Fiește care dintre noi avem pe cineva, voit ori doar împărtășind cu patos din pasiunea sa, ce te face să rescrii traseul vieții, fie că recunoaștem fie că nu, cu toți am avut un OM ce a rescris parcursul faptelor și până la urmă a vieții. În gazetăria-mi orăștiană am unul. Un împătimit de tot ce însemnă Orăștie, un îndrăgostit iremediabil de Oamenii, locurile, casele și viața de odinioară a acestui mic burg transilvănean. Iar „dragostea” domniei sale m-a molipsit și pe mine devenindu-mi încet dar sigur mentor-prieten-sursă de informație-enciclopedie locală, toate „întru unu” și același Dom PROFESOR cum am să-l numesc pe tot parcursul acestui scurt articol pe prof. Adrian Ioan B. Secui.
Sursă pentru multe articole despre Orăștie, Domnul Profesor îmi descria în amănunt tot ce știa despre case, locuri și mai ales despre oamenii orașului de alt-dat. Dacă Călindaru’ Foii Interesante prinde contur dumnealui i se datorează. Este uimitor cum acest domn, la o vârstă la care mulți dintre noi nici nu visăm să mai ajungem, și-a păstrat demnitatea fizică și mentală. Este un venerabil, dar mai degrabă un senior pe care îl respecți și ți-e drag și a cărui prezență o cauți, chiar dacă ești cu zeci de ani mai tânăr. Valoare pe care nu ți-o dă vreo funcție, este vremelnică, ce rămâne este valoarea ta ca om. Nu trece o zi să nu facă vreo activitate, dar mai ales activitate intelectuală, pare că-și zice: „fără mulțumirea că ai făcut ceva în ziua respectivă, te moleșești și te pierzi mai repede. Fără efort fizic și intelectual calitatea ta dispare. Și mai ales mintea… mintea trebuie s-o ții mereu în priză.”
Într-o societate din ce în ce mai egoistă, în care majoritatea caută folosul propriu din toate, te mai aștepți să vezi acte de bunătate? Nu prea. Într-o astfel de societate omul bun este luat de prost, iar cel ce riscă pentru binele altuia este mustrat. Din ce în ce mai mulți dintre noi, ne mulțumim cu like de pe urma unui clip despre gestul uimitor al unui om, fără să luptăm cu noi înșine să fim „acel om” exemplu. Spre bucuria mea pe Domnul Profesor nu-l „încălzește” rețeaua virtuală, este nespus de mulțumit dacă poate ajuta. Cum de altfel a făcut-o, nu odată, punând la dispoziția celui ce avea nevoie, cunoștințele sale, materiale scrise (adunate-n timp), cărți, reviste sau chiar obiecte, doar din dragostea de a face ceva pentru semeni săi.
Domnul Profesor are un stil unic. Înzestrat cu un spirit creativ, ușor ironic și prietenos, reușește să transmită sensul istoriei orăștiene dincolo de ceea ce se zice că am ști și nu face rabat de la realitatea istorică. Fiecare întâlnire cu dânsul este diferită, mereu abundentă și oarecum aparte față de laconicele prezentări de „manual”, orice discuție pare o relație privilegiată cu dânsul, dat fiind interesului și cunoștințele sale bogate. Întotdeauna se adresează direct, dorind să te provoace să-ți vadă o opinie; te priește în ochi și îți cere să-ți îndrepți privirea spre un eveniment istoric, așa cum era el, cu dânsul faci o incursiune în timp, o poveste în anumite etape.
Nu puține au fost ocaziile în care am preluat „materie primă” de la dânsul – fișe ale multor personalități și locuri din Orăștie -, transformându-le în articole pentru „Vorba”, „Fapte” sau „Foaie Interesantă”. Cum nu de puține ori am apelat la aceiași „enciclopedie vie a Orăștiei” pentru alte materiale sau evenimente, exemplific:
– Prieten fiind cu maestrul Nicolae Adam, Prof, Petru Baciu, Prof. Ioan Popa, am apelat – pentru seria celor trei manifestări „SEMNE DUPĂ ZECE ANI” ce s-au dorit a un fi semn de omagiu celor trei personalități menționate, tot la Domnul PROFESOR – cum nu puține au fost conversațiile noastre după care să citesc un articol sau să văd un documentar și să-mi zic „asta o știam de la Domnul PROFESOR”.
A colaborat cu toți aceia ce-și doreau să cate câte ceva din vasta cultură și istorie orăștiană. Dacă tatăl domniei sale a fost bun prieten și colaborator al domnului prof. univ. dr. Ion Iliescu, menționat fiind acest fapt în „Orăștie 750”, carte pe care eu o numesc punctul de plecare spre cunoașterea localității în care trăiesc, Domnul PROFESOR, prin materialele strânse, a fost mână de ajutor multor autori și reviste din întreaga țară.
Demersul început, mai nou, „Călindaru’ Foii Interesante”, deschizând astfel drumul, celor ce or vrea sau de ce nu tot eu, să ducă mai departe un alt Calendar. În momentul de față am fișate peste 400 de renume ale „OAMENILOR de la noi”, despre care nu scriu acum și aici este tot rodul uneia dintre discuțiile cu Domnul Profesor.
Mă ‘nclin și vă mulțumesc Domnule PROFESOR,
Dan Orghici
