Europenii susțin efortul de război al Rusiei?

Turcia a dublat nivelul importurilor din Rusia în contextul războiului împotriva Ucrainei.

O singură entitate europeană a diminuat importurile sale din Rusia: Marea Britanie. Belgia, Olanda și Germania le-au crescut. Nu mai cumpără la fel de mult gaz, dar cumpără alte produse. Bugetul Rusiei, în condițiile acestea, nu are de suferit. OPEC a decis ca prețul petrolului să rămână ridicat – iată o altă sursă de finanțare solidă a Rusiei.

Europenii sprijină Ucraina cu materiale militare și Rusia prin contractele de import.

„The New York Times” a sesizat această situație și i-a prezentat detaliile.

Ce avem aici? Devine clară o fisură între SUA și UE. Europenii nu pot renunța de azi pe mâine la importurile lor din Rusia chiar dacă și-au diminuat dependența de gazul rusesc.

În condițiile acestea, sancțiunile economice în contra Rusiei funcționează doar la nivel demagogic. Interesul pragmatic al europenilor este să nu piardă legătura cu importurile din Rusia, mai ieftine decât orice altă variantă de importuri.

Cancelarul german a fost în China și a perfectat construcția unor terminale în portul Hamburg în schimbul cărora chinezii vor dobândi acțiuni din portofoliul portului. Nu e o cumpărare sută la sută ca în cazul portului Pireu, dar este o afacere majoră care are a aduce beneficii comerciale și Chinei, și Germaniei, și oricărui producător de gaz lichefiat.

Turcia nu este în UE, așa că prin firme din țara aceasta poate importa orice stat membru al UE care vrea să fenteze sancțiunile impuse Rusiei.

Dacă ne uităm la jocul dublu (triplu) jucat de europeni, vedem deja o lume multipolară în care doar SUA mai cred în unipolarism. E adevărat, e unipolarismul hegemoniei americane, și dacă nici SUA nu ar mai crede în propria hegemonie, am fi în plin absurd. Nu e deloc absurd jocul la mai multe capete al europenilor, căci dacă lumea ar rămâne unipolară, cele mai mari pierderi le va avea UE: energie mai scumpă, socialism pentru bogați și doar pentru ei, state devenite colac de salvare finală pentru corporații, când mai normal ar fi ca salvarea finală să fie în beneficiul contribuabililor, nu doar al marilor acționari.

Actualele întrebări puse în circulația de idei a Occidentului au josul în sus. Ce se va întâmpla dacă Rusia pierde acest „meci” pentru o nouă ordine mondială? Așa sună întrebarea-cheie a propagandei. Dar dacă cel care pierde are a fi unilateralismul american? Formularea acestei întrebări nu este lăsată să circule. Nu circulă, așadar, nici ideile unei eventuale negocieri de la sfârșitul războiului. Pare că avem la orizont dorința unei eternizări a confruntărilor.

Dar dacă terminalele portuare prin care va curge gazul lichefiat din SUA vor fi construite de China, avem deja o față a unei noi ordini. Era de imaginat așa ceva înainte de conflictul dintre Rusia și Ucraina? În perioada de dinainte de acest război, China nu fusese lăsată să cumpere facilități portuare în Europa. După ce a achiziționat portul Pireu, expansiunea economică a Chinei către Europa a fost oprită. Noi puteam investi la ei, dar ei nu erau lăsați să investească la noi. Acum, o altă mare investiție chinezească este pregătită în Ungaria: o fabrică de baterii electrice. Una atât de mare încât să poată alimenta cu astfel de baterii și Germania.