Fața întunecată a sectorului nonprofit

Fundațiile și organizațiile nonprofit ale lumii au fonduri de 1.700 de miliarde de dolari. S-ar părea că miliardarii au fost loviți cu toții de revelația filantropiei. Dar nu este așa. Dacă în România mediul nonprofit este un soi de furtun care conectează un apartament de bloc și un cont bancar la conturile unei fundații străine, în SUA fundațiile sunt un vehicul bun pentru ocolirea taxelor. În 2017, George Soros a transferat 17 miliarde din averea sa în conturile Fundației pentru o Societate Deschisă, pentru a scăpa de taxe, după care tot el a semnat o scrisoare deschisă în care cerea taxarea mai dură a celor bogați, scrisoare socotită ipocrită de The Wall Street Journal.

Doar o mică parte din acești bani ajung la ONG-urile finanțate de Soros. Și o și mai mică parte dintre acestea se ocupă de acțiuni caritabile cu adevărat. Scopul fundațiilor mama este acumularea de capital, iar scopul ONG-urilor finanțate este influențarea politicilor publice și a deciziilor strategice în SUA și aiurea.

Universitatea Harvard primește donații din partea fundațiilor și familiilor bogate. Doar o mică parte din acești bani se duc către implementarea unor programe educaționale, dintre care unele au ajuns să transforme facultățile umaniste în adevărate tabere de reeducare politică, așa cum au arătat protestele din ultimele săptămâni din SUA. Mai nimic nu ajunge la comunitățile sărace din orașele în care ființează marile universități. Marea parte a banilor merg către fondurile proprii de investiții. Un asemenea fond al universității Harvard a cumpărat păduri în România.

Despre statutul, forța și vulnerabilitatile fundațiilor americane vorbește un  articol publicat in The American Conservative de către un personaj cu experiență de 40 de ani in domeniu, care a dorit să-și păstreze anonimatul.

Cândva, politicenii reglementau activitatea ONG-urilor, acum ONG-urile fac politica

”În anii 1960, când politicienii populiști din SUA erau mai toți albi, din Sud și din Partidul Democrat, doi congresmani importanți, Wirght Patman si Wilbur Mills, au luat în colimator fundațiile private și statutul lor „special” în lumea organizațiilor nonprofit.

Începând din 1962, Patman a întreprins o serie de investigații privind modul în care fundațiile ocoloesc fiscul, protejează interesele economice ale unor familii și promovează agende politice. În 1969, Mills a condus o audiere în care președintele Fundației Ford a avut o prestație scandaloasă. Urmarea a fost o lege care obliga fundațiile să ofere o anumită suma de bani sub forma de granturi în fiecare an, o lege care le reducea din posibilitatea de a face afaceri lucrative și care le restrângea implicarea în activități politice.

În 2020 e nevoie de o acțiune similara de reglementare a activității fundațiilor private și a entităților finanțate de fundații, de la universități până la muzee. În ultimii zece ani, activele acestor organizații au fost înghițite de o noua generație de indivizi ultrabogați și de familii care au transferat miliarde de dolari în conturile organizațiilor nonprofit. Unii miliardari au înființat multe SRL-uri pentru a obține avantaje fiscale. Însă majoritatea celor bogați nu urmează această cale, ci pe cea a fundațiilor. Astăzi, în conturile fundațiilor private și ale altor entități nonprofit se află circa 1.700 de miliarde de dolari.

Generozitatea aceasta ar fi admirabilă, dacă s-ar manifesta corespunzător. Însă dezvoltarea acestor organizații are o parte întunecată. Fundațiile joacă acum un rol extraordinar în stabilirea politicilor publice în America, prin finanțarea altor organizatii care sunt profund implicate politic, chiar respectând restricțiile legale. Pentru ca cheltuielile fundațiilor se duc și pe salarii, s-a ajuns în situația în care salariile directorilor multor fundații ajung la peste 500.000 de dolari anual.

