După ce i-a încurajat împrumuturile iresponsabile, Berlinul vrea capul Atenei

Germania datorează monedei euro peste 30% din creşterea sa economică din 1990 şi până acum, faţă de o medie de 20% în toate statele euro. 40% din produsele economiei germane, dependentă de exporturi, se îndreaptă către statele zonei euro, unde companiile germane beneficiază de absenţa riscurilor unei rate de schimb, de o piaţă unică (lucru valabil în toate statle UE către care Germania exportă) şi de stabilitatea preţurilor, aspecte net superioare faţă de perioada mărcii germane.

Chiar şi în perioada criezei economice, 2009-2010, analişti citaţi de Reuters arată că economia Germaniei a crescut cu 50-60 de miliarde de euro mai mult decât ar fi făcut-o în absenţa euro.

Potrivit Stratfor, actuala criză din Grecia are drept cauză însăşi democraţia greacă, care i-a facut pe politicieni să ofere cetăţenilor mai mult decât ţara îşi permitea, iar pe de altă parte statutul Germaniei de mare ţară exportatoare. Interesul Berlinului este de a spori consumul şi cererea de produse germane în Europa şi în lume. Astfel, Germania a încurajat împrumuturile iresponsabile şi a închis ochii multă vreme în cazul Greciei, temându-se că, dacă Atena ar impune măsuri de austeriate, acestea ar putea fi urmate de alte ţări, ducând la scăderea importurilor de produse germane.

Situaţia dramatică în care a ajuns economia Greciei pune Germania în faţa unei dileme. Anularea suveranităţii naţionale a Greciei, prin impunerea unui comisar care să controleze finanţele, bugetul şi deci întreaga guvernare a ţării sau asumarea unei părţi însemnate a datoriei Greciei, pentru prezervarea sistemului monedei unice de pe urma căruia Berlinul a profitat până acum.

În Evul Mediu, soluţia statelor care intrau în incapacitate de plată în faţa băncilor florentine sau veneţiene era, de multe ori, alungarea bancherilor sau asasinarea lor. Falimentul a fost cunoscut şi în statele naţiune moderne: China a falimentat de două ori, înainte de instaurarea comunismului, Rusia a falimentat în 1998, Argentina în 2001, Nigeria de nu mai puţin de cinci ori, după proclamarea independenţei, în 1960. Toate aceste state aveau însă o monedă naţională, în timp ce Grecia împarte aceeaşi moneda cu un mare exportator mondial.

„Tot mai mult, criza încetează să mai fie una grecească sau italiană. Este o criză a rolului pe care Germania îl joacă şi îl va juca în Europa. Germanii au prea multe cărţi de jucat şi aceasta este problema lor; cu atât de multe opţiuni, ei trebuie să facă alegeri dificile pentru Europa şi aceasta nu este uşor în Germania posbelică”, scrie Stratfor.

Până în 2011, Germania a fost cea mai importantă ţară exportatoare din lume, fiind depăşită acum doar de China. Cancelarul Angela Merkel va începe o vizita în China pe 2 februarie, în cadrul căreia va încerca să-i convingă pe oficialii regimului comunist să cumpere mai multe datorii ale zonei euro, tranmsmite DPA.

Concesiile pe care UE le-ar face Chinei în schimbul unui asemenea ajutor de moment ar putea duce la creşterea somajului in Europa şi la achiziţionarea de către China a tehnologiei de vârf occidentale. Însă o poziţie comună a UE în faşa yuanului este greu de găsit, pentru că Germania a adoptat aceeaşi strategie mercantilistă ca şi China. „Germanilor nu le pasă că euro este prea puternic în raport cu yuanul. Ei ocupă nişa de top. Greutatea euro nu conteaza mult când vrei să cumperi un Mercedes”, spunea Jean Quatrepoint, într-un interviu pentru Liberation.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.