Și totuși, în mijlocul acestui zgomot, trebuie să ne amintim o lecție esențială: schimbarea nu e „treaba” altora, ea începe cu fiecare dintre noi.
Agresivitatea online nu este o fatalitate, este o alegere
Este ușor să răspunzi dur atunci când te simți atacat. Este ușor să scrii ceva rău când nu vezi fața persoanei din spatele textului. Internetul creează iluzia anonimității și, din păcate, întreține un curent în care lipsa de empatie devine normală.
Dar fiecare dintre noi are o responsabilitate în modul în care alegem să comentăm, să răspundem, să interpretăm.
În România, discuțiile despre comportamentul tinerilor și influența mediului online au căpătat o relevanță dramatică în ultimele săptămâni. Cazul cutremurător al băiatului de 15 ani din localitatea Cenei, județul Timiș, care a fost ucis de alți adolescenți — dintre care unul are doar 13 ani — a șocat o țară întreagă și a deschis o dezbatere amplă despre limitele răspunderii penale și influența mediului digital asupra copiilor. Victima și agresorii erau colegi, iar fapta a fost premeditată într-un mod care a stârnit indignare și discuții despre cum ajung tinerii să comită acte de o violență extremă.
La fel, un alt incident recent în județul Mureș în care trei minori, cu vârste între 13 și 16 ani, au agresat un taximetrist a atras atenția publicului asupra comportamentului violent al unor adolescenți și asupra impactului pe care îl poate avea un mediu — inclusiv online — care nu promovează respectul.
Pe fondul acestor evenimente, autoritățile din România analizează posibile măsuri legislative pentru a limita accesul copiilor sub 15–16 ani la rețelele sociale, în ideea protejării lor de conținutul violent sau nociv și a influenței pe care îl are acesta asupra comportamentului. Propunerile includ cerința de consimțământ parental înainte ca un copil să își poată crea conturi, precum și alte mecanisme pentru a reduce expunerea minorilor la conținut dăunător.
Schimbarea începe cu tine atunci când alegi empatia
Internetul poate fi un spațiu frumos de dialog, informare și reconectare cu valori umane. Dar asta presupune o alegere: să nu adaugi petrol pe foc. Să nu răspunzi agresiunii cu și mai multă agresiune. Să vedem dincolo de ecran persoane reale, cu sentimente, cu frici, cu vulnerabilități.
Câteva întrebări simple atunci când vrei să comentezi ar putea fi: Acest mesaj ajută sau rănește? Promovează dialog sau escaladare? Cuvintele mele pot fi interpretate ca un atac?
A scrie ceva calm atunci când toți în jur ridică tonul nu înseamnă slăbiciune, înseamnă curaj și discernământ. Înseamnă să te oprești înainte să rănești. Înseamnă să aduci în discuție argumente, nu atacuri. Înseamnă să fii parte din soluție, nu parte din problemă.
De ce contează decizia fiecăruia dintre noi
Pentru că mediul online nu este un „loc abstract” — este locul în care milioane de oameni trăiesc experiențe, își formează opinii și își construiesc relații. Comentariile noastre modelează acest spațiu. Climatul general se creează din mii de micro-alegeri: un like, un share, un răspuns.
Când alegi să răspunzi cu respect și responsabilitate, creezi un precedent. Rupe spirala negativă. Deschizi posibilitatea unui dialog real. Și, într-un final, arăți că fiecare schimbare începe cu tine.
Pentru că schimbarea nu este ceva de „afară”, ci ceva care se întâmplă în momentul în care tu alegi să fii mai conștient de impactul tău, chiar și atunci când scrii un simplu comentariu.
Despre cenzură … , nimic ?
ATENTIE!
Dacă nu cenzurati s-ar putea să aflați multe lucruri interesante .
Iar dacă cenzurati discutați între voi = likelele brusseleze.
Cazul de jupuire a judecătorilor! Semiom incă nu a fost sancționat. Oare de ce?
Un copchiil de 10 ani astăzi e plin de mușchi, fumează, bea și se droghează! În plus manevrează ușor cititul ascuns în buzunar! Părinții îi educa sqla de-a cu cuțitul! Nu are dreptate Bibi că le lichidează teroriștilor toată seminția?
Bibi a fost el însuși terorist și comite terorism de planetă de 30 de ani încoace.
Conform documentărilor lui Jeffrey Sachs, „toate războaiele purtate de USA în ultimii 30 de ani, inclusiv războiul din Ucraina, au fost războaiele lui Netanyahu”.
În cazul tău, agresivitatea vine din frustrări cauzate de lipsa educației și a logicii.
