Energia românească trece Prutul

În ultimele patru luni, mai multe evenimente importante s-au succedat, care construiesc scenariul că, în sfârșit, după decenii, România face pași concreți pentru unirea cu Moldova. O unire energetică, pentru început.

În primul rând, Moldelectrica, compania de transport de energie electrică a Moldovei, a primit o finanţare-împrumut de 270 milioane euro de la două instituţii internaţionale, Banca Mondială şi Banca Europeană de Investiţii, bani care vor fi utilizaţi pentru a realiza, în cinci ani, interconectarea permanentă cu România şi, implicit, cu Uniunea Europeană.

În al doilea rând, Transgaz se implică direct în realizarea unei interconectări reale cu Moldova, prin care gazele româneşti vor putea alimenta, la cerere, Chişinăul. În ambele cazuri, România îşi urmăreşte interesele. Dar nu numai atât, pentru că și americanii au interese strategice în Moldova, ca şi europenii. Astfel, compania românească a achiziționat, pentru 9 milioane euro, operatorul sistemului de transport al gazelor de la vecini, Moldtransgaz.

Moldelectrica va construi o nouă line electrică de înaltă tensiune de 400 kV între Chişinău şi Vulcăneşti – localitate în sudul Moldovei situată la circa 35 kilometri de graniţa cu România, o staţie electrică de tip back-to-back, de 600 MW, în Vulcăneşti şi va moderniza staţia de transformare de la Chişinău, care acum funcţionează la 330 kV, ca urmare a introducerii noii tensiuni de 400 kV. Această staţie este necesară pentru a uniformiza diferenţele de voltaj care există acum între sistemul românesc şi cel din Republica Moldova. Practic, după ce aceasta va fi realizată, o parte din reţeaua de înaltă tensiune a Moldovei va funcţiona la 400 kV, aceeaşi ca în România şi Europa Centrală, iar Moldova va putea primi energie electrică din reţeaua românească.

Moldovenii îşi asigură necesarul de consum prin importuri din Transnistria, regiune separatistă controlată de ruşi, şi din Ucraina, pentru că Moldova are doar capacităţi limitate de producţie a energiei electrice. În cinci ani, România va avea această sarcină, lucru pe deplin realizabil, întrucât ţara noastră are exces de capacitate, mai ales datorită investițiilor masive în centrale eoliene și fotovoltaice. În plus, peste doi ani va intra în funcţiune o nouă instalaţie – centrala pe gaze de 260 MW pe care Romgaz o dezvoltă la Iernut.

Lumina vine de la… Apus

Pentru Moldova, primirea unei astfel de finanţări pentru interconectarea reţelei proprii de electricitate cu cea din UE reprezintă, pe lângă criteriul economic, faptul că această „ţară-tampon“ între UE şi zona controlată de ruşi nu este abandonată de Bruxelles. De altfel, moldovenii recunosc şi apreciază acest act, care este cea mai mare investiţie în energie din istoria ţării. „Interconectarea asincronă a reţelei electrice din Moldova şi România reprezintă un pas important în direcţia integrării în piaţa europeană unică de energie electrică“, scrie pe site-ul Moldelectrica.

Octavian Calmâc, fost ministru al Economiei de la Chişinău, a declarat că proiectul de interconectare electrică cu România este cel mai mare în domeniul energetic al Republicii Moldova, de la proclamarea independenţei până în prezent. „Urmărim un obiectiv clar: ca într-o perioadă medie să devenim parte a unui sistem european de funcţionare a pieţei energetice, iar Republica Moldova să aibă surse alternative şi dreptul de a alege din care piaţă să se aprovizioneze cu energie electrică“, a precizat fostul ministru.

