Dragoș Rișcanu se luptă de peste 10 ani în justiție cu corporația Microsoft, pe care o acuză că i-ar fi furat un soft. „Microsoft este mai ticălos și mai periculos decât toți Sebastienii Ghiță și Vlădescu la un loc“, spune patronul firmei Omnis, în materialul trimis redacției Cotidianul. Exasperat de tărăganarea dosarelor, Rișcanu vrea să demaște ceea ce el numește „principalii vinovați pentru problemele deosebit de grave cu care atât noi, cât și România se confruntă astăzi.“ „Având în vedere că urmează să fac acuze deosebit de grave, urmează să le însoțesc cu documente și probe legal constituite“, mai afirmă Rișcanu.
„Suntem părţi vătămate în dosare DNA care nu există! Noi (Omnis – Dragoş Rișcanu) suntem părţi vătămate în mai multe dosare care sunt în „lucru“ la DNA din anul 2005 până în prezent (aparent continuu).
OLAF anchetează la rândul său din anul 2005 şi aşteaptă în prezent finalizarea dosarelor de la DNA, în conformitate cu Recomandările făcute de OLAF în data de 25 august 2014 doamnei procuror-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi.
OLAF îi solicită acesteia să comunice în maximum 12 luni (24 august 2015) rezultatele anchetelor penale demarate de DNA pe 5 septembrie 2005. Din câte ştim, OLAF nu a primit nicio informare până în prezent referitor la finalizarea anchetelor în curs… care nu se mai fac, având în vedere că procurorul care anchetează începând din anul 2006 a fost revocat şi aşa-zisele dosare i-au fost luate, în condiţiile în care acestuia (Mihaela Moraru Iorga) nu i se permite nici măcar să participe la predarea „dosarelor“.
Motivul acestei acţiuni, aparent de neînţeles, este simplul fapt că dosarele nu mai există, deşi DNA păstrează zeci de bibliorafturi cu maculatură pentru a justifica „volumul uriaş de muncă“, care impune prescrierea dosarelor din lipsă de timp util pentru a investiga.
Mihaela Moraru Iorga ne informează că avea 180 de dosare în lucru în acelaşi timp, în condiţiile în care noi, în calitate de parte vătămată, nu am reuşit să ne vedem niciodată întreg dosarul 85/P/2011. Am văzut o parte din dosar şi am constatat că din dosar lipseau documente cruciale şi că volume întregi fuseseră modificate şi rearanjate pentru a da bine la inventar.
Am renunţat să mai solicităm studierea dosarelor şi nu am depus nicio plângere la CSM sau/şi Inspecţia Judiciară pentru că ştiam cine, când și de ce a ticluit dosarele, precum și faptul că nu era vina procurorului de caz, deşi acesta era aparent „stăpânul“ dosarelor.
În luna iunie 2017 m-am dus din nou la DNA, să îi mai duc documente şi probe noi şi relevante și copii după rapoarte întocmite la cererea unor instituţii europene.
Aceasta m-a rugat să le traduc în limba română pentru a le pune la dosar, eu i-am răspuns că nu este nevoie.
Mirată, Mihaela Moraru Iorga m-a întrebat: „Atunci de ce mi le mai aduceţi?“
I-am răspuns calm şi resemnat: „La ce dosar să le puneţi, doamnă? Ce mi-aţi prezentat se poate numi dosar? Vi le aduc ca să înţelegeţi cum sunteţi manipulaţi de la Bruxelles şi de la Seattle, pentru că altceva de la DNA nu mai pot aştepta“.
Nu a mai spus nimic, a luat transcriptul şi înregistrările convorbirilor în cadrul cărora înalţi funcţionari europeni ne amenințau cu Microsoft. Înregistrările sunt făcute de noi în anul 2010, când eram în audio-conferinţă cu Direcţia pentru Competiţie de la Bruxelles.
Trebuia să mă duc la DNA, să îi mai duc nişte documente deosebit de importante pentru înţelegerea deplină a nebuniei care ne înconjoară, dar am fost nevoit să amân vizita, aşa că am sunat şi mi-am cerut scuze, programând o vizită peste o săptămână… Era ultima săptămână din iunie.
Peste câteva zile, Kovesi a dat-o afară şi i-a luat dosarele măsluite şi ticluite la comanda ei. Sunt convins că doamna Moraru are opisurile şi istoricul modului în care dosarele noastre au fost măsluite, ticluite, tergiversate, prescrise, distruse şi în general transformate în maculatură inutilizabilă pentru a fi trimise în judecată.
Asta am dorit să spun atunci când v-am spus că Laura Codruţa Kovesi o să cadă pe opis, pentru că sunt sigur că nu sunt singurele dosare care sunt „cosmetizate“ la ordinul lui Kovesi, că doar din cauza aceasta se bat ambasadele să o aduleze şi răsdecoreze.“
Dragoş Rișcanu este un economist care a înfiinţat prima companie privată de software din România, Omnis, în luna februarie a anului 1990, în cadrul căreia a reuşit să creeze una dintre cele mai bune platforme software din lume, „pe care Microsoft ne-a furat-o în complicitate cu înalţi funcţionari europeni, care au obligat autorităţile române să protejeze Microsoft şi companiile sale interpuse şi să participe la jaf şi corupţie“. În războiul său de peste 10 ani cu compania americană, Dragoş Rișcanu acuză autorităţile UE că „sunt mai corupte decât cele din România“ şi îşi impun interesele „unora cum sunt Laura Codruţa Kovesi, Marius Iacob, Claudiu Dumitrescu, Cătălin Vartic şi altora mai puţin vizibili“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.