Dorin a avut ideea extraordinară să pună la un loc și să posteze la comentariile artcicolului meu precedent, un rezumat al schimbului epistolar, pe mail, pe care l-a avut cu Radu din aprilie pînă în septembrie. A ieșit o mărturie extraordinară despre preocupările intelectuale și politice ale lui Radu din ultima jumătate de an. Era imposibil să n-o preiau aici. Îi cer iertare că n-am avut răbdare să-i aștept acordul, dar cum textul nu este secret, sper că mi-o va acorda, scrie Liviu Antonesei pe blogul său.
Dorin Tudoran – Amintiri recente despre Radu Călin Cristea
Același Radu, dar de data aceasta nu mai revine…
Aflu peste noapte că s-a stins un prieten foarte drag, critic literar, jurnalist și commentator politic de primă mână – Radu Călin Cristea. În urmă cu câteva zile îi trimisesem un mesaj. Știindu-l foarte prompt în reacții, m-am mirat că nu mi-a răspuns încă și plănuisem să-l sun în acest week end. Cum n-o mai pot face, răsfoiesc cu o mâhnire consternantă corespondența noastră din acest an și transcriu aici câteva fragmente.
21 aprilie, 2020
După ce i-am trimis linkul Vanghelis & Papas, i-am trimis și linkul cu Glykeria cântând O Gliki Mou Ear…
“Abia aștept să-l ascult. Pare o pepită.
În seara de Vinerea Mare, am deschis geamul și am dat boxele la puterea maximă, difuzînd acel imn bizantin interpretat de Irene Papas și Vanghelis. Am stins și toate becurile. Rezultatul a fost extraordinar. Toată strada vuia de imnul lui Roman Melodul. S-au aprins ici-colo, peste drum și în lungimea străzii, lumini prin case. Nimeni n-a spus nimic. Vreo trei tineri aflați în stradă s-au oprit și au ascultat imnul pînă la capăt. Au fost Paștele cele mai profunde din viața mea. Inclusiv slujba de la Patriarhie. Nu mi-a lipsit deloc, dar deloc asistența tradițională, cu fel de fel de fețe care mai mult îți distrag atenția. Ți-ar fi plăcut și ție.”
Revin,
Radu”
18 iunie
Vorbim despre cum se învârte lumea. Îmi cere niște detalii despre nebunia ce a cuprins America. I le dau, luînd-o de la început, adică din urmă cu multe decenii… Îmi răspunde. N-a mai apucat ziua de 3 noiembrie când o Americă mancurtizată prin incultură politică și prin eforturile unei extreme stângi cu apucături dictatoriale ar putea aduce țării o administrație sinistră.
“Nu mă pricep la politica americană și nici la istoria SUA. Modelul american mi-a venit filtrat prin marii săi mesageri (scriitori, muzicieni, actori etc.). Era pînă la urmă o viziune strînsă, compact, în această splendidă diversitate. Am privit cu îngăduință balamucul din ultimele săptămîni. Am primit un pumn rău în plex văzînd un filmuleț cu coborîrea de pe soclu, în Saint Louis, a lui Cristofor Columb. Mi s-a părut că s-a stricat ceva profund și definitiv cu modelul acela american din capul meu. Columb înseamnă privirea peste mări, curajul, aventura, viziunea înaltă. Să evacuezi, tîlhărește, sufletul în piatră al acestei colosale figuri planetare la presiunea unor mancurți mi se pare imposibil de acceptat.
R.”
30 iunie
Împlinesc 75 de ani. Radu îmi scrie și-mi trimite un link spre un text pe care mi l-a dedicat. Bineînțeles, textul îi aduce nu puține înjurături:
“Dragul meu Dorin,
Mă gîndesc că, poate, n-ai răsfoit presa, așa încît îți trimit eu un prim gînd de bucurie. N-am gîndit, doar am scris așa cum mi-a venit pe suflet despre minunata ființă care-mi ești. Te sărbătoresc de peste mări și țări ca pe un prieten care îmi este foarte drag.
Ai grijă de tine și de fetele tale! În țara ce te-a trădat mai e o mînă de prieteni printre care mă număr care te prețuiesc, cum ar zice Suzănica, la justa ta valoare.
Te îmbrățișez.
Același,
Radu”
Aflând că în aceeași zi am fost decorat, deși are un dinte foarte ascuțit împotriva Președintelui, Radu îmi scrie cu umor, temându-se că aș putea declina onoarea ce mi se face:
“Uraaaaaaaaaaaaaaaaaa! Să fie primit! Să nu bombăni că e foarte bine! Vezi, dracul nu e întotdeauna negru, poate fi și tricolor! Felicitări! Un muritor care te salută, Radu.”
28 august
Îi trimit formatul electronic al volumui “De bunăvoie, autobiografia mea” gata de tipar la editura Amphion. Radu e prompt:
“Bravo, nene!”
14 aprilie, 2020
Radu este foarte mândru de fiica lui, Anastasia. Din când în când și cu mare discreție, mă ține la curent cu un proiect sau altul al Anastasiei, îmi cere o părere, o sugestie;
“Dragul meu Dorin,
Dacă nu e cu supărare, dacă ai timp și (măcar un mic) chef, te-aș ruga ceva. Fiica mea duce în cîrcă 3 masterate deodată. Fiecare se va încheia cu o dizertație de cca 150-200 de pagini. Una din temele de dizertație se referă la disidența anticomunistă din România. Are și am ceva idei, dar cam fanate. Te-ar bate cumva vreo idee, ce socotești că s-a scris puțin (sau deloc) despre această disidență? Ce unghi ai alege? Ce accente ar trebui să înglobeze tema? Știu că rugămintea mea pică prost în aceste zile de reculegere și iartă-mă pentru asta. Dacă poți să-mi sugerezi ceva o să fie primit. Dacă nu – nu-i niciun bai.
Cu drag, Radu”
Astăzi, Anastasia are nevoie de sprijinul moral al prietenilor tatălui ei, mai ales că javre care nu-I pot ierta că le-a imortalizat în pagini necruțătoare pentru slugărnicia oferită “împăratului cu șapcă” (aka informatorul/colaboratorul Securității cu numele de cod “Petrov”), “sicofanți care între timp reciclați în alte direcții greșite” au redeschis tirul împotriva lui Radu, imediat ce au auzit de moartea lui.
14 iunie
Sorin ne reamintește că s-au împlinit cinci ani de la plecarea lui Luca. Radu răspunde:
“Dragii mei,
S-a nimerit să particip la acel dialog. Ar fi fost pe placul lui Luca. E reconfortant să vă văd pe voi, prietenii cei mai apropiați ai lui Luca, cum îi vegheați memoria și i-o împrospătați cu atîta grijă.
Același,
Radu”
17 septembrie
Unul dintre noi, prieteni ai lui Radu, ne spune că suntem datori prietenului nostru gesturi memoriale așa cum am făcut-o și pentru prietenul nostru Luca. Sunt sigur că o vom face. Dar deocamdată să-l rugăm pe Dumnezeu să-i ofere lui Radu liniștea pe care a pierdut-o din ce în ce mai profund în această lume pe care a părăsit-o.
Dorin Tudoran – Amintiri recente despre Radu Călin Cristea
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.