Fenomenul „Notre Dame de Paris”, un musical sold out

“Vorbeşte-mi despre Florenţa şi despre Renaştere”, cântă Frollo. Este la fel de emoţionant să asişti la acest spectacol musical ca şi acum 14 ani, când a fost premiera de la Roma. Este un vis frumos în această lume din ce în ce mai tehnologizată, în care simţim totuşi dorinţa de a iubi şi de a cânta. Poate că Notre Dame de Paris revine într-un moment în care este nevoie să redescoperim toate acestea. Un spectacol despre viaţă, moarte şi dragoste, care te face să reflectezi asupra emoţiilor primordiale care înfloresc pe neaşteptate în fiecare dintre noi.

Quasimodo şi Esmeralda

Un vârtej de emoţii prinde publicul încă de la primele note. Spectacolul a marcat milioane de spectatori.

Sfârşitul spectacolului este absolut impresionant. În Cortile della Pillota a Teatrului Regio din Parma am avut bucuria să văd acest fascinant musical care a început la ora 20.00 şi s-a terminat la miezul nopţii. Aplauze nesfârşite. În final, fiecare dintre interpreţi a apărut în faţa publicului, cântând un fragment dintr-o arie. Publicul italian, un bun cunoscător al operei, a cântat alături de ei, timp de 25 de minute, cunoscând foarte bine nu numai muzica, ci şi cuvintele. Standing ovations. Un adevărat triumf.

Gio Di Tonno în rolul lui Quasimodo

Teatrul din Parma, cu o admirabilă stagiune estivală, are pe afiş Béjart Ballet Lausanne, Berliner Philharmoniker, Gianna Nannini, compozitoare şi interpret de muzică pop şi rock, pianistul şi compozitorul Ezio Bosso, cantautorul şi poliinstrumentistul Morgan alături de Filarmonica Arturo Toscanini, cântăreaţa şi actriţa germană Ute Lemper…

Un vis care nu se mai sfârşeşte, care continuă să emoţioneze datorită unei poveşti de dragoste, graţie muzicii captivante şi, mai ales, punerii în scenă care schimbă istoria teatrului muzical. Cocoşatul, Esmeralda, Frollo şi toate celelalte personaje ale “Curţii Miracolelor” prind viaţă din nou pe scenele italiene.

Lola Ponce cu o voce de aur

Scene de balet impresionante în coregrafia lui Martino Muller

În anul de graţie 1482, trubadurul Gringoire spune o poveste la care a fost martor. Ţiganii conduşi de Clopin sosesc laParis, unde intenţionează să rămână o vreme. Dar intenţia lor nu îi place lui Claude Frollo, arhidiaconul Catedralei Notre-Dame. Folosind puterea bisericii, el îl convinge pe Phoebus, un tânăr cavaler şi şeful arcaşilor regelui, să-i expulzeze. Dar nu prevăzuse că printre aceşti nomazi se afla o foarte frumoasă tânără, numită Esmeralda, care era “reginaCurţii Miracolelor” şi de care Phoebus se va îndrăgosti.

Quasimodo, un personaj de neuitat

“Frumoasă este un cuvânt care pare inventat pentru ea”. Toată lumea îşi aminteşte serenada cântată de Quasimodo Esmeraldei în Notre Dame de Paris.

Secretele unei catedrale continuă să entuziasmeze publicul. La 18 ani de la debutul parizian, Riccardo Cocciante îşi aminteşte cum s-a născut acest miracol: ”Eu şi Plamondon am scris această operă pentru pura plăcere de a face muzică, fără a ne gândi de a o realiza în formă scenică cu scenografie şi cântăreţi în costume. O operă în mişcare care trăieşte peste timp şi devine de fiecare dată ceva diferit, graţie forţei unei scriituri care te transport în inima istoriei. Această operă a schimbat modul de a pune în scenă un anumit tip de spectacol”.

Scenografia Christian Rat

Coregrafia este semnată de Martino Muller

Cuvintele lui Riccardo Cocciante sintetizează semnificaţia acestei “opere populare, şi nu musical”, după afirmaţia sa.

“Intenţia mea – mărturiseşte Cocciante, care a compus muzica şi căruia i se datorează în mare parte succesul – a fost de a crea o expresie populară modernă, de a recupera cultura noastră europeană şi «instrumentul» voce şi de a le insera într-o poveste modernă”.

Clopotarul de la Notre-Dame într-o scenografie de clasă

Este povestea tristă a clopotarului cocoşat Quasimodo, care se îndrăgosteşte de frumoasa ţigancă Esmeralda. Subiectul este inspirat de romanul omonim al lui Victor Hugo, o istorie cu final tragic, în care se întreţes iubiri imposibile, pasiuni nebune, nedreptăţi şi prejudecăţi. La excelenta lor redare contribuie muzica marcată de puternice influenţe pop-rock a lui Riccardo Cocciante şi poetica lui Panella, alături de scenografia care îţi taie respiraţia şi de coregrafia acrobatică.

Standing ovations pentru interpreţi

Născută din geniul creator al lui Cocciante, Notre Dame de Paris a atins de-a lungul anilor un succes planetar, lansând carierele a doi dintre protagonişti, Giò Di Tonno şi Lola Ponce, care revin şi în turneul din acest an în rolurile lui Quasimodo şi al Esmeraldei.