Oare care e părerea dumneavoastră, Cristina Bazavan: anularea alegerilor și refuzul de a desecretiza discuțiile din CSAT promovează dialog sau escaladare?
Faptul că când vorbești cu guvernanții parcă ai vorbi la pereți, promovează dialog sau frustrare?
Faptul că v-ați pliat toată presa pe poziția guvernamentală și avem dreptul să ne facem opiniile cunoscute dar nu mai avem unde, nu stârnește ură și mânie?
Asta întrebat așa, civilizat, fără sârmă-n nas!
… „sǎ nu adaugi petrol pe foc”, da? Unde ați învǎțat asta? Expresia în limba românǎ este „sǎ nu torni gaz pe foc”. Dar trotinetiștilor orice este românesc le pute. Învǎțați sǎ respectați pentru a fi respectați. Începeți schimbarea cu voi, așa cum ați scris în titlu.
Care gaz, metan,acetilena? Caci daca „torni” azot, stingi orice.
Era mare verva tefelista cu asa zisele proteste anticoruptie acum zece pe paginile de protest care voteaza cum nu vor ei, cu Dragnia de ce nu da coltul
&alt citit, „gaz”înseamnă petrol lampant în limba română arhaică de unde provine zicala și vine de la termenul generic american pentru benzină, motorină și petrol-„gas”- importat pe filiera care a dat și alte zicale precum”când o zbura porcu'”de ex..Faptul că cunostințele tale sunt limitate în domeniul lingvistic, aidoma celor ale autoarei, nu e vina lui”un cititor”.
Cuvântul cheie este „argumentul” rațional și fundamentat/documentat în lipsa căruia discuțiile degenerează în stereotipuri subintelectuale („ai mâncat stricat” și similare), lozinci („marș la Moscova!”, „sorosist” etc.), injurii și alte violențe verbale.
Lumea a pierdut abilitatea de a gândi și are vocabular sărac fiindcă nu mai citește, iar presa audio-vizuală este needucată și interesată să promoveze lozinci pe care lumea le asimilează din lene intelectuală.
dar problema minorilor e veche de zeci de ani, daca sunt mai multi au agresivitate de haita de caini, nu-i poti opri, poate e vina societatii in care exista decalaje, poate a parintilor care au acelasi comportament agresiv s-ar putea ca nimic sa nu-i mai opreasca…acum pot brava cu faptele negative mai mult…
Cât despre violența comentariilor și amenințărilor on line, acestea, se pare că au fost principalele motive ce au determinat structurile statului a ieși din starea de prostrație și a refuzului răspunderii, și de a acționa, în sfârșit, în vederea izolării criminalului. Dacă aceste comentarii s-ar fi rezumat la simple efuziuni empatice precum cele pe care le-ați enunțat, mă tem că asta ar fi dus, în timp, la cronicizarea criminalității juvenile în mod similar cu ceea ce s-ar întâmplat în Suedia, de exemplu.Însă pledoaria dvs.ce pare a sugera măsuri de cenzură active, îmi pare,mai curând toxică pentru că deschide uși spre vremuri pe care le-am trăit, uși spre căi periculoase către dictatură. Poate că n-ar fi fost rău să-l cităm mai des pe Churchill cu privire la cenzură.Dvs ce credeți?
Cristina, doamna Merkel ar fi mândră de discursul dvs care pare că i-a preluat ideile, însă, vedeți dvs, alții trăiesc cu consecințele acestor idei. Deasemenea, în numele lor, iau măsuri active de cenzură guverne precum cel al Marii Britanii care pedepsește mult mai drastic victimele care postează despre infracțiuni săvârsite de „diverși” ce se plictisesc pe acolo, decât infractorii care se bucură de o oarecare simpatie, din motive similare cu cele pe care le-ați enunțat.De asta mă simt nevoit să va întreb: dacă erați mama lui Mario, ați mai fi scris acest articol?
Cristina, doamna Merkel ar fi mândră de discursul dvs care pere că i-a preluat ideile, însă, vedeți dvs, alții trăiesc cu consecințele acestor idei. Deasemenea, în numele lor iau măsuri active de cenzură guverne precum cel al Marii Britanii care îi pedepsește mult mai drastic victimele ce postează, ale unei onfracțiuni săvârsite de vreun „divers” ce se plictisește pe acolo, decât pe infractorul care se bucură de s-o oarecare simpatie din motive similare cu cele pe care le-ați enunțat.De asta mă simt nevoit să va întreb: dacă erați mama lui Mario, ați mai fi scris acest articol?