Oricît s-ar umfla în pene PSD-ul, rezultatele ultimelor alegeri arată cît se poate de clar că acest partid mamut ar fi rămas în opoziţie cel puţin încă patru ani. Cele 60 de procente obţinute de USL nu devoalează o iubire uriaşă faţă de partidul creat de Ion Iliescu, ci opţiunea populară pentru proiectul anti-Băsescu, în care PNL a avut un rol decisiv.
Nu întîmplător, însuşi Traian Băsescu îl simte ca adversar de temut pe Crin Antonescu, nicidecum pe liderul PSD, Victor Ponta, cu care, de altfel, se vede că poate coabita mult mai bine decît îşi putea imagina cineva acum cîteva luni.
Radicalismul liberalilor a fost adevăratul vehicul al prăbuşirii PDL şi scăderii încrederii populare în Traian Băsescu. Dacă ar fi fost singuri în campania contra preşedintelui, pesediştii, oricît de puternici s-ar crede azi, n-ar fi reuşit să clintească nici măcar un fir de păr din chelia prezidenţială, întrucît punerea faţă în faţă a spectrului socialist cu un puternic proiect de dreapta ar fi însemnat pentru pesediştii lui Ponta o înfrîngere usturătoare, întrucît PDL şi UDMR, membre ale PPE, s-ar fi alăturat mult mai firesc cu PNL, căruia, de altfel, i-a făcut în permanenţă curte.
Toate calculele arată că PSD nu avea cu cine să se alieze pentru a depăşi pragul de 50% care să-l aducă la guvernare! Cum, de altfel, nu are nici acum, exceptînd, desigur, o formulă conjuncturală care i-ar distruge întreg programul de guvernare. În acest caz dramatic, s-ar spune adio modificării Constituţiei, adio regionalizării, adio stabilităţii sociale – acestea ar fi primele mesaje pe care le-ar recepta populaţia în cazul înlăturării de la Putere a PNL pentru orice motiv!
Poate că, îmbătaţi acum de cele 70% dintre mandatele parlamentare, pesediştii îşi imaginează că au Puterea şi singuri, însă imediat ce PNL ar părăsi alianţa de guvernare, lucrurile se vor schimba radical, întrucît Opoziţia ar deveni mult mai vioaie, iar forţa liberalilor, tocmai prin radicalismul lor deja verificat, ar face dintr-odată ca, oricît de paradoxal ar părea, Opoziţia să fie mai puternică decît Puterea!
Ţinuţi, aşa, în lanţ, liberalii par a fi devenit peste noapte nişte cîini dresaţi, chiar dacă articulează singulari cîte un schelălăit ce pare, mai degrabă, a lătrat la lună! Acesta este şi motivul pentru care s-a şi născut o grupare disidentă. Crin Antonescu nu este contestat pentru alianţa cu PSD (pe care liberalii au acceptat-o în unanimitate), ci pentru abandonarea principalului obiectiv care a născut-o, adică lupta pînă la capăt cu întreg regimul Băsescu-PDL! Or, acum ce a mai rămas din ideea care a stat la originea USL?
Faptul că 6-7 liberali au devenit miniştri nu are cum să-i satisfacă pe liberali, întrucît posturile acestea le puteau obţine şi de la PDL încă din primăvara trecută, cînd a căzut guvernul Ungureanu şi cînd PDL era în stare de orice pentru a se păstra la guvernare. Ar fi putut avea chiar şi fotoliul de Premier, căci disperarea pedeliştilor nu avea margini!
Din păcate, cei de la PSD au uitat prea repede că, în ultimii 10 ani, nimeni nu le-a dus dorul, cum au uitat că şi la ultimele alegeri prezidenţiale doar aportul liberalilor, mai ales al lui Crin Antonescu, personal, i-a adus aproape de cîştigarea scaunului de la Cotroceni. Altfel, PSD nu ar fi reuşit nici măcar să se apropie de Putere!
Marea gafă a PDL-ului n-a fost neapărat proasta guvernare, ci punerea tunurilor pe liberali, pe care i-a aruncat în braţele PSD-ului. Pora, Cărtărescu, Pleşu au alimentat din greu această imensă eroare politică, făcînd zadarnice eforturile ulterioare de atragere şi curtare a liberalilor! Cu puţină inteligenţă şi spirit de anticipaţie, pedeliştii ar fi putut să vadă ce ştia o ţară întreagă: că PDL, singur, devenise sacul de box al nemulţumirilor! Au greşit şi acum plătesc.