Scenă din spectacol

Matteo Setti în rolul Gringoire

Interpretul Gio Di Tono, şi ellaureat la Sanremo, se destăinuia: ”Atunci când se termină un spectacol publicul ne aşteaptă, ne îmbrăţişează şi ne întreabă: când vă întoarceţi din nou? Sunt persoane care l-au văzut de o infinitate de ori. Publicul urmăreşte acest spectacol ca şi când ar fi un concert rock. Cântă alături de noi: Timpul catedralelor, dansează Frumoasa mea Esmeralda, trăieşte. Ceea ce intrigă în Notre Dame de Paris este aspectul gotic, acea catedrală de pe malul Senei, care pare un vas fantomă, personajele care se urcă pe zidurile gri ca nişte insecte din Castelul lui Kafka, figurile de animale ce par personaje fantastice din Viollet-le- Duc care transformă acoperişul catedralei mai mult într-un infern decât într-un Paradis”.

Vittorio Matteucci interpretând aria Mă vei distruge

După succesul tuturor reprezentaţiilor de până acum, Notre Dame de Paris nu numai că se dovedeşte spectacolul cel mai iubit de public, dar a bătut toate recordurile reprezentaţiilor. Un turneu sold out, cu un “curriculum” impresionant: a fost cântat în 7 limbi (franceză, engleză, italiană, spaniolă, rusă, coreeană şi olandeză), versiunea franceză fiind reprezentată în Franţa, Canada, Belgia, Elveţia, Monaco, Italia, Liban, China, Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore, totalizând 1.277 de spectacole.

Notre Dame de Paris, un spectacol fascinant

Versiunea engleză a fost prezentată în SUA, Anglia, China, Coreea de Sud, Rusia, Taiwan, Japonia, Singapore, Luxemburg, Turcia, în 975 de spectacole. În 18 ani, Notre Dame de Paris a avut 4.046 de spectacole în întreaga lume.

Acum, în turneul italian, se adaugă în ritm constant noi reprezentaţii la Florenţa, Torino, Pesaro, Perugia, Roma, Parma, Palermo, Agrigento, Cagliari, Torre del Lago, Chieti, Verona şi Genova, depăşind ceea ce ar fi trebuit să fie marea finală din septembrie la Verona, pentru a răspunde cerinţelor publicului, cu reluări în noiembrie la Montechiari, Acireale şi Reggio Calabria.

O coregrafie impresionantă

Gringoire interpretat de Matteo Setti

Notre Dame de Paris îşi datorează acest succes fulminant, desigur, intensei încărcături emoţionale a melodiilor care par să captiveze publicul cu ritmul lor alert, fie pop, fie apropiat de muzica numită de obicei uşoară, care inundă scena şi sala.

Secretul se află poate în alchimia spectacolului: muzica lui Cocciante, versurile lui Luc Plamondon, adaptarea unui roman extraordinar, cum este cel al Victor Hugo de către Pasquale Panella, şi distribuţia extraordinară, din care fac parte Lola Ponce (Esmeralda), Giò Di Tonno (Quasimodo), avându-i alături pe Matteo Setti (Gringoire), Vittorio Matteucci (Frollo), Graziano Galatone (Febo), Leonardo Di Minno (Clopin), Tania Tuccinardi (Fiordaliso). O echipă de artişti de prim ordin care au făcut din acest musical o adevărată capodoperă.

Lola Ponce în rolul Esmeraldei

Se adaugă evoluţia excelentă a corpului de balet, o producţie-colosală, un producător vizionar ca David Zard, regia lui Gilles Maheu, coregrafia lui Martino Müller, scenografia lui Christian Rät, costumele lui Fred Sathal. Pe scurt, un turneu triumfal care va continua toată vara, toamna şi chiar până în primăvara anului 2017.

Notre Dame de Paris se întoarce pe scena de la Parma

Rămâne în suflet dragostea cântată de Lola Ponce – perfectă în rolul Esmeraldei – acompaniată de Giò di Tonno (Quasimodo). Esmeralda este foarte frumoasă, senzuală şi ingenuă în acelaşi timp. Două voci, două suflete se întâlnesc în mod sublim, se unesc, se pierd şi se regăsesc ca prin magie pentru un final nefericit. Ceilalţi doi îndrăgostiţi, Febo, interpretat de Graziano Galatone, şi Frollo (Vittorio Matteucci), redutabilul preot, reuşesc să facă din Esmeralda un personaj senzual şi disperat.

Notre-Dame de Paris în viziunea lui Riccardo Cocciante

La acelaşi nivel interpretativ se ridică bravura lui Clopin (Leonardo Di Minno), a lui Gringoire (MatteoSetti) şi, mai ales, vocea clară şi eleganţa scenică a lui Fiordaliso (Tania Tuccinardi).

Demne de remarcat sunt şi funcţionalitatea şi esenţialitatea scenografiei, puse în valoare de inteligenta regie luministică, ce subliniază şi momentele de balet de o execuţie complexă. Admirabile, balurile ţiganilor.

Această operă-teatru a fost văzută până acum de mai mult de 15 milioane de spectatori. E uşor de a vorbi despre un record în cifre, dar mai greu este să vorbeşti despre acest fenomen greu de depăşit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.