irak“ este dovada modului defectuos în care s-au instrumentat dosarele, declaraţiile teroriştilor şi ale martorilor, fiind consemnate trunchiat sau chiar ascunse.

Nastasiu povesteşte că americanii le-au cerut imperativ anchetatorilor români să le împărtăşească orice informaţie obţinută de la Munaf. Surprinzător, ofiţerul FBI activ la faţa locului i-a prezentat lui Nastasiu un sumar scris al activităţilor „de la eliberarea ostaticilor români până la reţinerea lui Munaf“, de unde anchetatorul român a tras concluzia că aliaţii noştri din Irak monitorizaseră electronic toate discuţiile diplomaţilor din cadrul Ambasadei României în Bagdad cu jurnaliştii sau cu ţara.

Din discuţia purtată cu oficialul FBI, Ciprian Nastasiu a tras concluzia că Mohammad Munaf era agent CIA, ceea ce explică protecţia acordată teroristului mai bine de un deceniu.

După cum a consemnat şi în volumul sau „Prădarea României“, procurorul Ciprian Nastasiu aminteşte în raportul de mai jos şi despre primele discuţii cu Munaf referitoare la „implicarea lui Omar cu generalul FSB Ivanov în cumpărarea de rachete sol-aer din Rusia pentru Irak, din care partea lui Omar era de 50 milioane dolari, şi de încercările lui Omar de a cumpăra «mercur roşu» din Irak, în scop de revânzare“. Adică despre persoanele implicate în traficul internaţional cu armament alături de Viktor Bout şi Omar Hayssam, ascunse în dosarul „Armamentul“, închis abuziv în anul 2011. Printre altele, mercurul roşu, atât de căutat de teroristul româno-sirian, este folosit în industria nucleară.

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de conspirat „Ivanov“, a fost ofiţer de intendenţă în armata sovietică, apoi colonel GRU (serviciul secret al armatei), nu FSB, şi este printre puţinii actori condamnaţi ai dosarului „Armamentul“.

Pentru conformitate, adăugăm singura declaraţie a lui Mohammad Munaf, aflată la dosarul public al „Răpirii din Irak“, document în care teroristul american confirmă cele raportate de anchetatorii săi.

Munaf, campat în tabăra în care era Regimentul 364 puşcaşi SUA

„Delegaţia română s-a deplasat la Bagdad duminică dimineaţă, 29.05.2005, la Bagdad, unde am ajuns la ora 8.00 dimineaţă, fiind preluaţi de către escortă şi membri ai Ambasadei române.

Deşi iniţial fuseserăm informaţi că de la aeroport ne vom deplasa direct la locul unde Munaf Mohammad este deţinut, am fost informaţi că ne vom deplasa întâi la ambasadă, deoarece au apărut unele dificultăţi. La ambasadă, dl ambasador Stuparu ne-a informat că reprezentatul părţii americane invocă lipsa unor aranjamente de securitate pentru a se deplasa cu noi la Munaf, deşi anterior se arătase de acord să se deplaseze cu convoiul şi escorta noastră.

Am fost informaţi de către partea americană că abia a doua zi, luni, 30.05.2005, ora 10,00, vom putea fi primiţi de ei. Luni, la ora 10.00, ne-am prezentat la punctul de întâlnire, unde am fost preluaţi de escorta Americană şi duşi într-o tabără militară de lângă aeroportul din Bagdad, la locul de campare a Regimentului 364 puşcaşi americani, care asigurau şi paza celulelor. Înainte de a-l întâlni pe Munaf am fost instruiţi de către partea americană că ei doresc ca la audierea lui Munaf să participe reprezentanţi ai autorităţilor americane şi că orice hârtie scrisă, indiferent că este declaraţia lui Munaf sau notiţele noastre, o vor xerocopia şi că doresc să le împărtăşim orice informaţie vom obţine de la Munaf.

Ne-am declarat de acord, dar atunci am cerut şi eu să văd declaraţia dată de Munaf anchetatorilor americani, chipurile ca să nu mai pierdem vremea cu lucruri deja cunoscute.

