După Lisabona în 1994 şi Porto în 2001, Guimarães este al treilea oraş din Portugalia declarat Capitală Culturală a Europei 2012, alături de Maribor din Slovenia. La 50 de kilometri de Porto, în nordul ţării, liniştita cetate medievală îşi etalează frumoasele clădiri din piatră şi atrage prin patiseria ei tradiţională şi prin arta de a trăi.
Oraşul istoric este asociat cu formarea identităţii naţionale portugheze în secolul al XII-lea, fiind cunoscut şi sub numele de „Leagănul naţionalităţii portugheze”, iar pe unul dintre cele mai vechi ziduri ale lui se află inscripţia: „Aqui nasceu Portugal” (Portugalia s-a născut aici).
Extrem de bine conservat, este un exemplu de transformare a unui centru medieval în oraş modern, cu păstrarea multor clădiri care prilejuiesc urmărirea evoluţiei portugheze din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea, graţie materialelor şi tehnicilor de construcţie tradiţionale.
Spectacolul grupului catalan La Fura dels Baus
În perioada în care numeroase oraşe europene şi-au scos săracii în afara zidurilor, Guimarães a ales o altă cale. În anii ’80, municipalitatea a achiziţionat numeroase clădiri degradate pe care le-a restaurat atent înainte de a le oferi locuitorilor, menţinând astfel ţesutul urban. Mici negustori, croitori, marochineri… Toate micile meserii care dau viaţă şi sens unui oraş continuă să existe. În plus, după exproprierea ordinelor religioase în 1834, Guimarães a obţinut un patrimoniu arhitectural de primă mână, pe care l-a transformat în spaţii publice. În acelaşi spirit, multe dintre manufacturi, tăbăcării, uzine textile, care au făcut odată gloria economică a cetăţii, au fost reconvertite în lăcaşuri de artă.
Centrul vechi istoric a fost înscris în anul 2001 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Anul acesta, peste 1.500 de evenimente şi workshopuri se desfăşoară până la 21 decembrie. Programul este împărţit în patru timpi, patru anotimpuri care vor propune, fiecare, ritmul propriu. Din 21 ianuarie în 31 martie a fost „Timpul întâlnirilor”. Până în 22 iunie se desfăşoară „Timpul creaţiei”. Printre programările acestei perioade merită menţionat cvartetul de muzică de cameră „Emerson String Quartet“, grup de renume internaţional, care a concertat luna aceasta.
Palatul Ducilor de Bragance cu statuia lui Alfonso Henriques
În vechiul cartier al tăbăcarilor, noul “Institut de Design” propune expoziţii şi ateliere, punând la dispoziţia tuturor un laborator bine echipat, care permite concepere şi crearea unor obiecte cotidiene.
La câteva minute e oraş, “Asa”, un spaţiu imens consacrat artei contemporane, este instalat într-o veche uzină de textile. Din 16 iunie în 8 septembrie, Christian Boltanski expune viziunea sa asupra lumii la primul etaj.
Este de văzut, de asemenea, originalul “Centru pentru Arhitectură şi Artă” (CAAA), deschis în luna octombrie a anului trecut din iniţiativa unui colectiv de artişti şi arhitecţi cu experienţă internaţională. Două companii de teatru în rezidenţă şi 1.300 de metri pătraţi de expoziţii, sub direcţia artistică a Mariei Luisa Neiva, aşteaptă spectatorii.
În 16 iunie, celebra coregrafă Anne Teresa De Keersmaeker propune un spectacol cu 19 dansatori şi muzicieni.
Centrul istoric inclus în Patrimoniul UNESCO
Urmează, din 23 iunie în 20 septembrie „Timpul pentru a simţi”, dedicat în principal spectacolelor de stradă, al Festivalului Gil Vicente, festival al teatrului contemporan de limbă portugheză, care celebrează 25 de ani de existenţă. Acrobaţii catalani orchestrează întâlnirea impetuoasă între un gigant şi un cal metalic, în timp ce o roată se ridică în noaptea înstelată. Între 1 şi 6 iulie, Jean-Luc Godard îşi prezintă primul film în 3D, “Adieu au langage”, comandat de oraşul Guimarães. În 7 iulie, o “Noapte albă” este menită să prezinte diversitatea creaţiei contemporane, iar la 28 iulie, Ute Lemper propune repertoriul german de cabaret….
Sub titlul „Timpul renaşterii” vor fi omagiate, până în 21 decembrie, tradiţia, dar şi contemporaneitatea, noile tehnologii şi inovaţii artistice.
Un spectacol multidisciplinar va încheia festivităţile, în 22 decembrie. El va fi susţinut de artişti portughezi ca Adolfo Luxúria Canibal, Amélia Muge, António Durães, Cristina Mendanha, Fernando Lapa, José Martins, José Mário Branco, Luísa Barriga, Magna Ferreira, Miguel Pedro, Pacman şi Rafael do Vale.
