Egiptul, în pragul unui război civil de proporții

Cel puțin 30 de persoane au fost ucise vineri în Egipt în confruntările dintre armată și susținătorii președintelui înlăturat, islamistul Mohamed Morsi, aflat acum în arest. Numărul morților înregistrat după 26 iunie și până acum se ridica la peste 50.

’’Occidentalul’’ ElBaradei, noul premier

Protestele violente au avut loc înainte de anunțarea unui nou premier, după ce locul președintelui Morsi a fost luat de președintele Curtii Constituționale. Este vorba despre Mohamed ElBaradei, numit in fruntea guvernului sâmbătă seara. El a fost președinte al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, laureat al Nobelului pentru Pace și este exponent al liberalilor și unul dintre cei mai occidentalizați lideri politici egipteni în acest moment. Numele său a fost vehiculat și după prăbușirea regimului Mubarak, în februarie 2011.

Un mare critic al armatei în timpul regimului Mubarak, ElBaradei este acum unul dintre susținătorii loviturii de stat a generalilor și consideră că în absența acțiunii militare, Egiptul ar fi putut ajunge în situația Somaliei sau chiar mai rău, scrie BBC. ’’Democrația se naște’’ în Egipt, a mai declarat ElBaradei, numai că în acest moment este imposibil de a vorbi despre standardele europene sau americane. Armata a readus revoluția pe drumul cel bun, mai susține posibilul viitor premier. ElBaradei a mai arătat pentru reporterii BBC din Egipt că scenariul cel mai fericit este ca armata să instaureze calmul pentru o perioadă, în timp ce scenariul negru ar fi mobilizarea generală a islamiștilor și reprimarea sângeroasă.

În ciocnirile dintre armată și islamiști s-a făcut uz de arme defoc, cuțite, pietre și sticle incendiare. Au fost rănite peste 1.100 de persoane. Nu doar în Cairo au avut loc confruntări, ci și în Alexandria, unde au murit 14 persoane și 200 au fost rănite.

’’Piepturile noastre sunt mai tari decât gloanțele lor’’

Frații Musulmani, organizația interzisă in Egipt timp de decenii și care îl sprijină pe președintele înlăturat de la putere a avertizat că egiptenii vor ieși ’’în stradă cu milioanele, pana la reîntoarcerea președintelui ales’’. Liderul Fraților Musulmani, Mohamed Badie a infirmat faptul că ar fi fost arestat de armată și chiar a propus generalilor un acord de încetare a rezistenței, cu condiția reinstalării președintelui islamist. În caz contrar, ’’piepturile noastre sunt mai tari decât gloanțele lor’’, a spus Badie.

Planul armatei

Planul după care armata conduce în acest moment țara are câteva mari linii directoare. Constituția islamistă a fost suspendată și un președinte interimar a fost instalat la putere. Urmează să fie învestit un guvern tehnocrat civil ’’puternic și competent’’. Curtea Supremă urmează să propună o lege electorală și să pregătească alegerile parlamentare. Urmează sa fie redactat un cod de conduită pe care mass-media va trebui să îl respecte (dupa ce, până în 2011, Egiptul a trăit aproape 30 de ani de stare de asediu). În cele din urmă, vor fi luate măsuri pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor.

Două Egipturi

Situația este explozivă pentru că există în acest moment două Egipturi, despărțite peste tot de doar câteva străzi. Unul este format din cei care îl susțin pe președintele Morsi și Frații Musulmani, furioși că armata nu a respectat alegerile democratice (de necontestat chiar și în Occident) care i-au adus la putere.

Celălalt Egipt este cel adumat în piața Tahrir, mobilizat de mișcarea Tamarod (Rebeliunea) și care sunt susținuți de armată. Au fost organizate chiar și show-uri ale aviației militare pentru a le menține starea de spirit pozitivă.

Nu mai puțin important, s-a ajuns în aceasta situație pentru că președintele Mosri și guvernul său islamist au avut o administrație catastrofală. Populatia este lipsită de utilitățile de baza de la căderea regimului Mubarak, turismul se prăbușește, econo,ia nu a fost intr-o stare mai jalnica de la caderea monarhiei, in 1953. Președintele Morsi a încercat să-și subordoneze justiția, a promulgat o constituție profund islamistă și a numit membri importanți ai Fraților Musulmani la conducerea provinciilor. Răspunsul justiției și armatei (bastioanele laicității) a paralizat țara: au fost invalidate alegerile parlamentare din 2012 și a fost dizolvată camera inferioară a parlamentului, iar guvernul și președintele nu au mai putut guverna decât cu puteri mult reduse. Noile alegeri parlamentare anunțate pentru aprilie 2013 nu au avut loc încă.

O intervenție legitimă a armatei

Este motivul pentru care lovitura de stat a fost calificată drept o ’’revoluție glorioasă’’, care a corectat calea pe cxare a pornit Egiptul in 2011. Așa sustine noul presedinte, Adly Mansour. Iar ele este susținut la unison de presa occidentală. ’’Este justificată lovitura armatei? Da. Egiptul era în pragul prăbușirii. Economic, țara este într-o forma catastrofală. Sub aspect politic, conflictul a ajuns într-o fundatură, iar conflictele din stradă au ajuns să se poarte cu arme de foc. O înțelegere între islamiști și opoziție a devenit puțin probabilă. Armata, ca singura instituție din țară care mai funcționează, nu avea altă variantă decât să intervină’’, scrie Suddeutsche Zeitung.

Pe de altă parte, lovitura de stat dată de armata poate să anuleze eforturile monarhiilor salafiste din Golf, care au investit miliarde de dolari pentru susținerea fraților întru credință din Egipt, slăbind influența americană în această țară esențiala pentru echilibrul relatiilor dintre Israel și statele arabe.

Un avertisment pentru regimurile islamiste și salafiștii din Golf

Iar lovitura de stat transmite și un semnal celorlalte state în care Primăvara Arabă a adus la putere regimuri islamiste. ’’Islamiștii nu și-au pierdut avântul, însă și-au pierdut mare parte din credibilitate. Aceasta simplifică căutarea unor noi opțiuni. Islamiștii, Fratii Musulmani si salafiștii vor continua să joace un rol în politică, dar nu vor mai domina. Dacă fosta opoziție din Egipt își va face bine treaba, atunci mișcările laice vor crește și în alte țări, în special în Libia și în Tunisia’’, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Cu toate aceastea, aparenta victorie a laicilor nu este și o victorie a democrației. Parlamentul, președintele și guvernul aflat până acum la putere au fost expresia votului democratic al egiptenilor, asa cum s-a întâmplat și în urma alegerilor câștigate de Hamas în Palestina, în 2006. În teritoriile palestiniene a urmat o luptă fratricida, iar reconcilierea dintre Hamas și moderații din Fatah nu s-a realizat nici până astăzi (poate și pentru că un Egipt acum prea slab a fost mediatorul negocierilor). Armata egipteană, aflată timp de decenii la putere și devenită stat în stat, controlând copios părți importante ale economiei, nu poate fi un garant al democrației, iar Die Tageszeitung întrevede posibilitatea sumbră a izbucnirii unui război civil precum cel din Algeria, din anii 1991-2002, soldat cu peste 150.000 de morți.