În general, o mare parte din banii caritabili sunt scoși din circulație pentru a menține aceste instituții. Astăzi, fundațiile dețin 1.000 de miliarde de dolari. Din această sumă, mai puțin de 5% se duc către alte organizații caritabile. Foarte puțini din acești bani ajung la comunitățile sarace, afectate de violență, droguri, școli disfuncționale. În ciuda discursului afișat, foarte puține dintre marile fundații sprijină direct asemenea grupuri și alte organizații locale din comunitățile nevoiașe.

Multe universități, instituții culturale și think tankuri au adunat sume uriașe, care le-au permis să fie aproape total independente față de presiunile pieței și ale politicii. În teorie, această libertate poate fi pozitivă, poate stimula cretivitatea și noile inițiative. Însă deseori acumularea de bani devine scop în sine și fundațiile nu se mai preocupă de modul în care acești bani sunt folosiți. Așa cum am văzut în aceste zile, aceste entități sunt presate să-și politizeze activitatea, în dauna misiunilor lor de bază. Este lăudabil că universități precum Yale și Columbia se folosesc de acești bani pentru promovarea diversității. Însă foarte puțini bani ajung la comunitățile sărace din New Haven și New York. Între organizațiile nonprofit elitiste și restul sectorului nonprofit se cască o prăpastie tot mai mare în termeni de salarii, resurse, capacitate.

Ce poate fi făcut pentru restabilirea echilibrului în lumea organizațiilor nonprofit și pentru a ne asigura că banii caritabili sunt folosiți cu adevărat pentru a rezolva problemele sociale? Iată câteva considerații despre ce trebuie făcut cu fundațiile, instituțiile finanțate de fundații și cu sectorul nonprofit în ansamblul lui.

Pentru fundațiile private sunt necesare câteva reforme:

• Să ofere granturi și să înregistreze cheltuieli de minmum 10% din totalul activelor lor. Doar așa o fundație ar trebui să-și mențină statutul de exceptare de la taxe. Acum, o fundație trebuie să aibă 5% cheltuieli pentru a-și menține statutul fiscal privilegiat.
• Salariile, cheltuielile cu sediile nu trebuie contabilizate la capitolul cheltuielilor menționate anterior.
• Interdicția de a-i plăti pe membrii conducerii. În acest fel, fundațiile ar respecta una din bunele practici ale sectorului nonprofit.
• Interdicția ca o fundatie să sprijine proiecte de investiții.

Pentru alte organizații nonprofit ar trebui două reguli:

• Să finanțeze proiecte în valoare de cel puțin 10% din totalul activelor lor. În acest moment, Universitatea Harvard, spre exemplu, poate să acumuleze miliarde și miliarde de dolari pentru fondurile ei de investiții, fără obligația de a folosi acești bani. Aceste organizații trebuie obligate să-și pună la treabă banii caritabili.
• Să li se interzică transferul de fonduri către alte organizații. Există tentația de a adăposti banii la organizații prietene sau chiar afiliate, pentru a conserva capitalul și a evita cheltuirea resurselor. Asta nu ar mai trebui permis.

Apoi, sunt necesare câteva reguli pentru întregul sector nonprofit:

• Limitarea capacității organizațiilor nonprofit de a influența politica publică.
• O separare clară între organizațiile caritabile și cele al căror statut legal le permite implicarea în activități politice. Organizațiile trebuie să aleagă între filantropie și politică.
• Transparența salariilor și a cheltuielilor.

Începând din 1969, sectorul nonprofit s-a dezvoltat uriaș, în special în sfera politicilor publice. Eforturile sporadice ale unor congresmani de a ancheta abuzurile fundațiilor nu au putut ține pasul cu capacitatea acestora de găsi portițe legislative. Sugestiile de mai sus sunt doar începutul.

Dacă vom ignora pe mai departe provocările la care ne supun fundațiile și organizațiile nonprofit, legitimitatea acțiunilor caritabile va fi tot mai mult pusă sub semnul întrebării. George Soros, Bill Gates și frații Koch și-au atras deja multe critici pentru modul în care-și folosesc uriașele active caritabile. Dacă vrem ca aceste atacuri să nu se întețească, trebuie să luăm măsurile necesare pentru a aduce lumea nonprofit la originile sale filantropice”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.