Festivalul de la Cannes, ieri şi azi

Plimbare pe Croisette cu Brigitte Bardot S-ar părea că secţiunea Cannes Classics prilejuieşte şi alte nostalgii decât cele strict cinematografice. Ziarul „Le Figaro” a refăcut atmosfera anilor ’50, când plaja era locul întâlnirilor nonformale ale participanţilor, când festivalul nu era „ascuns în spatele barierelor prevăzute cu un serviciu de pază incredibil de musculos”, iar lampionele […]

Festivalul de la Cannes, ieri şi azi

Plimbare pe Croisette cu Brigitte Bardot S-ar părea că secţiunea Cannes Classics prilejuieşte şi alte nostalgii decât cele strict cinematografice. Ziarul „Le Figaro” a refăcut atmosfera anilor ’50, când plaja era locul întâlnirilor nonformale ale participanţilor, când festivalul nu era „ascuns în spatele barierelor prevăzute cu un serviciu de pază incredibil de musculos”, iar lampionele […]

Plimbare pe Croisette cu Brigitte Bardot

S-ar părea că secţiunea Cannes Classics prilejuieşte şi alte nostalgii decât cele strict cinematografice. Ziarul „Le Figaro” a refăcut atmosfera anilor ’50, când plaja era locul întâlnirilor nonformale ale participanţilor, când festivalul nu era „ascuns în spatele barierelor prevăzute cu un serviciu de pază incredibil de musculos”, iar lampionele nu fuseseră înlocuite cu spoturile unui „târg al imaginilor”.

În 1953, amintea Valéry Lejeune, artiştii, regizorii şi producătorii „se băteau” să ajungă la Cannes, unde râsetele răsunau în timpul unui grătar pe plajă sau al unui joc de petanque. În 1953, când „Palme d’Or” revenea filmului „Salariul groazei”, al lui Henri-Georges Clouzot, avându-l ca protagonist pe Yves Montand, Kirk Douglas, fără ochelari negri sau gărzi de corp, se bronza pe plaja Cannes-ului, străduindu-se, ca toţi ceilalţi mari actori ai vremii, să facă parte integrantă din decor. Banii nu curgeau în valuri, dar râsetele însoţeau petrecerile improvizate în faţa vilelor, de la care Anouk Aimée pleca către ora 5 dimineaţa. În locul marilor hoteluri de lux erau restaurante obişnuite, cum ar fi „Casa Pescarilor”, la care venea în fiecare zi la dejun Brigitte Bardot, „sex-simbolul” acelor ani, iar la amiază, de la „Martinez”, restaurantul unde se strângeau de obicei italienii, se putea auzi râsul plin al Sophiei Loren. Pe terasa hotelului „Carlton” puneau ţara la cale Bob Nicholson şi Bob Rafelson, iar în 1987, la „Majestic”, Sandrine Bonnard, regizorul Maurice Pialat şi Depardieu sărbătoreau la un pahar premierea cu „Palme d’Or” a filmului „Le Soleil de Satan”. Oricând, Jean-Paul Sartre putea fi găsit pe plajă, în costum de baie, aceeaşi plajă pe care se proiectau scene din filmul „No Exit” (1962), realizat de Tad Danielewski după piesa sa cu acelaşi nume şi premiat cu „Ursul de Aur.

Sean Penn în Tree of Life

Câţiva ani mai târziu, acelaşi loc era dominat de David Lynch cu proiecţiile peliculei „Wild at Heart” (1990), ce primea şi ea suprema distincţie a festivalului. Par incredibile astăzi zilele în care puteai întâlni întâmplător pe stradă pe Burt Lancaster, protagonistul altui film de „Palme d’Or”, „Ghepardul”, sau îl puteai auzi pe o terasă pe Luchino Visconti, venit să prezinte „Moarte la Veneţia”, acordând un interviu.

Astăzi, constată nostalgicii vechiului Cannes, festivalul este cu totul altceva. „Odată cu înlocuirea vechiului palat cu buncărul care se numeşte «Centrul pentru congresele internaţionale», Festivalul a devenit megaloman, chiar dacă bucuria de a descoperi un film este un drog delicios şi puternic pe care numai el îl poate oferi”, consideră scriitoarea şi jurnalista Anne de Gasperi.

Vremurile, ca şi oamenii s-au schimbat. Goana după profit a înlocuit critica cu imagini video în ziare, iar vedetele se ascund în spatele geamurilor fumurii ale limuzinelor ce trec în goană către covorul roşu şi înapoi către Eden Roc, într-o vilă departe de zgomotul fanilor, sau direct către aeroport. Întâlnirile sunt guvernate de legea „reclamei”, bătălia pentru transmisiile digitale este acerbă, vedetele sunt inaccesibile…

În afara competiţiei, pelicula Bollywood, cea mai frumoasă peliculă de dragoste spusă vreodată

Şi, cu toate aceste regrete ale celor care nu mai recunosc festivalul tinereţii lor, toată lumea se bate să ajungă la Cannes! Covorul roşu va fi asediat şi astăzi de miile de cinefili şi curioşi, veniţi să-şi admire starurile preferate şi veşmintele lor, alese de la marile case de haute-couture, cu multe luni înainte.

