Suspendarea președintelui

Parcă am fi într-un vis urît. George Simion a anunțat că AUR a inițiat demersurile de suspendare a președintelui Nicușor Dan.

„Toţi cei 135 de membri CNC AUR prezenţi la şedinţă au votat, în unanimitate, demararea procedurii de suspendare a preşedintelui Nicuşor Dan şi a dialogului cu celelalte forţe politice în acest sens”.

În ședința forului de conducere AUR, s-a mai hotărît un lucru:

„Membrii CNC AUR au votat, în unanimitate, pentru reîntoarcerea la popor prin începerea procedurilor în privinţa alegerilor anticipate. În cadrul şedinţei CNC AUR s-a decis că parlamentarii AUR nu vor fi prezenţi şi nu vor vota niciun guvern al coaliţiei propus de Nicuşor Dan”.

Adică start în campania de suspendare a președintelui în funcțiune și ieșirea din sală la votul oricărui prim-ministru desemnat de Nicușor Dan.

Asta ne mai trebuia! Guvern la pămînt, inflație amețitoare, partide zgornite ca niște haite flămînde și un președinte pus pe fugă. Parcă am fi o țară de nebuni, în ciuda faptului că nu suntem.

Și, totuși, de ce recurge AUR la asemenea acțiuni dure? Explicația este simplă și logică. A fost împins într-un unghi mort, într-un colț pentru knockdown, marginalizat, neutralizat, transformat într-un mare pericol pentru democrația din România. Pe ce se bazează aceste acuzații? Nu există probe, nici o decizie în justiție. Doar păreri. Pe scena publică plouă doar cu acuzații verbale. Baza stă într-o campanie a G4Media, Digi24 și a încă vreo cîteva medii, reluate și amplificate de partidele care le tutelează, unele trompete fiind finanțate și de Comisia Europeană.

Mai mult, la ultima apariție, președintele Nicușor Dan a revenit cu fierul roșu al acuzației de „partid antioccidental”.

Discurs cu semne de întrebare al lui Nicușor Dan. Președintele laudă rezistența anticomunistă, deși are elemente legionare – ANALIZĂ

Ce să mai facă AUR? Să cadă în genunchi la porțile Palatului Cotroceni?  Să plătească slujbe la Mitropolie pentru scăparea președintelui de sub aripile duhurilor malefice? Să-l propună pe Nicușor Dan pentru un Premiu al Academiei Române? Să facă vrăji pentru promovarea lui la NATO sau la un alt organism internațional?

Ce-am face oricare dintre noi dacă am fi într-o situație similară? Nimeni nu ne ascultă, nimeni nu poate prezenta dovezi împotrivă, nimeni nu aduce o sentință definitivă dintr-o instanță? Nu ne-am trezi cuprinși de furie, de revoltă, de un acut sentiment de nedreptate? În același mod ar reacționa și o comunitate. S-ar revolta, mînată în luptă de acel sentiment de nedreptate care are forța unui motor psihologic de neoprit, cu riscul de a deveni devastator.

Asta ne mai trebuia! Un partid cu o audiență importantă să înceapă difuzarea și amplificarea unui semnal de protest și a unei inițiative care se reduce la „Jos cu Nicușor Dan”.

Guvernul e jos, leul este sus, inflația – sus, credibilitatea, în picaj.

Ce putem face? Mă tem că George Simion și cei de la AUR nu pot fi îmbunați cu nimic. Răul de care au parte este de nesuportat la nesfîrșit. Nu trece cu promisiuni, nici cu amenințări că „vă mănîncă Pahonțu!”.

Iar România se zbate între o ploaie de acuzații fără probe și incapacitatea președintelui de a găsi o soluție la un blocaj pe care l-a cauzat în cea mai mare parte.

Și din care tot el trebuie să iasă.