Americanii au interceptat comunicaţiile în „Răpirea din Irak“

Unul dintre cei prezenţi, care s-a recomandat Glenn de la FBI, deşi surprins pe moment de cerere, a scos din geantă un raport care cuprindea un sumar al activităţii americane de la eliberarea ostaticilor români până la reţinerea lui Munaf. Studiind acest raport, am văzut că erau descrise discuţii telefonice purtate între membrii Ambasadei române, ziarişti, Munaf, precum şi discuţii ale membrilor ambasadei cu ţara, ce nu puteau fi obţinute decât prin interceptări telefonice. De asemenea, în raport se menţiona că în timp ce autorităţile americane purtau discuţii cu Munaf la hotelul Al Rasheed din Bagdad, fiind „împrumutat“ de către Ambasada română pentru discuţii, s-a «stabilit» de către americani (tot din interceptări) că un avion Hercules C130 românesc va ateriza cu scopul de a-l transporta pe Munaf în România, moment în care autorităţile americane au decis întreruperea discuţiilor cu Munaf şi reţinerea acestuia sub pretextul implicării sale în răpire, lucru neadevărat, deoarece din discuţiile pe care le-am avut cu Glenn în particular, mi-a spus că autorităţile americane nu-l pot acuza pe Munaf de nicio infracţiune atâta vreme cât nu a săvârșit nicio infracţiune pe teritoriul american, nici împotriva intereselor sau cetăţenilor americani, iar jurisdicţia penală americană nu se aplică în lrak, ei dorind în prima fază să-l predea irakienilor.

Munaf, agent CIA

Din discuţiile cu Glenn am dedus că l-au reţinut pe Munaf, pe de o parte, pentru că anterior lucrase cu CIA în România şi cunoştea faptul că Omar îşi oferise serviciile CIA pentru iniţierea unei lovituri de stat în Siria, iar pe de altă parte, pentru că putea fi util în depistarea locaţiei unde era ostaticul american John, cu care fusese deţinut împreună. Prin discuţii am reuşit să-l determin pe Glenn să înainteze un raport superiorilor lui, în sensul că este mai productiv pentru ei, pentru americani, să ni-l returneze nouă (noi având nevoie de el pentru a-l determina pe Omar să vorbească) şi apoi să dezvoltăm cu ei o colaborare pe caz, lucru care l-a încântat pe Glenn. Ulterior, când am completat registrul de intrare în celule, am putut…informaţiile militare americane.

Glenn mi-a mai spus, totodată, că autorităţile americane au fost foarte frustrate de faptul că ei nu au fost implicaţi în negociere şi că nu li s-a acceptat punctual de vedere. Am solicitat să ni se permită înregistrarea audio-video a declaraţiei lui Munaf, lucru refuzat categoric.

L-am găsit pe Munaf într-o stare de cădere psihologică, fiind speriat de faptul că a fost deţinut de americani, dorinţa lui fiind să se întoarcă în România. Era slăbit, epuizat fizic şi nervos, într-o stare mult mai rea decât a ziariştilor, aşa cum au apărut aceştia la televizor.

A declarat că toată ideea răpirii îi aparţine lui Omar, care s-a inspirat din cazul Giuliana Sgrena, pe care l-a văzut la televizor prin luna ianuarie. Munaf spune că l-a refuzat iniţial pe Omar, dar că timp de două luni Omar l-a tot presat să execute răpirea, promițându-i bani şi cote părţi la firmele sale.

Întâlniri de taină între Hayssam, Munaf şi Marie Jeanne

Munaf mai declara că suma stabilită ca recompensă, de 4 milioane de dolari, a fost stabilită tot de către Omar, sumă care prin negocieri urma să coboare la două milioane. Omar urma să se ofere să plătească din banii lui personali răscumpărarea, dar cerând autorităţilor române să-i deblocheze conturile blocate în urma anchetelor financiare. Urma ca după ajungerea în lrak să depună banii în conturi la care organele române să nu mai aibă acces şi să pozeze în erou naţional pe lângă noul preşedinte.

Munaf mai spune că el i-a cunoscut pe ziarişti doar cu câteva zile înainte de plecarea în Irak prin intermediul lui Omar (pe Marie Jeanne, Omar i-a prezentat-o chiar la biroul şi în prezenţa lui Mohammed Yassin). Banii necesari călătoriei (10.000 euro şi 8000 $) i-au fost daţi de Omar prin intermediul lui Bassam, contabilul sau, iar biletele de avion au fost cumpărate prin firma „Ifigenia“. Omar i-a cerut lui Munaf să nu spună ziariştilor că banii sunt de la el, dar Marie Jeanne i-a replicat într-o ocazie lui Munaf: „Lasă că ştiu eu cine a dat banii“.

Munaf confirmă că Omar ştia încă din noiembrie 2004 despre faptul că telefoanele îi erau interceptate şi că ofițeri din serviciile secrete şi poliţie îl vizitau pe Omar (din poliţie, zice despre gen. Sorescu, pe care-l cunoştea din 1993, când Sorescu i-a muşamalizat un dosar de economic lui Omar).