Bătălia pentru Palme d’Or, cuplul prezidenţial francez şi Belmondo

Este aşteptat la deschiderea Festivalului Woody Allen

Actorul şi realizatorul american Robert De Niro prezidează un juriu format din actriţa şi producătoarea americană Martina Gusman, producătoarea chineză Nansun Shi, actriţa, scenarista şi producătoarea americană Uma Thurman, criticul şi scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, regizorul francez Olivier Assayas, actorul englez Jude Law, regizorul Mahamat Saleh Haroun din Ciad şi Johnny To, regizor şi producător din Hong Kong.

Robert De Niro, care le succede în acest „rol” lui Tim Burton (2010), Isabelle Huppert (2009) şi Sean Penn (2008), a declarat: „Este o oportunitate unică pentru mine, dat fiind că este vorba despre unul dintre cele mai bune şi mai vechi festivaluri din lume. Pentru că am fost de două ori preşedinte de juriu în anii ’80, ştiu că nu va fi uşor pentru colegii mei şi pentru mine, dar sunt onorat şi fericit de rolul ce mi s-a încredinţat”. Distins cu „Oscar” şi „Golden Globe” pentru cel mai bun actor, pentru „Taurul furios”, cu „Oscar” pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru „Naşul 2″, Robert De Niro a jucat în opt filme prezentate la Cannes, dintre care două, „Taxi Driver” regizat de Martin Scorsese şi „The Mission” al lui Roland Joffé, au primit „Palme d’Or”.

Antonio Banderas în pelicula lui Almodovar, La piel que habito

După vizionarea impresionantului număr de 1.715 pelicule, 19, dintre care patru realizate de femei, au fost alese pentru competiţia oficială a celei de a 64-a ediţii a Festivalului de la Cannes, ce va avea loc între 11 şi 22 mai, al cărei maestru de ceremonii va fi actriţa franceză Mélanie Laurent. Printre peliculele selecţionate, „La piel que habito” de Pedro Almodovar, care va veni să-şi prezinte creaţia al cărei interpret principal este Antonio Banderas. Cel de al 23-lea film al regizorului spaniol este povestea răzbunării unui chirurg împotriva celui care l-a acuzat că i-a violat şi asasinat fiica. Terrence Malik revine la Cannes cu pelicula „Tree of Life”, cu Brad Pitt şi Sean Penn, care îl vor însoţi pe covorul roşu, la 25 de ani după ce a primit aici „Premiul pentru cel mai bun regizor”. Filmul „Habemus Papam”, cu Michel Piccoli şi Margherita Buy, poartă semnătura regizorului italian Nanni Moretti, posesor deja al unui „Palme d’Or” pentru „La chambre du fils”. De data aceasta, el propune o privire în secretele Vaticanului.

Regizorul Nanni Moretti alături de Marguerita Buy

Sunt aşteptate cu nerăbdare producţiile „Le gamin au vélo” de Jean-Pierre şi Luc Dardenne, cei doi fraţi care au mai cucerit două „Palme d’Or”, peliculă care o are ca interpretă principală pe actriţa Cécile de France, „Hanezu no Tsuki” al japonezei Naomi Kawase, aflată pentru a treia oară la Cannes şi posesoare a unui „Mare Premiul al Juriului” pentru „Forêt de Mogari”, în 2007. Să mai amintim „Melancholia” de Lars von Trier, cu Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg şi Kiefer Sutherland. Regizorul danez Lars von Trier revine pentru a noua oară în competiţia de la Cannes şi este, la rândul lui, laureat cu „Palme d’Or”, în 2000, pentru „Dancer in the dark”.

Pe lista producţiilor selecţionate se adaugă „L’Apollonide (Souvenirs de la maison close)” de Bertrand Bonello, „Footnote” al israelianului Joseph Cedar, „Pater”, regizat de Alain Cavalier, cu Vincent Lindon, „Il était une fois en Anatalie” al regizorului turc Nuri Bilge Ceylan, „Sleeping Beauty”, debutul în lungmetraj al australienei Julia Leigh, „We Need to Talk About Kevin”, al realizatoarei britanice Lynne Ramsay, „Polisse” al franţuzoaicei Maïwenn, cu Joey Starr, Karin Viard, Marina Foïs şi Nicolas Duvauchelle, „This must be the place”, de Paolo Sorrentino, cu Sean Penn şi Frances McDormand, „Drive” de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling, Carey Mulligan şi Ron Perlman. „Michael” este filmul de debut al regizorului austriac Markus Schleinzer, iar „Hara-kiri: Death of a Samurai”, de Takashi Miike, este un remake 3D al peliculei „Seppuku” (Harakiri), din 1962, semnată de Masaki Kobayashi.

