Drumurile imprevizibile ale lui André Malraux

Figura devenită simbolică a scriitorului şi omului politic André Malraux este celebrată, la 100 de ani de la naştere şi la 35 de ani de la dispariţia sa, prin două cărţi: un „Dictionnaire Malraux”, îngrijit de Charles-Louis Fulon, Janine Mossuz-Lavau şi Michel de Saint-Cheron, „dicţionarul total care adoptă ritmul unei vieţi duse în trombă, din Indochina în Spania, de la Trotsky la De Gaulle, de la Rezistenţă la Ministerul Culturii, de la «Condiţia umană» la «Stejarii doborâţi». Malraux, restituit în întreaga sa diversitate, cu paradoxurile şi geniul său. Malraux cel din viaţa publică şi din cea particulară, solitar şi monden, seducător şi timid. Malraux şi relaţia lui cu copilăria, cu banii, cu fericirea, cu moartea, cu religia, cu ştiinţa, cu femeile şi cu el însuşi”, cum îşi prezintă autorii lucrarea. I se alătură un volum de amintiri politice şi literare ale lui Robert Poujade, fost ministru în cabinetele Chaban-Delmas şi Messemer, intitulat „Retrouver Malraux. Souvenirs et relecture. Essai” (Regăsindu-l pe Maraux. Amintiri şi relecturi, Eseu). Un volum care îl prezintă pe acest om a cărui deviză era „Să acţionezi ca un gânditor şi să gândeşti ca un om de acţiune”.

La 3 august 1924, ziarul parizian „L’Eclair” titra: „Poetul Malraux jefuieşte templele din Angkor”. Ruinat în urma unor speculaţii bursiere, estetul îi replica soţiei sale, în aceeaşi perioadă: „Cred că nu-ţi imaginezi că voi lucra?”. Călătoria în jungla cambodgiană a avut ca rezultat un roman, publicat în 1930, „La Voie royale” (Calea regală). „Claude resimţea ca o boală această fermentaţie în care formele se umflau, se alungeau, putrezeau în afara lumii în care omul contează…”

Dar acuzele i-au adus un an de închisoare cu suspendare.

După câţiva ani va urma aventura spaniolă, în care Malraux se înrolează în trupele antifranchiste, în fruntea escadrilei „Espana”, susţinând conferinţe şi reuniuni la Barcelona sau la Madrid. „L’Espoir” (Speranţa), scrisă în 1937, carte care nu l-a părăsit niciodată de-a lungul vieţii pe Robert Poujade, deşi avea o orientare de dreapta, nu spune însă nimic despre eliminarea brutală a anarhiştilor din Partidul muncitoresc unificat de stalinişti. După victoria lui Franco, Malraux refuză să mai calce pe pământul Spaniei, chiar atunci când, în 1971, în timpul unei croaziere, vasul său face escală la Cadix. El rămâne singur pe punte, citind „Contre tout espoir”, de Nadejda Mandelstam, aşa cum îl arată o fotografie. Ceva mai târziu intră în rezistenţa franceză, comandând o brigadă independentă, Alsace-Lorraine, în care unul dintre tovarăşii de luptă îl descrie ca pe un fel de „Specialist al gherilei”. Arestat la Gramat, eliberat la Toulouse, ia parte la lupta din Vosgi. „Colonelul plutea pe un nor roz, puţin îi păsa că se află acolo, puţin îi păsa că ar putea muri. Ştia oare că era război?”, scria un locotenent. Dincolo de tragediile istoriei, el contempla orizontul metafizic, asemeni unui alt visător, prieten cu el, Drieu la Rochelle, rătăcit în colaboraţionism. Mai mult decât Marx, Nietzsche şi Dostoievski au fost interlocutorii constanţi ai comunistului Malraux, aşa cum subliniază şi biografia lui neterminată începută de T.E. Lawrence.

În 1945, Generalul De Gaulle căuta susţinători în rândul intelectualilor, iar Malraux dorea să joace un rol politic. Numit ministru delegat la Preşedinţia Consiliului, însărcinat cu Informaţiile, îşi ia ca director de cabinet pe Raymond Aron şi ca secretar general pe Jacques Chaban-Delmas. Devenit ministru de Stat, însărcinat cu problemele culturale, între 1959 şi 1969, visează să înmulţească, peste tot în Franţa, casele de cultură care „vor difuza ceea ce încercăm să facem la Paris, astfel încât orice copil de 16 ani, oricât de sărac ar fi, să poată avea un contact real cu patrimoniul şi cu gloria spiritului umanităţii”. În mai 1968, o faimoasă fotografie îl arată mergând pe Champs-Elysées cot la cot cu Michel Debré şi tovarăşii lui. Era cântecul de lebădă, cel al alianţei prin cuvânt, între literatură şi politică. Napoleon-Chateaubriand, De Gaulle-Malraux. Potrivit expresiei jurnalistului Rémi Soulier, „sfârşitul unui ciclu, sfârşitul unei Franţe…”.

Dincolo de casele de cultură, „Muzeul imaginar” a devenit locul mental al posibilităţii lumii noastre de a „crea un templu… sau un mormânt.

După moartea zeilor, acest templu strânge în interiorul lui toate manifestările sacre, convertite în opere de artă”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.