Dr. Eugen Oleineac: Aș vrea ca terapia durerii să nu mai fie un lux, dreptul nu trebuie să fie un lux, dreptul trebuie să fie drept – PODCASTURILE COTIDIANUL

„Nu putem vorbi despre un drept asigurat atâta timp cât nu recunoști că aceasta este o boală în sine”, spune medicul Eugen Oleineac.

Medicul specialist de anestezie și terapie intensivă, specializat în terapia durerii vorbește despre necesitatea unei legislații care să pună în aplicare ce există deja aprobat în Parlament, în 2024, prin legea 208 – Legea privind dreptul la terapia durerii. Alături de echipa sa de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M.S.Curie, de Societățile profesionale de profil, medicul dorește să schimbe lucrurile în România astfel încât pacienții să beneficieze de dreptul la terapia durerii într-un cadru legiferat. Iar asta înseamnă definirea clară a acestui serviciu, echipe distincte care să se ocupe de terapia durerii în spital, consultații specifice, de terapia durerii în Ambulatorul de Specialitate, medici pregătiți să aplice terapia durerii, serviciu decontat prin CNAS, recunoașterea durerii cronice drept boală în sine, traseu medical clar dar și un Program Național pentru pacienții cu dureri severe, în special cei oncologici, care ar putea beneficia prin Program de dispozitive mai sofisticate care să le aline durerile care nu răspund la tratamente convenționale.

Invitat la Punctul Roșu în Sănătate, Dr. Eugen Oleineac, medic specialist de anestezie și terapie intensivă, specializat interapia durerii, fondatorul și coordonatorul Centrului de Terapia Durerii din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie din București, primul centru dedicat de terapiei durerii pediatrice din România a vorbit despre necesitatea acestor schimbări esențiale.

Serviciile de terapia durerii trebuie recunoscute ca atare și incluse în contractul cu CNAS

În România demersul este asumat de societățile profesionale și științifice: Societatea română de Anestezie și Terapie Intensivă, Asociația Română de Anestezie Regională și Asociația Română de Algeziologie Intervențională. Aceste trei asociații au creat o comisie de terapie a durerii, din care fac parte mai mulți membri din România care au experiență în tratarea pacienților cu durere cronică, dar și experți din afară, din SUA și din Israel. Practic această comisie înaintează autorităților de profil propuneri pentru a avea un cadru legislativ foarte clar pentru tot ce înseamnă terapia durerii la noi în țară.

„Ce trebuie pus la punct, conform acestor propuneri: definirea serviciului de terapia durerii, o structură în cadrul spitalelor care să aibă o responsabilitate directă de a evalua, de a trata, de a monitoriza durerea acută.

Problema este că în actuala funcționare a secțiilor de anestezie și terapie intensivă nu există o echipă dedicată care să se ocupe doar de aceasta. Medicul anestezist trebuie să fie concomitent în sala de operație, în secția de terapie intensivă, să vadă pacienți preoperator și să mai vadă pe cineva care suferă pe secția de oncologie, acest lucru nu poate să funcționeze în acest fel.

Apoi este segmentul pacienților cu durere cronică ce vin în Ambulator, acolo ar trebui să avem consultații specifice, dedicate pentru terapia durerii. Cum nu există, nu se regăsesc în acel contract-cadru dintre CNAS și instituțiile medicale. Pentru a face aceste consultații ar trebui să existe medici eligibili, care au o formare. Trebuie să putem pune un diagnostic specific de durere cronică”, spune medicul.

Avem dreptul la terapia durerii dar nu se poate aplica. Durerea cronică nu e recunoscută drept boală

În România în continuare durerea cronică nu este recunoscută drept boală. În toată lumea, prin ultima clasificare internațională a bolilor durerea cronică are titlul de boală, la fel ca și diabetul, bolile cardiace.

„Noi funcționăm în baza fostei clasificări internaționale a durerilor, acolo durerea cronică apare ca și simptom. Ar trebui schimbate lucrurile, pacientul vine la consultație și în loc să-i pui un diagnostic de boală îi pui un diagnostic de simptom. E ca și cum unui pacient, în loc să i se pună diagnosticul de pneumonie i se pune diagnosticul de febră și pe bază de febră nu poți să prescrii antibiotic.

E o problemă majoră care trebuie rezolvată de către instituțiile statului, altfel nu putem vorbi despre un drept asigurat atâta timp cât nu-l recunoști că aceasta este o boală în sine”.

Avem nevoie de un traseu medical clar al pacientului pentru serviciul de terapia durerii

Serviciul de terapia durerii trebuie să însemne un traseu medical foarte clar, pacientul să poată veni cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau scrisoare de la medicul specialist, să ajungă într-un serviciu unde primește un diagnostic clar și unde poate fi îngrijit pentru durerea cronică.

În România este nevoie de un Program Național dedicat pacienților cu dureri severe

Din păcate însă pacienții cu dureri refractare, severe, nu beneficiază gratuit de metode performante destinate terapiei durerii. Medicul alături de toți cei implicați dorește să schimbe acest lucru.

