Domnule Gelu Duminică, să huidui o manea nu e rasism, ci muncă de salubritate

Așa cum scrie și excelenta jurnalistă de specialitate Iulia Radu pe pagina Psihologului Muzical, ”fierbe netul” pentru că la concertul Coldplay s-a cântat o manea, iar manelistul în cauză, un anume Babasha, pe numele lui adevărat Vlad Babașa, a fost huiduit copios de o mare parte a celor 50.000 de spectatori care au fost în tribunele Stadionului Național.

Culmea e că nu fierbe pentru că ar comenta alegerile de duminică, nu pentru că sunt exact zilele care ne aduc aminte de ororile din 13-15 iunie 1990, ci pentru că publicul e împărțit în două: Unii spun că nu e nicio problemă pentru că un manelist a fost invitat să se producă în concertul trupei britanice, alții, care acuză compania organizatoare Emagic, pentru că s-a permis așa ceva.

Întâmplarea m-ar fi lăsat indiferent, dacă nu aș fi citit două trăznăi. Înainte, însă, de a le aminti, să devoalăm manopera.

Chris Martin, solistul vocal al trupei din UK, ne ia de proști jucând rolul unui binefăcător al minorității rrome, spunând că, o seară înainte de spectacol, plimbându-se prin Centrul Vechi al Bucureștiului, a auzit pe stradă un tânăr, recte Babasha, cântând minunat, drept pentru care l-a invitat să facă pe artistul în concertul de pe stadion, un concert care promovează viața verde, minoritățile asuprite și binele în lume. Noroc că nu promovează absintul, că tot verde e și ăla sau viața veșnică!

Mai corect cu adevărul, cu lumea și cu el însuși, Vlad Babașa declară: ”Impresarii englezi i-au contactat pe impresarii mei și m-au invitat în concert, eu acceptând imediat”.

Acum, să recunoaștem, tânărul băcăuan e foarte popular pe Net și nu prea cred că e într-atât de amărât încât să cânte ”Mamelor din lumea-ntreagă” pe Lipscani, punând pălăria dinaintea lui ca să nu stea goală și ca să-i arunce trecătorii câte-o monedă. Nu. Totul a fost aranjat dinainte între producătorii britanici și cei din România, iar de prezența lui în program se știa de mult timp. Personal, sunt pre hârșâit în lumea specatolului, ca să nu înțeleg asta.

Dar, de ce deranjează cele relatate mai sus? Pentru că probează ipocrizia britanicilor. Chiar credeți că îi doar pe ei de vreo minoritate din lumea asta? Aș! Își pun o insignă verde la rever, lângă cea curcubee, și fructifică la maxim un element de marketing.

Acum, iată: Dacă numitul Babasha s-ar fi limitat la afirmația de mai sus, totul ar fi fost ok. Însă și-a terminat declarația spunând că ”hiuduielile au avut un caracter rasist”. Ho-paaaaaa! De când, dacă nu-ți place un gen muzical, e o chestie de rasism? Păi, oamenii ăia din tribune dăduseră mii de lei pe bilete ca să asculte un pop-rock britanic, nu manele, aceasta a fost singura rațiune pentru care s-a huiduit, nu pentru că tânărul băcăuan e rrom.

Însă, dacă mergem pe logica asta, nu poți să spui că nu ți-a plăcut cum a jucat John Amos în rolul lui Kunta Kinte din filmul Rădăcini, ecranizarea romanului lui Alex Haley, că poți fi numit rasist. De fapt, actorul afro-american a făcut un rol de excepție, dar nu care cumva să…!

Ori ai putea să îți pierzi orice urmă de respectabilitate, dacă refuzi să pupi rock-ul cu maneaua, că așa se poartă mai nou (nu confundați perfidia propagandei cu principiile genului world music, în care, în mod artistic se poate face orice fuziune conceptuală, chestie care e o cu totul altă poveste!), așa cum a pățit genialul regizor de teatru Andrei Șerban, care a refuzat să distribuie un transexual în rolul Julietei, fiind nevoit ulteriorsă își dea demisia de la facultatea de teatru din America, acolo unde era profesor!

Așadar, nu. A huidui o manea, într-o situație precum cea de la concertul Coldplay, nu e un act de rasism, ci muncă de salubritate culturală și artistică. Pentru că nu Vlad Babașa a fost huiduit, ci muzica pe care a cântat-o și care, așa cum a considerat publicul, nu avea ce să caute în concertul de care scriem.

Legat de asta, să-i spunem sărmanului Cătălin Ștriblea, care și el nega oamenilor dreptul de a-și manifesta zgomotos nemulțumirea, că spectatorii au tot dreptul să huiduie, iar dacă nu crede, pentru că tot vorbea despre lecturi într-o postare pe Fb, să citească despre cum se manifestă publicul de la Scala când nu-i place un spectacol, un tenor sau o soprană. În fine.

A doua trăznaie care deranjează a slobozit-o domnul Gelu Duminică, acela căruia de multe ori îi aplaud luările de poziție, declarațiile sau opiniile, în general. De data asta, însă, a zbârcit-o grav, spunând: ”Iată poporul român în toată spendoarea lui: Acum huiduie manele, iar după concert fuge să mănânce o șaorma cu de toate!”

Haida de, domnule Duminică, o sloboziși! Adică, dacă acum ascult Gentle Giant ori Van der Graaf Generator, iar apoi merg să îmi fac un sanviș cu mușchi țigănesc, îmi dovedesc micimea socială sau morală? Nu mă ridic la standardul de toleranță pe care îl clamați implicit!?

Cât despre presupusul rasism al publicului românesc și al românilor, în general, îi întreb pe Gelu Duminică și Vlad Babașa: Cum se face că NICIODATĂ, dar absolut NICIODATĂ, cântăreți precum Romica Puceanu, Maria Lătărețu, Gabi Lungă, Fărâmiță Lambru, Nelu Onoriu, Ilie Udilă, Fănică Luca, Tony Iordache, Cornelia Catanga, Nelu Iordache, Marian Fundament, Nicu Gigantu, Clejanii, Mieluță Bibescu și atâția, și atâția alți uriași interpreți, nu au fost huiduiți, iar întraga țară le poartă un uriaș respect, fie ei trecuți, fie în viață!?

Dintr-un singur motiv, domnule Duminică, dintr-o singură cauză, domnule Babașa sau cum te-oi numi matale, lumea huiduie lipsa de valoare artistică, nu o rasă! Oricum, cui îi place maneaua, o poate asculta sănătos, liber și cât vrea. Totul e să nu îl obligi și pe celd e lângă tine să o asculte, că nici eu nu oblig pe nimeni să asculte King Crimson.