Milioane de dolari pentru PSD

Munaf spune că în luna martie 2005, înaintea plecării în Irak, Omar a avut mai multe întâlniri cu Hrebenciuc (Munaf era şoferul lui Omar la aceste întâlniri) acasă la Hrebenciuc, la un restaurant din spatele PD-ului şi la Omar la firma. Conţinutul acestor discuţii era cererea lui… de a primi 1 milion de dolari pentru a-i rezolva problemele judiciare lui Omar. Munaf n-a asistat la discuţii, aştepta la o oarecare distanţă, dar când Omar s-a întors de la întâlnirea de la restaurant era foarte supărat pe … că-i cere un milion de dolari, pentru care el „muncise atât de mult şi acum trebuia să-l dea gratis“.

Munaf vorbeşte despre sponsorizarea tatălui lui Marie Jeanne, senatorul Ion, cu haine cu sigla PSD, flori, maşini, autobuze pentru campania electorală, despre sponsorizarea a circa 600-700.000 dolari lui Gabi Oprea şi prefectului de Ilfov, de implicarea Rodicăi Stănoiu în muşamalizarea unui dosar al lui Omar, despre investiţii mari făcute de Omar la vila de la Cornu a lui Adrian Năstase (textual: de câte ori treceam pe lângă Câmpina, Omar arăta spre Cornu şi spunea: „Dac-ai şti câți bani am băgat eu în vila lui Năstase“). Munaf nu ştie nimic despre o complicitate a ziariştilor în răpire, are suspiciunile lui, dar nimic concret.

Primul nume din dosarul „Armamentul“

Vorbeşte despre implicarea lui Omar cu generalul FSB Ivanov în cumpărarea de rachete sol-aer din Rusia pentru Irak, din care partea lui Omar era de 50 milioane dolari, şi de încercările lui Omar de a cumpăra „mercur roşu“ din Irak în scop de revânzare, ceea ce i-ar aduce milioane de dolari, tentativă eşuată însă din lipsa unei surse de mercur din Irak.

Munaf spune că Omar i-a spus că în cazul în care operaţiunea de răpire nu-i reuşeşte, are un plan de rezervă de răpire, cu ajutorul clanului Kubeisi din Irak, pe care-i plătea pentru protecţia camioanelor sale. A spus că ştie mai multe, dar solicita ajutorul preşedintelui României să se întoarcă în România şi să primească o pedeapsă cât mai mică. Fac precizarea că toate aceste discuţii purtându-se în faţa americanilor (fiind posibil ca unii din ei să vorbească româneşte), discuţia s-a purtat uşor criptic, iar notiţele făcute de noi le-am rupt şi aruncat la toaletă pentru a nu da posibilitatea americanilor să facă copii.

Procurorul a trunchiat declaraţia teroristului american

De asemenea, în declaraţie s-a prins numai faza cu Hrebenciuc, Gabi Oprea şi senatorul Ion, pentru a evita scurgerea de informaţii sensibile către americani. O copie după declaraţia în română şi arabă a Iui Munaf a rămas la americani, iar altă copie – predată în plic ambasadorului Stuparu, cu rugămintea să-l distrugă dacă ajungem cu bine acasă şi cu declaraţiile originale, lucru confirmat telefonic ulterior de dl ambasador.

Ostaticii au fost deţinuţi în două locaţii diferite. În cea de a doua se mai găseau Florence Aubenais şi translatorul acesteia (Munaf crede că a fost violată pentru că era într-o stare foarte proastă), un cetăţean american – contractor pentru armata americană, un filipinez şi alţi irakieni ce lucrau pentru armata americană.

Prima lor filmare a fost făcută de un gardian, dar la un moment dat au fost vizitaţi de un necunoscut care le-a pus întrebări despre datele lor personale, despre relaţia lor cu mass-media, despre cine ia decizia în România: preşedintele sau prim-ministrul, dacă conducerea instituţiilor lor este israeliană în edituri şi mass-media etc. Ulterior au aflat de la un gardian că acel necunoscut care nu i-a filmat şi nici fotografiat ar fi fost de la Al Arabyia, post TV prin satelit. l

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eduard O. Ohanesian 144 Articole
Author

1 Comentariu

  1. Anchetau traficul cu armament desfasurat si dupa 2005? Pana azi? Ma refer in special la cei 10 ani plini ai prezidelului Matroz. Evident, nu.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.