Experții lui Trump spun ce va însemna un al doilea mandat

În urmă cu o săptămână, The New York Times a publicat un interviu cu doi potențiali consilieri ai lui Donald Trump în materie de politică externă – Elbridge Colby și Robert O’Brien, oameni care l-au sfătuit pe Trump și în primul sau mandat prezidențial. Amândoi au aceeași viziune despre Germania, pe care o pun în centrul politicii unei potențiale noi administrații Trump față de Europa.

În aceeași zi, Politico.eu scria că Germania și SUA se opun aderării Ucrainei la NATO, aceasta însemnând că țări precum Slovacia, Ungaria, Belgia, Spania sau Slovenia – care se opun și ele aderării Ucrainei la NATO – sunt bucuroase că se pot ascunde în spatele Berlinului și Washingtonului. Susținătorii cei mai vocali ai Ucrainei rămân Polonia și țările baltice. Deși îl critică pe premierul Viktor Orban, cancelarul Olaf Scholz a făcut o declarație care poate fi lesne atribuită liderului Ungariei: ”Ne asigurăm că NATO nu va deveni parte beligerantă, pentru ca acest război să nu se transforme într-o catastrofă și mai mare”.

Declarațiile celor doi consilieri ai lui Donald Trump sugerează că cea mai importantă relație a SUA în Europa nu este nici cu Marea Britanie, nici cu Franța, ci cu Germania. De aici și tensiunile evidente dintre Berlin și Washington. ”Germania a schimbat de două ori în secolul trecut statu quo-ul în Europa. Amenințarea unei Europe unite sub același steag și cu o singură armată i-a făcut pe liderii americani să intre de două ori într-un conflict mondial, în ciuda opiniei publice din SUA”, scrie istoricul Sumantra Maitra, pentru The American Conservative. ”Hans Morgenthau a notat că Germania, cea mai puternică, mai industrializată și mai sofisticată țară din Europa, a fost premiul celui de al Doilea Război Mondial. Dacă Germani era lăsată sub controlul hegemonic al adversarului, balanța de putere în regiune s-ar fi schimbat pentru totdeauna. SUA au împărțit Germania și au ajutat partea de Vest, ignorând realități similare din Cehoslovacia și Ungaria. Europa Centrală și de Est a nu era importantă pentru hegemonul american in termeni de industrie, economie, demografie. Motivul pentru care SUA au refăcut Germania, au ajutat-o să se reindustrializeze și să se reînarmeze – astfel încât RFG să poată mobiliza 12 divizii împotriva URSS la orice oră – a fost că Germania a fost și a rămas cel mai important teritoriu european”.

”Acum, ideea că Germania este ”slabă” este o prostie. Germania nu are nevoie sa cheltuiască mai mult pentru apărare, pentru că are trupe americane pe teritoriul său, iar frontiera relevantă s-a mutat la mii de kilometric mai la est, prin extinderea Alianței. Atrofierea militară a Germaniei se datorează prezenței SUA”, scrie The American Conservative. Iar potențialii consilier ai președintelui Trump consideră că mutarea acestor trupe ar duce la întărirea Germaniei. Ei sugerează că nu este vorba despre o abandonare a Germaniei de către SUA, ci de un impuls care să aducă Germania în cel mai important loc în balanța de forțe din Europa.

Robert O’Brien: Tema administrației Trump a fost pacea prin descurajare. Cred că am avut o poziție puternică, iar aceasta a fost o poziție anti-război. Adversarii noștri știau că vrem să retragem trupele din Afganistan și Irak, iar asta nu doar pentru că doream să punem capăt acelor războaie, ci pentru că doream să pivotăm spre Asia și Indo-Pacific, pentru a descuraja China. În același timp, nu ne-am lăsat împinși afară din Afganistan sau Irak. Când Iranul a depășit masura, l-am eliminat pe Qassem Soleimani. Am învins ISIS. Nu ne-am ferit să folosim forța, însă nu am folosit-o pentru ”nation building” și pentru lucruri care nu erau în interesul național al Americii. Am trasat o linie roșie în Ucraina și Putin nu a îndrăznit să o încalce. Le-am dat ucrainenilor rachete Javelin, iar acesta este motivul pentru care Ucraina este încă o țară liberă acum. Am fost fermi cu chinezii și le-am arăta ca nu este acceptabil să invadeze Taiwanul. Vreme de patru ani, lumea a fost pașnică. Acum ne îndreptăm spre al treilea război mondial.

Ce nu a funcționat?

