Presa economica franceza (Les Echos, 10 octombrie) constata ca 28% dintre intreprinderile americane cu o cifra de afaceri de sub un miliard de dolari nu reusesc sa isi acopere costurile si datoriile din incasari. Intreprinderile cu o cifra de afaceri intre un miliard si cinci miliarde de dolari care functioneaza, de asemenea, in pierdere, reprezinta 23% din total.
Asadar, circa un sfert dintre intreprinderile medii americane sunt in “moarte” clinica economica, numai ca managerii si actionarii lor nu au aflat inca sau nu pot sa o recunoasca, data fiind situatia dezastruoasa a salariatilor care si-ar pierde locurile de munca (si, odata cu ele, pensiile si asigurarile de sanatate) ca urmare a falimentului angajatorului.
Pentru a-si asigura precara supravietuire, aceste intreprinderi utilizeaza imprumuturi de ultima instanta de la actionari sau de la fondurile de tip vultur (care se hranesc cu dobanzi si comisioane uriase din disperarea unor zombies, sub cuvant ca le ajuta in restructurare si “turnaround”). Desi sunt pe ultima suta de metri inainte de faliment, aceste companii – zombies mai utilizeaza din cand in cand si credite de la unele banci. Garantii si fezabilitate care nu mai exista sunt create din nimic prin “contabilitatea creativa”. Credibilitate care nu mai exista este construita din cartile de joc ale instrumentelor financiare derivate, pentru a credita acolo unde orice regula de prudentialitate ar interzice-o.
Acesti bani-datorie sunt potentiale resurse aruncate pe fereastra si rapite unor intreprinderi viabile.
Cum iresponsabilele banci care dau aceste credite toxice, menite a camufla falimente de facto, sunt prea mari pentru a fi lasate sa esueze, pierderile cauzate vor fi puse tot in sarcina noastra, a contribuabililor, a deponentilor si a membrilor fondurilor de pensii si de asigurari de sanatate, asa cum s-a intamplat si in 2008-2010, dupa falimentul bancii de investitii Lehman Brothers.
Economia americana afiseaza cresteri constante si rating maxim, in ciuda datoriei publice de 24 trilioane de dolari si a unui deficit bugetar de un trilion de dolari. Este clar ca cineva castiga (si castiga masiv) in timp ce un sfert dintre intreprinderile medii pierd (impreuna ca salariatii lor si cu fondurile lor de pensii si sanatate), iar restul sunt la limita subzistentei. Este, de asemenea, clar ca acesti castigatori sunt marii proprietari de intreprinderi globale si managerii lor. E un castig nemeritoriu, rezultat din rentele si monopolurile care rezulta zilnic din eliminarea de pe piata a acestor “concurenti” care nu mai reusesc sa tina pasul cu fluxul unei economii care functioneaza pe “principiul” inegalitatii de sanse si cu uzantele unei societati in care legile, contractele si precedentele judiciare sunt platite cu sponsorizari ale campaniilor electorale si cu lobby politic pentru taxe si impozite reduse, optimizari fiscale si salvare de la faliment cu banii vulgului.
Un fost presedinte sud-american spunea “Pentru prietenii mei, totul, pentru straini si dusmani, legea”. Dublul standard a patruns adanc in economia si politica americane. Totul pentru neo-feudalii economiei si contra neo-iobagilor (care se iluzioneaza ca sunt liberi, desi sunt captivi ai creditelor pentru case sau pentru studii); celui ce are, i se va mai da; celui ce nu are, i se va lua si putinul pe care il are. Cam acestea sunt elementele principale ale ideologiei acestui sistem care, prin imperialism cultural, se extinde in toata lumea. Inclusiv in UE, unde coruptii din vest sunt aparati de prezumtia de nevinovatie, dar nu si esticii, iar “populistii” si iliberalii din est sunt satanizati cand iau decizii economice protectioniste care sunt considerate normale si benefice in Franta si Germania. Sistemul este importat inclusiv in Rusia, care nu este un model de organizare economica si sociala de urmat, ci rezultatul experimentelor libertariene ale anilor ‘90 ai sec. XX operate de administratia Bush senior si imbratisata cu caldura de betiv de Eltîn.
Evident ca si la noi este la fel. E chiar mai rau, caci noi nu avem ratingul SUA sau cultura antreprenoriala de acolo si nici nu suntem o tara de imigratie, ci o tara de emigratie. Spre deosebire de SUA, noi nu avem 15 milioane de imigranti semi-legali care sa lucreze cu salarii de o treime din salariul mediu al americanului, ci avem 5 milioane de romani plecati la munca in Europa pe o treime (sau chiar un sfer in unele tari, ca UK) din salariul mediu al “bastinasului”.
In 2012, 350 de mii de companii erau pe pierderi continue, perpetuate de ani de zile. Conform legii, aceste companii erau obligate sa isi reintregeasca necesarul de capital (peste 100 de miliarde de lei, conform unui raport al BNR din 2015) sau sa se dizolve. Nu s-a intamplat nici una, nici alta. Actionarii au continuat sa isi subventioneze companiile sau le-au inlocuit cu alte companii, nascute zombies, din lipsa de finantare (bancile, la noi, nu crediteaza economia, ci statul si populatia subventionata de stat in programul Prima casa). Nu numai ca situatia acelor companii zombies din 2012 nu s-a ameliorat (ceea ce oricum este grav, intrucat in Romania sunt cca 650 de mii de companii in total, deci mai mult de jumatate dintre ele sunt in moarte clinica de ani de zile), dar au aparut peste 400 de PFA si de intreprinzatori individuali, despre sanatatea financiara a carora nu stim nimic – exceptand, poate, falimentele reale sau nestiute determinate de fiscul roman, care a decis ca trebuie sa ii taxeze pe acesti oameni retroactiv, cu CASS din 2013 incoace, pe motiv ca fiscul a uitat sa le perceapa acest CASS la timp.
