„Evităm controlul de la ANAF!”

Afacerea cu preluarea de firme cu datorii funcţionează de ani buni în România. Statul a reuşit să elaboreze o ordonanţă de urgenţă (OUG nr. 54/2010) care a avut ca scop împiedicarea tranzacţiilor cu aceste firme. Însă românul inventiv a reuşit să „dribleze” şi această lege. Mii de societăţi cu datorii au fost vândute şi revândute prin intermediari, pentru a ajunge în final în administrarea unor „boschetari” sau a unor cetăţeni arabi de la care nu se mai poate recupera nimic.

(interviu telefonic)

Bună ziua! Vă ocupaţi cu preluarea de firme?

Da!…

Aş avea şi eu vreo două…

Da, se poate rezolva…

Am înţeles, dar cum trebuie făcut?

(începe să turuie o „poezie la foc automat”)

Conform Ordonanţei 54 din 2010, cooptare de noi asociaţi şi majorare de capital social. Lângă dumneavoastră, în primă fază, mai intră încă două persoane şi se împart părţile sociale. Pe lângă dumneavoastră – ca idee – mai intru eu şi cu soţia. Societatea are o sută de părţi sociale. Dumneavoastră aveţi, să zicem, 50 şi asociatul dumneavoastră tot 50. Pe lângă dumneavoastră mai intru eu şi cu încă o persoană. Se împart acele părţi sociale şi fiecare va avea câte 25. Se depun actele la Registrul Comerţului, se înregistrează menţiunile cu intrarea celor doi noi asociaţi şi majorarea de capital social, practic aportul social care-l aduc cei doi intraţi în firmă. Între timp se face contractul de cesiune, adică vânzarea părţilor sociale pe care le deţineţi, către cei nou sosiţi în firmă, pentru a se evita controlul de fond de la ANAF, apoi se ridică primul dosar, se redactează din nou actele, în speţă actul constitutiv şi Hotărârea AGA, precum că ieşiţi dumneavoastră din societate şi rămân cele două persoane. Durează cam trei-patru zile pentru fiecare dosar. În mare, totul durează opt, zece zile cel mult.

Problema mea este că am datorii pe firmă…

Toată lumea încearcă să scape de ele şi de aia se cesionează. Datorii unde? La furnizori sau la stat?

Doar la stat…

În mare, în cuantum de cât?

În jur de două sute de milioane vechi, cam aşa…

Am înţeles. Partea juridică, ceea ce înseamnă redactare acte, majorare de capital, depunere taxă de Registru, absolut ot, ajunge undeva la cinci mii de lei. Iar comisionul administratorului este în funcţie de datoriile pe care le are societatea. De aceea v-am întrebat de datorii.

Una peste alta, cât m-ar costa cu totul această poveste?

Minim, minim este de opt mii de lei; cinci mii actele, plus trei mii comision.

Optzeci de milioane m-ar costa toată povestea, nu?

Exact!

Dacă eu ies din firmă, fiind administrator, nu voi fi urmărit după aceea?

Absolut deloc, pentru că întreaga responsabilitate a societăţii o preia noul administrator.

Da, dar datoriile sunt vechi…

Chiar dacă datoriile sunt făcute de dumneavoastră când eraţi administrator la firmă, dacă aţi predat societatea conform procesului-verbal de descărcare de gestiune, predaţi absolut toată arhiva, inclusiv ultima balanţă, pe care noul administrator o preia, semnează că a luat la cunoştinţă – inclusiv partea cu datoriile -, adică întreaga responsabilitate.

Mă gândesc să văd dacă pot să fac rost de banii ăştia, că nu prea-i am!

Vă cred! V-am spus, ca şi procedură asta este, se schimbă absolut tot; domiciliul fiscal, cu declaraţii 050, proces-verbal descărcare de gestiune, de la A la Z.

Mai am un prieten care are datorii cam mari, vreo 300.000 de euro. Cam cât l-ar costa?

Este o grilă, începând de la doi-trei la sută până la zece la sută, în funcţie de datoriile pe care le are societatea. L-ar costa cam un miliard două – trei sute de milioane, cam aşa. La suma asta, comisionul e cam şapte la sută.

Recomanda
Marcel Barbatei 218 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.