Dominique Strauss-Kahn, un sfârşit spectaculos

M-am gândit să scriu un titlu mult mai trivial şi vulgar decât cel de sus, dar până la urmă avem de a face cu o poveste tristă, o risipă enormă de talent şi potenţial. Dominique Strauss-Kahn era considerat o mare şansă pentru stânga franceză de a-l învinge pe Nicolas Sarkozy în alegerile din 2012. Dacă Sarkozy este considerat un populist, un vanitos, un om enervant şi chiar un papagal,

Dominique Strauss-Kahn era sofisticat, un om serios, un erudit cu o carieră serioasă în politică şi în finanţe. A făcut greşeli şi el până acum, dar nimic care să-l fi exclus definitiv din joc. Până sâmbătă.

O menajeră anonimă angajată într-un hotel din New York l-a acuzat pe Strauss-Kahn de agresiune sexuală şi va intra în istorie ca persoana care a provocat cea mai mare lovitură aplicată în ultima perioadă (în doar câteva ore) carierei unui om politic şi financiar dacă nu avem de a face cu o făcătură grosolană. Strauss-Kahn, care se află pe lista scurtă a oamenilor cei mai importanţi din lume, era scos din avion de poliţia americană ca ultimul terorist sau criminal. Numai în Statele Unite se poate aşa ceva. Nici Monica Lewinsky nu a izbutit o asemenea performanţă. Dacă nu este o exagerare cruntă sau o fabulaţie diabolică, e sfârşitul profesional a lui Dominique Strauss-Kahn. Punct.

Chiar francezii cu atitudinea lor „laissez-faire” şi „nu ne interesează viaţa personală a oamenilor publici” sunt şocaţi. Nu au ce face. Cred că nici Sarkozy nu s-a aşteptat la un asemenea cadou pentru că Strauss-Kahn era considerat rivalul cel mai serios pentru alegeri la anul. În Franţa, una e să ai o metresă sau să plăteşti o prostituată, dar este complet altceva să agresezi o femeie care nici nu se află în subordinea ta.
Poate ultima frază pare cinică. Dar câte femei nu au fost agresate sexual de şefii lor? Aceste femei nu fac plângere la compania unde lucrează sau la poliţie pentru că nu vor să facă scandal sau nu vor să-şi piardă slujba. Deseori sunt femei care-şi cresc singure copiii sau sunt foarte tinere şi aleg să tacă. A vorbit doar această menajeră, care nu este nici angajata lui Strauss-Kahn şi pe deasupra locuieşte în Statele Unite, unde asemenea abuzuri sunt luate în serios.

În România l-am batjocorit pe Jeffrey Franks zilele acestea din pricina unui pantof rupt. Această ştire pare mai degrabă ca un prezervativ dezumflat lângă spectaculoasa ştire despre Strauss-Kahn.

Eu voi urmări cu atenţie ce se va întâmpla cu Strauss-Kahn, ca o lecţie pentru democraţie şi pentru cei care se găsesc în poziţii importante. Dar o parte din mine se va minuna de natura umană şi cum o acţiune nechibzuită şi tâmpită în locul nepotrivit la timpul nepotrivit poate să distrugă dacă nu o viaţă, atunci o carieră clădită cu sârg de-a lungul câtorva decenii.