Secvenţă din La source des femmes de Radu Mihăileanu

Regizorul de origine română Radu Mihăileanu este prezent şi de această dată, cu noua sa creaţie „La source des femmes”, cu Leïla Bekhti, Hafsia Herzi şi Sabrina Ouazani, pe scenariul semnat de Alain-Michel Blanc, un film despre revolta unui grup de femei într-un sat din Africa de Nord împotriva corvezilor la care le supun bărbaţii. Radu Mihăileanu este selecţionat pentru a treia oară la Cannes, după „Va, vis et deviens” în 2005 şi „Concertul” în 2009.

Alte 19 pelicule au fost selecţionate pentru secţiunea „Un Certain Regard”, printre ele aflându-se şi „Loverboy” de Cătălin Mitulescu, ce va concura cu producţii semnate de Gus Van Sant, a cărui peliculă „Restless” va deschide proiecţiile acestei secţiuni, Andreas Dresen, Bruno Dumont, Robert Guédiguian, Bakur Bakuradze, Sean Durkin, Oliver Hermanus, Hong Sang-Soo, Cristian Jimenez, Eric Khoo, Nadine Labaki, Kim Ki-Duk, Ivan Sen, Na Hong-jin, Joachim Trier, Pierre Schoeller, Juliana Rojas şi Marco Dutra Gerardo Naranjo. Preşedintele Juriului va fi cineastul sârb Emir Kusturica. În secţiunea „Atelier”, regizorul Bogdan Mustaţă (premiat cu „Ursul de Aur pentru scurtmetraj” la Berlin) îşi va prezenta proiectul de lungmetraj „Lupu”.

Scenă din La Conquete, ce reface campania electorală a lui Nicolas Sarkozy

Sub titlul „Sarkozy porneşte la cucerirea Festivalului de la Cannes”, presa franceză scrie despre filmul „La conquête”, regizat de Xavier Durringer, cu Denis Podalydès, proiectat în afara competiţiei, care retrasează campania prezidenţială a lui Nicolas Sarkozy din 2007. Pelicula va provoca probabil dezbateri nu numai în rubricile de cinema ale ziarelor. Din prudenţă sau din ipocrizie, scriu criticii, organizatorii n-au considerat potrivit să înscrie filmul în competiţie. Dar Palatul Elysée va fi oricum în prima linie la Cannes, pentru că în deschiderea festivalului va fi proiectat filmul lui Woody Allen, „Midnight in Paris”, în care joacă şi Prima Doamnă a Franţei, Carla Bruni. Jurnaliştii aşteaptă curioşi să vadă dacă perechea prezidenţială va defila pe covorul roşu. Tot în afara competiţiei vor fi prezentate peliculele „Le complexe du castor” de Jodie Foster, cu Mel Gibson, „The Artist” de Michel Hazanavicius, cu Jean Dujardin şi Bérénice Béjo, film mut în alb-negru, „Les Pirates des Caraïbes: La fontaine de jouvence” de Rob Marshall, cu Johnny Depp şi Penélope Cruz.

Carla Bruni şi Woody Allen în timpul filmărilor la Midnight in Paris

Festivalul aduce mai multe omagii unor realizatori de marcă. Bernardo Bertolucci, 70 de ani, va primi „Palme d’honneur”, distincţie ce va fi de acum conferită în fiecare an unui realizator important a cărui operă a marcat istoria cinematografului, dar care n-a fost niciodată distins cu „Palme d’Or”. În ultimii ani, distincţia a fost oferită punctual câtorva cineaşti, printre care Woody Allen (2002) şi Clint Eastwood (2009).

Un omagiu special îi va fi adus cineastului iranian Jafar Panahi, reţinut în ţara sa sub pedeapsa a 6 ani de închisoare şi 20 de ani de interdicţie de a regiza. „Offside”, turnat în 2005, va fi proiectat pe Croisette însoţit de o masă rotundă cu tema „A face film sub dictatură”. Ca şi anul trecut, un scaun gol va marca absenţa regizorului la Festivalul de la Cannes.

Jean-Paul Belmondo în Asul aşilor

În sfârşit, o seară specială îi va fi dedicată, în 17 mai, lui Jean-Paul Belmondo. Jurnalistul-istoric de film Vincent Perrot a reunit cel mai atrăgător generic pentru filmul documentar, singurul dedicat artistului, ce va fi proiectat în acea zi: Alain Delon, Claude Lelouch, Michel Galabru, Georges Lautner, Bertrand Blier, Sophie Marceau. Jean-Paul Belmondo este cunoscut pentru lipsa sa de interes faţă de onoruri. A mărturisit însă că, de această dată, deşi îl plictiseşte partea solemnă a omagiului, seara va fi o sărbătoare pentru este vorba despre întreaga lui carieră şi îşi va regăsi vechii prieteni, printre care şi colegii de conservator: Jean Rochefort, Claude Rich, Françoise Fabian, Pierre Vernier, Jean-Pierre Marielle…

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.