Dragnea şi Zgonea – sacul şi peticul

Vineri, 6 iulie, 2012, spre seară, înainte de apusul soarelui, pe o căldură încă nebună, Traian Băsescu era suspendat de Parlamentul României pentru a doua oară. Valeriu Zgonea, radios, bine înmuiat de transpiraţia stoarsă de căldură şi de emoţii, a luat-o la goană spre casă. De câteva zile era preşedintele Camerei Deputaţilor şi un viitor la care visa de atâţia ani îi surâdea pe neaşteptate. Vineri seara simţea deja pe frunte coroana invizibilă (şi inutilă) de potentat al democraţiei conduse de masiva grupare politică adunată sub numele de USL. Şi aşa transpirat şi obosit, mulţumit de sine, Valeriu Zgonea şi-a strâns în grabă câteva lucruri pentru o călătorie de-o zi, cel mult două. A doua zi dis-de-dimineaţă a plecat spre litoral împreună cu Georgian Surdu, directorul general al RA-APPS, pentru a face o scurtă inspecţie a vilelor de vacanţă ale guvernului. Ce treabă avea cu ele? Nici una! Se grăbea doar să-şi aleagă două-trei pentru el şi familia sa şi pentru câţiva apropiaţi. Râdea în sinea lui că PDL-işti care îşi făcuseră planurile de vacanţă şi le împărţiseră deja vor fi siliţi să se care care pe cine ştie unde. De când visa Valeriu Zgonea la aşa boierie pe faleza mării, el care nu apucase niciodată să se tolănească pe bucata de plajă unde se odihniseră cândva şi alţi preşedinţi ai României. La cât şi-a frecat el pantalonii pe băncile de la Facultatea de Construcţii, pe la cursurile din America sau pe la Colegiul Naţional de Apărare, merită şi el o asemenea pleaşcă.

A pornit aşadar spre mare, gândindu-se mereu la vilele cu nume de copaci din Neptun, zicându-şi insistent în sinea sa:

– Sunt cineva, sunt cineva, sunt preşedintele Camerei Deputaţilor. Năstase, Martian, Ion Diaconescu şi eu, Valeriu Zgonea…..

Aceste propoziţii pline de satisfacţie l-au îmbătat de bucurie. Asta poate fi şi explicaţia unor scăpări din imediatele emisiuni de televiune la care a fost chemat în noua sa calitate. Şi la care subconştientul său îl trăda şi vorbea singur:

– Eu, parlament, am obligaţia să……. şi mult mai rar

– Eu, Parlament, nu am voie să….. şi în situaţii punctuale, este drept, mai rar, să zică şi

– Eu, Cameră a Deputaţilor…..

Proverbial pentru gafele sale, mai ales cea de la aniversarea celor 90 de ani ai Regelui Mihai, când i-a mai luat Regelui decoraţia pe care abia i-o înmânase, Zgonul de Zgonea se bucura ca de o revanşă. Să mai zică acum cineva ceva despre el!? Şi dacă nu se liniştesc şi continuă să îl enerveze, atunci va ajunge nu doar preşedinte al Camerei Deputaţilor, ci mult mai departe, chiar şi preşedinte al PSD-ului. Dacă i-ar fi citit cineva gândurile atunci, ar fi încremenit. Mai târziu, când au apărut stenogramele discuţiilor lui Viorel Hrebenciuc, mulţi pesedişti au aflat cam acelaşi lucru. Că Valeriu Zgonea îşi ordona gândurile pe scările unui parcurs care ducea direct către vârful partidului şi al României. Poate că PSD-ul era chiar prea puţin!?

Ceea ce Liviu Dragnea a şi confirmat mai zilele trecute. Dacă va fi ales preşedinte al PSD, el vrea şi o echipă a sa. Şi ea să fie formată din Valeriu Zgonea, apreciat şi el la SRI, cum vorbesc mai mulţi din PSD şi din alte Servicii, la care se va adăuga şi Vasile Dâncu, non-pesedist, dar eseist de stânga, privit şi el cu respect mai ales prin Academia de Informaţii a SRI. Ei doi ar fi cu dusul greului şi cu trasul sforilor, adică el şi Zgonea, iar Vasile Dâncu, cu ideologia,cu interpretările şi, în general, cu vorbitul frumos, la care amândoi nu depăşesc condiţia de difuzor crăpat.

Anunţul n-a surprins pe nimeni. Dimpotrivă! Adunarea la care Liviu Dragnea şi-a formulat doleanţa politică s-a ridicat în picioare şi a aplaudat îndelung. Candidat singur cu echipă solidă şi cu viitor incert!? Restul nici că mai înseamnă ceva!

Ce mai contează gălăgia şi bârfele stârnite de la Alexandria? Parcă ar fi izbucnit undeva departe, din Alexandria egipteană, şi poveştile ar fi călătorit pe valurile mării şi vor fi ajuns la Bucureşti ca nişte basme eroice dacă nu cel mult ca nişte întâmplări nevinovate.

Ei doi pe post de conducere în PSD. Sacul şi peticul, plus Vasile Dâncu pe post de materie cenuşie. Cam asta ne aşteaptă în viitorul imediat al politicii româneşti.