Elbridge Colby: În cazul administrației Biden-Harris avem de-a face cu o prăpastie între un discurs despre democrație versus autocrație precum în timpul administrației Kennedy, pe de o parte, și situația militară, fiscală și voința politică din America, pe de altă parte. Administrația nu sporește cheltuielile pentru apărare, dar își asumă tot mai multe angajamente la nivel militar și refuză să-și ajusteze aceste angajamente în raport cu situația economică și politică.

Președintele Trump nu promovează acum o viziune împotriva politicii externe americane post-Război Rece, ci împotriva orgoliilor politicii externe americane de după Războiul Rece. Trebuie să avem voința de a observa diferența dintre ce își doresc și ce pot face în mod realist americanii și ce face conducerea Americii pe scena internațională. Cum împaci aceste lucruri? Asta se poate face prin investiții în apărare, prin a-i pune pe aliați să facă mai mult, prin a te pregăti să discuți cu rivalii și să-i înfrunți.

Acum suntem în situația bizară în care candidatul republican la președinție este criticat pentru că este deschis să negocieze cu oameni precum Xi Jinping, Vladimir Putin sau Kim Jong-un. În perioada Războiului Rece, acest lucru făcea parte din fișa postului de președinte al SUA. Și nu doar democrații făceau asta, ci și Nixon, Eisenhower, Kissinger.

Credeți că, dacă Trump ar fi fost la Casa Albă, Putin nu ar fi invadat Ucraina?

Elbridge Colby: Este imposibil de spus ce s-ar fi întâmplat în cazul Ucrainei. Dacă sub administrația Biden s-ar fi întâmplat un singur lucru grav, am fi putut spune că a fost vorba de ghinion. Însa am avut și Afganistanul, și invazia rusă în Ucraina. Am avut și atacurile hutiților din Yemen și cel mai mare atac asupra evreilor începând de la Holocaust, iar acum a degenerat într-un război în Orientul Mijlociu. Iar China se pregătește de război, potrivit chiar oficialilor lui Biden de la Pentagon. Iranul mai are două săptămâni și va obține bomba nucleară, potrivut lui Blinken. Coreea de Nord poate ajunge să-și desfășoare trupele în Ucraina. Deci, este prea mult. Este rodul lipsei de flexibilitate și pragmatism din perioada președintelui Trump.

Viziunea mea este că Ucraina nu trebuie să adere la NATO. Viziunea administrației Trump vizavi de relația Rusia-Ucraina era ca America să arate că este puternică și sa cupleze asta cu o anumită flexibilitate, astfel încât să se evite războiul în Ucraina. În cazul lui Biden, am avut de-a face cu inflexibilitate. Joe Biden și Tony Blinken au perorat și au ținut lecții de moralitate – însă dintr-o poziție de slăbiciune militară.

Robert O’Brien: La momentul invaziei ruse în Ucraina, Donald Trump mi-a spus că rușii nu ar fi făcut asta în mandatul lui, pentru că Moscova nu ar fi știut care ar fi reacția Washingtonului. Poate că nu aș fi trimis pușcașii marini în Ucraina, însă existau șanse să fi intervenit decisiv și să-i învingem pe ruși, a spus atunci Trump. Acest nivel de impredictibilitate, în vreme ce menții comunicarea cu Rusia, este important. Este ceva ce oamenii nu înțeleg. Președintele Trump era cordial cu Putin, și cu Xi Jinping. Însă se folosea de această cordialitate pentru a le spune lucruri foarte serioase. Nu faceți asta, pentru că intrăm în război.

Totul ține de strategii țărilor rivale și de percepția guvernelor. Strategii administrației Biden-Harris le-au spus rușilor: Nu puteți invada Ucraina. Sunteți groaznici. Și nu vom mai discuta cu voi, însă nu vom trimite trupe in Ucraina și nici nu le vom da armele pe care le vor. Rușii au ascultat și nu au priceput decât că SUA le țin niște lecții despre moralitate. Prin urmare, Putin a văzut că ușa invaziei este larg deschisă.

Ce ar face Trump în privința Ucrainei în primul său an din al doilea mandat?

Robert O’Brien: Eu aș impune sancțiuni cu adevărat dure împotriva Rusiei, a băncii centrale ruse, aș impune sancțiuni secundare, inclusiv Chinei. Asta i-ar putea aduce la masa negocierilor. Ar fi o abordare.

Este un scenariu în care escaladezi pentru a dezescalada?

Robert O’Brien: Putin trebuie adus la negocieri. Ce motive are acum pentru a negocia? Aduce drone din Iran, sprijin economic din China. Este dispus să lupte până la ultimul daghestanez. Nu mobilizează copiii clasei de mijloc din Moscova și Sankt Petersburg. Pentru a-l aduce la negocieri, trebuie să escaladăm la nivel economic, nu la nivel militar.

