Polițiștii din Balta Albă l-au arestat pe Marco Polo chiar la intrarea în metrou, afirmă unii martori oculari. Acum, ce să zic, de aici încolo, mărturiile se bat cap în cap. Potrivit unor martori, polițiștii l-ar fi caftit zdravăn pe Marco Polo pentru că n-au luat țeapa cum că Drumul Mătăsii ar trece chiar pe-acolo. A fost informat Parlamentul. A fost informat Guvernul. A fost informat președintele. Partidele politice din România nici n-au vrut să audă de caz, au dat înainte cu furtișagurile, tevaturile și scamatoriile lor.
Unii martori afirmă că polițiștii l-ar fi tratat cu blândețe pe Marco Polo. În sfârșit, Uniunea Europeană ne-a cerut în mod expres să-l eliberăm pe Marco Polo, confundându-l, vezi bine, cu Bivolaru. În cele din urmă, Marco Polo a ajuns la Berlin.
– Și?
– Păi, s-a iscat o panaramă internațională, uite-așa de nasoală!
– Ce vrei să spui, coane Iancule?
– Marco Polo era chiar Marco Polo care călătorea prin timp, înțelegi?
– Înțeleg eu ceva, ceva.
– Așa, domnule Titulescu. Așa… Și omul, supărat pe noi foarte tare, ne-a pârât peste tot, la Washington, la Schengen, la NATO, la Londra și la Paris. Ne-a încondeiat atât de tare, că toate afacerile noastre cu mătăsuri din Orient s-au dus pe Apa Sâmbetei.
– Adică PIB-ul s-a făcut praf, coane Iancule?
– Ai pus punctul pe i, domnule Titulescu, nu-i de joacă.
– Bine, bine, dar la Peleș e un depozit secret de mătăsuri…Marghiloman s-a ocupat de asta, chiar sub nasul nemților…
Imi cer scuze, daca e adevarat (pentru ca eu banuiesc ca e doar o manevra romaneasca si nu am deloc incredere in nimic care vine de aici), nu am vrut sa supar Germania, mai ales ca cineva care intinde o mana unui muribund e aproape un inger. Din nou, daca e adevarat, si as putea alege intre Occident (practic Europa de vest, ca SUA-Canada se exclud) si orice tara ne-europeana as merge in afara Europei, nu din lipsa de respect, ci din frica. Dar in paralel as incerca ori sa ma fac nerelevant ori, daca nu exista solutii, sa fiu total corect cu occidentalii, asa cum am fost mereu, chiar si can ei nu erau. Da, sunt din aia jalnici care vor sa spuna in final „ati vazut ca nu a fost vina mea?”, nu din aia razbunatori si care vor sa isi recuoereze orgoliul; pentru mine, demnitatea vine din respectul celorlalti. Insa daca o oferta europeana ar fi singura, as accepta-o. As face pe miine de frica toata viata, dar as accepta-o, caci orice e mai bun decat moartea. De aia am si dat explicatiile anterioare – nu vreau sa par nerecunoscator fata de cineva cu intentii bune. De aia pot fi la fel de linistiti daca gasesc alt loc – gestul e oricum apreciat si toate greselile anterioare sunt sterse cu buretele, pentru ca in primul rand n-as putea eu trai cu ele.