Sa repet ca este nevoie de o resetare a capitalismului? Ar fi un truism. Mai degraba ar trebui sa ne intrebam ce forta politica, ce grup de presiune sociala, ce ong-uri si-ar putea propune asta. Nu dau sugestii, dar ce s-a intamplat in ultimii trei ani a fost ceea ce faceau invatatii bizantini inainte de cucerirea Constantinopolului de care Mehmet al II-lea Cuceritorul – se certau pe esentiala problema a sexului ingerilor.
Matei 25,29: „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ceea ce are i se va lua”.
Deci, cum s-ar spune, toata lumea traieste pe datorie ! (eu zic ca ar fi bine sa va cumparati cu totii, ca rezerva, citeva cutii de fasole cu costita si citeva pachete de pesmeti, ca vine „The Big One”, cam de gradul 10 pe scara Richter, fata de care ala din 2008 va parea o simpla zgiltiiala !). Da’ auziti, ca nu pricep : de ce mie, cind ma duc la Alimentara, nu-mi da pe datorie nici macar pentru 200 de parizer ? … Iar bancile … ? Tot cam ca in 2008 … „too big to jail” …
Ce mincinos poate fi bipedul asta! Citez din pesurse.ro „Dan Barna a afirmat, duminică, la o dezbatere la Iași, că a vorbit cu mulți români din diaspora și cu mulți tineri din țară care declară că vor să plece, nu pentru că vor o altă țară, ci pur și simplu un alt stat.
„De fapt, ceea ce noi trebuie să facem și ceea ce noi vom face este un alt stat, un stat care chiar începe să funcționeze. Pentru că eu nu promit că România va deveni Elveția în 3 ani, 5 ani, dar pot să vă promit că și eu și colegii mei și Dacian Cioloș, toți din alianța USR PLUS vom face tot ce depinde de ficatul nostru ca România să înceapă să fie țara aceea civilizată care se modernizează, care folosește tehnologiile digitale, care pune documente pe internet astfel încât să nu trebuiască să mai mergi pe la ghișee decât în situații excepționale, o țară în care antreprenorii sunt susținuți de către stat și sprijiniți să își înființeze firme, să poată să demareze afacerile care au succes și nu să fie urmăriți doar ca și vacă de muls taxe sau ca potențiali evazioniști cumse întâmplă în momentul de față”, a spus Barna.”
Ba nemernicule,nu ai dreptil sa pui pe acelasi taler Elvetia cu Romania,tara in care va bateti joc de orice si mintiti vu seninatate! Iti urez un „SIKKKTIRRR” si un succes la ‘esece’ cum zicea o dreptanca.
Dragi romani: Nu suntem Americani dar combaterea saraciei trebuie sa fie in programul oricarui partid si in acest sens Presedintele trebuie sa-i puna la lucru in Parlament de a adopta legi cu masuri economice pe tremen lung cum ar fi: Acordarea de scutiri de taxe pe 5-10 ani romanilor din strainatate cu obligatia intoarcerii definitive; Profitul din businessurile lor sa fie capitalizat numai in tara si nu exportat; Folosirea fara plata a licentelor platite deja de stat (majoritatea in era Ceasca) pentru dezvoltarea afacerilor dar numai pe teritoriul Romaniei; Legi simple si clare de afaceri in Romania referitoare la salarii, si alte costuri impuse de business, pentru a se da stabilitatea afacerilor noilor romani intorsi definitiv acasa; Studierea oricarei posibilitati de a revitaliza economia tarii, iar cei care deja folosesc aceste facilitati trebuie sa o faca in conditiile de mai sus, pentru a nu fi discriminari. Lucrul acesta ar creia locuri de munca si celor din tara care traiesc in saracie, iar partidele care vor face politica populista si mai mult ascutii lupta de clasa, sa fie excluse din viata politica, nefiind productive pentru refacerea tarii. Diaspora trebuie adusa acasa si mai ales sa fie creata noua elita a natiunii, pe care comunistii au avut grija sa o omoare in puscarii, Canal,etc…
O zi buna
Con
P.S. Deviza este deja cunoscuta “Prin noi insusi” iar masurile se cunosc din istorie, dar trebuie iesit din marasmul economic prin actiuni cit mai rapide si energice.
Acest pământ a fost adăpat cu sânge. Este un mare păcat să-l guverneze străinii și tradatorii !!!
@Con: Cei din diaspora nu sint mai cu mot decit restul. Scutirea de taxe pentru acestia este la fel de neavenita ca in cazul ITistilor. Din principiu, nu trebuie sa existe nici o categorie privilegiata. Odata cu distrgerea (voita!) a economiei tarii, automat multi si-au cautat un rost oriunde in lume, de multe ori sub calificare, chiar sub demnitate. Din pacate, in noua asezare a lucrurilor, Romaniei i s-a rezervat rol de colonie, acceptat fara cricnire, chiar cu un soi de voluptate morbida.
SE spune „PRIN NOI INSINE”
Tiparnita face jocurile. Acum 20 de ani orice suta iti pica in mana era frecata si rasfrecata. Azi orice bancomat iti livreaza sute care inca miros a cerneala. Normal ca si hartia este de alta calitate.
Ma refeream la sutele si bancomatele din America. Thank you!
@Lehman Sisters si Petreuș Brothers
Am ras cu lacrimi si la nume si la statementul : „too big to jail” . Mortale !
@Anonim
Statutul de colonie in configuratia actuala (teritoriu – populatie) nu va dura la infinit. La cat suntem de dezbinati nu cred ca mai avem de ce sa ne numim „natiune”. Pacat de cei care au murit degeaba…