Două pe faţă, două pe dos, o piesă între râs şi lacrimă, la TNB

Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti deschide stagiunea 2018 – 2019 cu premiera oficială a spectacolului Două pe faţă, două pe dos de Theresa Rebeck.

Două pe faţă, două pe dos, o piesă între râs şi lacrimă, la TNB

Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti deschide stagiunea 2018 – 2019 cu premiera oficială a spectacolului Două pe faţă, două pe dos de Theresa Rebeck.

Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti deschide stagiunea 2018 – 2019 cu premiera oficială a spectacolului Două pe faţă, două pe dos de Theresa Rebeck, coordonator Ion Caramitru. Premiera va avea loc în zilele de 14 şi 15 septembrie, de la ora 19.30, la Sala Atelier a TNB.

Tricotatul nu este numai pentru doamnele vârstnice! În comedia Theresei Rebeck, cinci femei aflate la a doua tinerețe se întâlnesc săptămânal ca să tricoteze. Dar firul de lână al ghemului nu este principalul fir al poveștii. Aceasta pentru că fiecare dintre cele cinci femei trebuie să facă față provocărilor pe care le ridică viața sau… bărbații. Printre trădări și dezamăgiri, personajele ajung să cunoască puterea vindecătoare a umorului și iertării. Umorul piesei camuflează parțial un tablou dramatic în care relațiile dintre oameni se dezvoltă pe atât de greu pe cât de repede se deșiră, asemenea tricotajelor pe care le împletesc protagonistele piesei.

Irina Cojar

Pusă în scenă în cadrul Programului Uși deschise pentru toți, Două pe față, două pe dos este una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri, după cum o numea New York Times. O piesă în care, între râs şi lacrimă, abundă dialogurile spirituale, sarcastice și nespus de amuzante. Un spectacol cu partituri generoase pentru actrițele și actorii Naționalului bucureștean, unde îi veți reîntâlni pe Irina Cojar, Costina Cheyrouze, Lamia Beligan, Brânduşa Mircea, Raluca Petra, Tomi Cristin și Marius Bodochi.

Marius Bodochi şi Tomi Cristin

„Sunt femeie, sunt americancă, sunt mamă, câteodată scriu pentru televiziune, câteodată scriu scenarii de film; cânt la pian, tricotez, mă cert cu universul; sunt mânioasă, sunt tristă; am o fibră de un realism comic, dar și o notă de mizantropie și idealism. Mă puteți cataloga în multe feluri atât pe mine, cât și opera mea. Dar eu, personal, aș prefera cel mai mult să fiu considerată dramaturg”, se destăinuie Theresa Rebeck.

 

 

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.