PSD face acum aceeaşi greşeală: ignoră voinţa oamenilor, dorinţele lor dureroase acumulate în ultimii ani şi se vede încurcat de PNL în îndreptarea României către socialism! Ca în bancul acela, în care, dintr-o exagerată politeţe, o babă era trecută strada, deşi ea nu dorea acest lucru!
Are PSD-ul vreun semn de la populaţie că aceasta ar vrea să se întoarcă la socialism? E ceva în societatea noastră care să ceară etatismul abia înlăturat pe ici, pe colo? Se vede cu ochiul liber că oamenii ar dori sporirea autoritarismului de stat? În nici un caz! Oamenii vor locuri de muncă, creşterea nivelului de trai, nicidecum să devină asistaţi social sau şomeri fericiţi!
Acesta era marele avantaj al USL, că, prin prezenţa liberalilor, socialismul de tip PSD ar fi putut fi coafat de iniţiativele liberale, adică urnirea economiei, aşa cum se începuse pe vremea guvernului Tăriceanu, şi o mai corectă împărţire a profitului obţinut!
Or, acum la ce asistăm? La ieşirea la rampă a socrului lui Victor Ponta pentru a-i pune la zid pe liberali pentru că, aşa cum le-a fost dintotdeauna obiceiul, spun ceea ce cred, mizînd pe principiul liberal că individul este motorul societăţii, nu directiva de partid! Îşi imaginează cineva ce s-ar fi întîmplat dacă socrul lui Traian Băsescu ar fi apărut la televizor să critice USL? Ori tatăl lui Emil Boc, ori tatăl Robertei Anastase?
„Cazul” Sorin Roşca Stănescu este doar un banal pretext, căci altfel cum s-ar explica vorbele lui Ponta, care spunea ieri că fostul ziarist e cel care a distrus şi Alianţa D.A., ştiindu-se că autorul ruperii a fost însuşi Traian Băsescu? Chiar aşa, să uite Victor Ponta ce a făcut „Ziua” lui Sorin Roşca Stănescu pentru devoalarea exceselor de putere ale lui Traian Băsescu şi ale PD-ului? Nu acolo am publicat eu interviul devastator cu Doina Cornea, intitulat „Vicleanul”?
De altfel, Traian Băsescu a făcut atunci gafa vieţii sale de politician, căci, dacă n-ar fi avut ambiţia să „înghită” PNL-ul pentru a face din PD un partid mai mare, mai puternic şi mai ascultător, azi n-ar fi în situaţia de a găsi o scăpare în braţele unor luzeri de genul Ungureanu, Pavelescu, Lăzăroiu sau Neamţu!
Aceeaşi greşeală se pregăteşte acum s-o facă PSD! Vrea să fie singur la Putere sau măcar să-şi umilească partenerul, în aşa fel încît PNL să devină exact acelaşi obiect de manevră pe care l-a dorit Traian Băsescu.
Dacă vor reuşi, va pierde, desigur, Crin Antonescu, însă marea înfrîngere va fi a PSD-ului! Nimeni, cu excepţia propriului electorat socialist (care, în vremuri bune, era de 25-35%), nu va rămîne alături de PSD, întrucît această alianţă numită USL beneficiază de o forţă nesperată, a unei imense mase electorale venite nu din dragostea faţă de ideile socialiste ale lui Ponta, ci dinspre încrederea în Crin Antonescu ca lider al liberalilor, la care s-au adăugat cei care n-aveau nici o opţiune politică declarată!
Dacă uită că la Referendumul din vară au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu 7,4 milioane de oameni, iar pentru USL, ceva mai mult de 4 milioane, Victor Ponta se va trezi captiv în braţele unui Traian Băsescu care îl va pupa pe frunte, în timp ce, la prima ocazie, îi va înfige pumnalul în spate pînă în rărunchi!
S-a săturat de opiniile liberalilor din alianţa care l-a făcut cel mai tînăr Prim-ministru? Crede că Traian Băsescu îi poate da mai mult decît i-au dat liberalii? Vrea să devină iarăşi „dottore”, „porcul” sau pisicul ascultător? E-n regulă! Atunci să-l trimită iar la luptă contra liberalilor pe tata socru, căci, nu-i aşa, pe Ilie Sârbu îl doreau românii în viaţa lor, ca să le amintească de trista vînătoare din vremea lui Năstase!
Brutus este acolo, la Cotroceni, şi se plictiseşte de moarte, aşteptînd din nou momentul ieşirii la rampă! Nu e la naivii ăia de liberali, care stau în fiecare seară şi se întreabă: „Cînd dracului ne scot ăştia de la Guvernare?”.