Terasele înconjurate de verdeaţă aşteaptă turiştii obosiţi de colindat
Vizitatorul poate hoinări prin Guimarães cu privirile îndreptate către faţadele decorate cu azulejos ale străduţelor care şerpuiesc către castel şi pot descoperi în drumurile lor Muzeul „Alberto Sampaio”, creat în 1928 şi deschis pentru public din 1931 până în prezent, cu sculpturi şi picturi din secolele XI-XVIII. El se află în birourile fostei “Collegiate Nossa Senhora da Oliveira”. O destinaţie obligatorie este Palatul Ducilor de Bragance, construit în secolul al XV-lea de către Don Afonso.
Dar cel mai vechi este Castelul Guimarães, construit în secolul al X-lea, la porunca lui Mumadona Dias, pentru a rezista atacurilor musulmane. Aici a trăit primul rege portughez, Afonso Henriques.
Străbătând ici şi colo câteva pieţe încântătoare, cum ar fi Piaţa Măslinilor sau Piaţa Santiago, mărginite de cafenele, şi flancate de biserici, ca vechea clădire a Bisericii “Nossa Senhora da Oliveira”, din care s-a păstrat numai o parte, “Collegiate de Santa Maria de Guimarães”, una dintre cele mai importante instituţii religioase din Evul Mediu portughez, construită de Don Ioan I, la sfârşitul secolului al XlV-lea, în urma victoriei din Bătălia de la Aljubarrota, Capela “Sf. Mihail”, construcţie romanică din secolul al XIII-lea, care, potrivit legendei, a fost construită de Don Afonso Henriques, călătorul poate trece pragul pentru a descoperi tezaurele interioare, mai ales altare şi fresce în culori spălate nostalgic de vreme.
Muzeul Alberto Sampaio
Există la Guimarães o serie de prăjituri specifice locului, cum ar fi tortul şi “toucinho do céu”, pregătite odinioară în vechea mânăstire Santa Clara, care adăposteşte astăzi Primăria. Pot fi gustate pe terasa de la “Pastelaria Clarinha”, cu vedere către spectaculoasa Piaţă Toural cu faţadele sale sofisticate. Aşteptând comanda, clienţii îşi pot rememora câteva date demografice esenţiale. 50% dintre locuitorii oraşului au mai puţin de 30 de ani. Apoi, vor privi desigur, cu plăcere, demnele “senhores”, coafate şi îmbrăcate în taioare, care-şi iau liniştite micul dejun.
În faţa castelului, într-o enclavă fermecătoare, dominată de statuia lui Alfonso Henriques, născut în acest oraş şi devenit primul rege al Portugaliei în 1139, lucrare de Soares dos Reis (statuia) şi José António Gaspar (piedestal), se află “Cor de Tangerina”, unde, la mese lungi şi solide, pe o imensă terasă mărginită de măslini, se pot mânca preparate nesofisticate, cum ar peşte prăjit cu diverse mirodenii, legume fierte în abur, cu puţin ulei de măsline, preparate din carne savuroase.
Pentru refacerea forţelor, Barul de vinuri “Rolhas & Rótulos” posedă şi un spa şi o piscină, alături de un bar cochet, unde se poate savura “Nectar de Duro”, dar şi de peste mări şi ţări, alături de rafinate tapas.
Spaţiosul restaurant “Nora do Zé da Curva” oferă preparate ale bucătăriei locale, cu friptură de vacă la cuptor sau mihalţi prăjiţi, iar la hanul cu farmec cinematografic “Tasca Expresso”, unde aproape nimic nu s-a schimbat în ultimii 200 de ani, se poate bea un pahar de vin roşu sau celebrul “vinho verde”.
Curtea interioară a Palatului Ducilor de Bragance
Pentru atmosferă, este indicată “Café Milenário”, o sală vastă, decorată în stilul cafenelelor din anii ‘50, unde poate fi întâlnită o clientelă amestecată, formată din burghezi, muncitori, pensionari şi studenţi veniţi la o bere.
De 105 ani, “Casa Piedade” nu a pierdut nimic din farmecul său. Un salon de ceai? După mai mulţi ani în Italia, Brazilia şi Statele Unite, Fatima Machado a deschis “Uber”, un butic situat la etajul unei case din secolul al XVIII-lea, secondat de o terasă-salon cu vedere asupra acoperişurilor oraşului. Iar dacă vreţi mici obiecte deco, veselă sau săpunuri parfumate, locul potrivit pare să fie Gato do Laço.
Cu un buget redus drastic din cauza crizei, programul Capitalei Culturale a Europei şi-a propus realizarea unui proiect ambiţios, în care tradiţia orgolioasă portugheză se întâlneşte cu cele mai noi tendinţe culturale ale întregii lumi.