„O a treia direcție este cum putem să ajutăm în România pacienții cu dureri cronice refractare, sunt pacienții cei mai fragili, care au dureri severe, care nu cedează la doze convenționale. Acești pacienți sunt de obicei pacienți oncologici, sau pacienți după intervenții majore pe coloană sau pacienți cu sindrom de durere regionala complexă.

Pentru ei ar exista soluții de terapia durerii care constau în proceduri mai sofisticate, mai costisitoare precum neuromodularea invazivă, de exemplu, care înseamnă implantare a unor electrozi la nivelul măduvei spinării sau la nivelul unor nervi periferici pentru a combate durerea neuropată. Sau la pacienții oncologici să implantăm camere, pompe implantabile, camere intratecale.

Aceste dispozitive sunt costisitoare, unul poate ajunge la zeci de mii de euro.
Și atunci demersul nostru către instituții este crearea unui program national de durere refractară, cu criterii foarte clare, pentru pacienți eligibili, care sunt tratați în centre specializate, care au experiență de a gestiona asemenea dispozitive și pentru care statul să asigure procurarea acestor dispozitive”.

Durerea trebuie să fie vizibilă, trebuie să fie o prioritate în spital

Terapia durerii trebuie să fie cunoscută de întreg lanțul de îngrijire din spital, de la laboratorul spitalului, unde se iau analize, până la îngrijirea după intervențiile complicate, spune medicul.

„A trata durerea cuiva nu este doar uman, practic dă dovadă de ce nivel de calitate al îngrijirii medicale ajungem. Dacă aș avea puterea să schimb ceva astăzi, aș face ca durerea să fie vizibilă, însemnând ca de la poarta spitalului, infirmiere, asistente, medici rezidenți până la adinistrația spitalului, toată lumea să fie conștientă că aceasta este o prioritate în spital, la orice nivel, și la laboratorul spitalului când luăm analize până și după o operație pe creier, după lucruri mai sofisticate.

Aș vrea ca terapia durerii să nu mai fie un lux, este foarte important acest lucru. Dreptul nu trebuie să fie un lux, dreptul trebuie să fie drept”, a declarat Dr. Eugen Oleineac.

La noi și la alții. Durerea, o realitate imposibil de acceptat în alte state

Medicul Eugen Oleiniac lucrează de 8 ani la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M.S. Curie. În acest răstimp a făcut numeroase stagii de pregătire în centre de excelență în străinătate. A lucrat cu cei mai buni un an, și la Geneva. Iar o parte a Rezidențiatului a făcut-o în Belgia.

„Grija față de pacient nu se termină când a părăsit sala de operație. În cadrul acelei structuri unde m-am format ca și medic anestezist existau echipe specializate de tratament al durerii acute și cronice. Mi s-a părut atât de important, de uman să existe oameni dedicați pentru acest serviciu în cadrul unui spital.

Am avut șansa să fac un stagiu de pregătire timp de un an într-un centru de excelență de terapia durerii din Geneva, să lucrez cu unii dintre cei mai buni specialiști din acest domeniu și să aprofundez cunoștințele teoretice și practice în tot ce înseamnă gestionarea unui pacient cu durere cronică.

Nouă nu ne lipsesc posibilitățile, ceea ce ne lipsește foarte clar este orgnizarea unui sistem, asta am văzut că se întâmplă în afară”, a explicat medicul.

Să faci durerea vizibilă. Cum reușește acest lucru medicul și echipa sa?

Pentru a putea fi evaluată și tratată durerea trebuie făcută vizibilă, spune medicul. Iar la acest capitol există metode specifice de măsurare. În plus, e nevoie de empatie și mare atenție în lucrul cu copiii, atât de fragili.

„În principiu facem durerea vizibilă prin instrumente de măsurare a durerii, prin scor numeric, prin scorul fețelor la copiii mai mari, sau prin heteroevaluare, atunci când observăm comportamentul pacientului și printr-un calcul, în funcție de cum are grimasa facială, cum își poziționează corpul putem să deduce dacă are un comportament care sugerează durere sau nu. Toate lucrurile astea necesită timp, dacă privim un pacient de la ușa salonului nu vom putea niciodată să înțelegem suferința aceasta”.

Cum sunt ajutați pacienții să scape de durere?

Care sunt metodele specifice de tratament al durerii. Analgezia controlată de către pacient, pentru pacienții care au discernământ și pot să-și administreze singuri un medicament este una dintre variantele folosite de echipă. Există injectomate speciale care dispun de un buton separat. Dar există și alte metode.

„O altă metodă importantă este de a bloca transmisia nervoasă, face parte din apanajul nostru, al anesteziștilor, de a monta diferite catetere, la nivelul nervilor, la nivel peridural pentru a bloca transmisia nervoasă. Cu părere de rău sistemul nostru medical e astfel creat astfel încât pacienții să poată beneficia de aceste tehnici doar în sala de operație sau maximum în secția de terapie intensivă, adică primele 12-24 de ore. Problema e că durerea nu se oprește la 24 de ore, sunt pacienți care sunt transferați pe secțiile de profil și continua să aibe dureri.

Și atunci dacă nu ai o structură, dacă nu ai o echipă care să poată să monitorizeze acești pacienți la distanță e foarte complicat să poată fi monitorizate asemenea metode de analgezie specifice”, spune medicul.