Elbridge Colby: Administrația Biden-Harris nu vrea să reducă din restricțiile pentru armele ce sunt livrate în Ucraina nu doar pentru că ei nu cred că aceste arm ar fi eficiente în război, ci pentru că nu avem stocuri suficiente si pentru că astfel ne vom compromite nivelul de pregătire pentru un conflict direct. Însă ucrainenii trebuie să primească suficiente arme. Iar eu cred că europenii ar trebui să facă mai mult.

(…)

De ce nu susținem mai mult țări precum Polonia și de ce nu punem mai multă presiune pe țări precum Germania, pentru a-și asuma mai multe responsabilități pentru autoapărare.

Nu vrem să fim jandarmul lumii. Trebuie să întelegem că, pentru prima oară în ultimul secol, nu mai suntem o economie fără de rivali în întreaga lume. Și nu mai avem cel mai mare sector industrial din lume. În Războiul Rece, când am avut cel mai mare succes, armata americană nu avea rolul de a fi jandarmul lumii. Armata avea sarcina de a îndigui URSS. Asta era prioritatea. Și aveam o industrie care putea să alimenteze foarte repede cu arme pe toți aliații noștri.

Acum se spune ca Trump nu este cu aliații Americii. Ba este; însă cu o abordare diferită – vrem mai mult parteneriat și mai puțină dependență. Israelul este exemplar din acest punct de vedere. Polonia și Germania trebuie să facă mai mult. Germania este o economie mai mare decât Rusia. Germania ar trebui să rezolve de una singură amenințarea convențională a Rusiei. În 1988, Germania putea mobiliza 12 divizii.

Spuneați că Germania nu poate sa asigure securitatea în Marea Roșie. Ei bine, italienii, spaniolii, grecii si turcii, englezii și francezii își asuma un rol tot mai mare cu marina lor militară. De ce nu face asta și Germania?

Asta este problema. Alianța noastră este mai puternică din punct de vedere economic decât sunt dușmanii noștri. Însă acești inamici au o capacitate de producție de două ori mai mare. Este o chestiune de voință din partea aliaților. Japonia investește mult sub 2% din PIB pentru apărare. Taiwanul cheltuiește prea puțin pentru apărare. Cei mai mulți europeni cheltuiesc prea puțin. Între timp, chinezii se pregătesc de confruntare. Nimeni nu știe când vor începe. Însa Xi Jinping l-e adat ordin militarilor să fie gata de război până în 2027.

(…)

Poate că nu suntem cei mai puternici, însă nu suntem nici pigmei. Avem multe resurse. Avem 50.000 de militari în Germania. Ce fac ei acolo? Nu sunt pe granița NATO. Trump a dorit să mute jumătate din acest contingent în Polonia, pentru a descuraja Rusia, iar cealaltă jumătate în Insulele Aleutine, în Guam, în Hawaii, California. Să-i mute în Pacific pentru a descuraja China. Știți cine s-a opus? Germania. Angela Merkel a sunat și s-a plâns că reprezentanțele auto și barurile nu vor mai avea clienți dacă vor pleca militarii americani. Însă militarii trebuie să meargă acolo unde este frontul. Frontul este în Estul Europei, în Pacific. Dacă avem resurse limitate, trebuie să fim inteligenți când folosim aceste resurse.

Robert O’Brien: Cum vom aborda amenințarea Chinei? Numărul 1: aliații trebuie să facă mai mult. M-am săturat să aud că nu ne susținem aliații. Președintele Trump face declarații mai neortodoxe – dacă nu plătiți, veți fi dați afară din club. Însă asta a făcut ca europenii să investească mai mult în apărarea NATO, să se pregătească pentru a ajuta Ucraina. De fapt, Trump și-a ajutat aliații. Și chiar am avut de-a face cu oficiali germani care, la conferințele internaționale, au venit și mi-au mulțumit ca am pus presiune asupra lor.

Numărul 2: cheltuielile pentru apărare ale SUA trebuie să se ridice la nivelul necesar asigurării apărării. Asta presupune niște alegeri politice grele. Însă va trebui să sporim aceste cheltuieli.

Numărul trei: trebuie să ne procurăm armele într-un mod mai inteligent. Trebuie să fin precum companiile tech, care produc repede ceea ce le trebuie. Chinezii au învățat asta. Construiesc un distrugător, îl trimit în misiune, vad ce merge și ce nu merge și îl îmbunătățesc imediat. Trebuie să facem la fel.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.