În ceea ce priveşte România, interconectarea sincronă cu Moldova reprezintă încă o cale de export pentru energia produsă local. Linie electrică peste Prut există, însă, la fel ca şi cea cu Ucraina, nu este sincronă, adică nu permite concomitent atât exportul, cât şi importul de energie electrică. Cu un mix energetic echilibrat, ţara noastră poate concura cu succes Transnistria şi Ucraina pe piaţa de peste Prut, mai ales că, aşa cum am precizat, România are, pe medie anuală, exces de producţie. În prezent, Transelectrica are în funcţiune interconexiuni sincrone cu Ungaria, Bulgaria şi Serbia, iar România, mai mult decât atât, are o piaţă concurenţială comună de energie cu Ungaria, Cehia şi Slovacia. „Beneficiile interconexiunii sincrone cu Republica Moldova sunt de ambele părţi. Orice altă linie deschisă cu vecinii înseamnă o securitate energetică sporită. Pe Isaccea – Vulcăneşti, linie deja existentă, lucrările pentru interconexiunea sincronă presupun tocmai construcţia, de către partea moldoveană, a acestei staţii back-to-back“, arată Corina Popescu, preşedintele directoratului Transelectrica.

Gaze pentru Moldova

Republica Moldova este 100% dependentă de ruși în ceea ce privește asigurarea necesarului de gaze. În câțiva ani, acest lucru s-ar putea schimba, iar România să preia, măcar parțial, aprovizionarea vecinilor.

Din 2014 există gazoductul Iaşi – Ungheni, care subtraversează Prutul. Dar acesta este practic nefuncţional, fiind inaugurat de premierii celor două state, la acel moment, mai mult în scop politic.

Situaţia s-ar putea schimba radical, mai ales că Transgaz a cumpărat, de câteva săptămâni, Vestmoldtransgaz, compania care gestionează pe teritoriul Republicii Moldova interconectorul Iaşi – Ungheni. Transgaz va plăti 180 milioane lei moldoveneşti (circa 9 milioane euro) pentru Vestmold­transgaz şi va avea obligaţii investiţionale de 93 milioane euro în primii doi ani de la finalizarea tranzacţiei. Banii vor fi direcţionaţi cu prioritate în extinderea gazdoctului Iaşi – Ungheni, până la Chişinău, fapt care îl va face cu adevărat relevant, atât economic, cât şi strategic.

În prezent, prin acest interconector nu pot fi alimentate decât câteva sate din regiunea Ungheni, pentru că are o capacitate mică de pompare gaze, pentru că nu sunt realizate investiţiile în echilibrarea presiunii din sistemul românesc cu cel moldovenesc. Gazoductul inaugurat în 2014, cu o capacitate maximă (exclusiv pe sensul către Moldova) de 1,5 miliarde metri cubi, a fost rezultatul unei investiţii comune Moldova – România, de 26 milioane euro, din care 7 milioane euro au reprezentat contribuţie nerambursabilă din partea UE, care şi-a arătat astfel interesul pentru extinderea pieţei comune de energie către Est.

Dar, chiar mai important decât Iaşi – Ungheni, în ceea ce priveşte legarea pieţelor de gaze din România şi Moldova, apoi chiar Ucraina, îl reprezintă procedura de reverse flow, care este valabilă şi obligatorie începând din acest an, pe Tranzit 1 Isaccea – Negru Vodă. Acesta este unul dintre cele trei gazoducte prin care gazul rusesc tranzitează România, via Ucraina, în drumul său către clienţii din Sudul Europei şi ruta prin care gazul românesc, cu precădere cel ce va fi extras din Marea Neagră începând cu 2019, poate ajunge la moldoveni şi ucraineni. Odată cu începerea exploatării gazelor din Marea Neagră, România va avea un flux de 4-6 miliarde metri cubi anual, cu mult peste consumul țării. Astfel, găsirea de clienți în extern devine obligatorie pentru firmele cu concesiuni în Marea Neagră: Exxon, Petrom, Carlyle Group și LukOil.

Pentru Vest, se construieşte BRUA, conducta de 550 milioane euro, finanţată parţial de Bruxelles, care va transporta gazele din Marea Neagră în Austria şi, de acolo, către diverşi clienţi. Dar oportunitate există şi în Est. Tranzit 1 are o capacitate mare, de 7 miliarde metri cubi anual, iar Ucraina şi Moldova au mare nevoie de gaze.

România are acum o capacitate instalată în energie electrică de peste 20.000 MW, la un consum maximal de până în 10.000 MW. La gaze, producem 11 miliarde metri cubi anual și mai importăm din Rusia încă un miliard de metri cubi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.