Nici nu s-a stins bine sunetul fluierului de start al campaniei electorale şi cu atât mai puţin ecoul înfrângerii usturătoare, pe deplin meritate, de la ultimele „locale”, că pe poarta Fermei animalelor politice dâmboviţene a şi dat năvală Florin Popescu, exemplarul de rasă al „crescătoriei” portocalii de partid. Cu osânza parvenirii bine împănată de trufia, aroganţa şi tupeul bine cunoscute, în plus, cu şoriciul gros şi intact, exemplarul Florin Popescu cerşeşte trecătorilor, la fiecare colţ de stradă, personal, în carne, oase şi şunci, o strângere de mână cu nostalgia norocului porcesc de altădată. Reacţia electoratului târgoviştean este promptă: îi întoarce, fie cu o sudalmă şuierată printre dinţi, fie cu tot spatele, sictirul cu care el însuşi, ca preşedinte de Consiliu Judeţean, l-a tratat de la înălţimea & lăţimea masei corporale a funcţiei.
Pentru că şi în Dâmboviţa justiţia este la fel de autistă şi atinsă de cecitate, la fel de „curat-independentă” ca în tot restul ţării, exemplarul nostru candidează într-un colegiu din municipiul Târgovişte când, de fapt, istoria de matrapazlâcuri penale l-ar fi îndreptăţit, cu brio, la un colegiu penitenciar de pe raza comunei I.L. Caragiale, fostă Haimanale.
Timp de patru ani, Florin Popescu a fost purtător de umbră şi sluj al Elenei Udrea. Mereu uşier săritor al acesteia, bine orientat, cu mirosul dezvoltat aflat mereu în căutarea „trufelor” bugetare şi posesor de buzunare adânci, pântecoase, el este unul din vechilii locali direct răspunzători pentru starea de colaps în care se află, astăzi, fondurile programelor europene. Ca vajnic culegător de scame de pe reverele „fermierilor” cei mari de la Bucureşti, inclusiv ale Ţaţei Încotrocenite, „Marele York” a vărsat tone de lături şi mizerii în capul opoziţiei politice şi a firavei prese locale, rămasă neaservită pe vremea mandatului său, ori de câte ori au devoalat dimensiunile jafului „florentin”.
Astăzi, imun, imund şi amnezic, vine să propună electoratului dâmboviţean, nici mai mult, nici mai puţin, decât un pact al uitării. Ce-a fost, a fost! vrea să spună el, cu „râtul” mare transformat peste noapte în „ciocul” mic, sfios şi umil: adică, electoratul să facă bine să uite licitaţiile cu câştigători dinainte cunoscuţi între care firma de familie a fost timp de patru ani abonata şi „inamicul” numărul unu al banului public picat în puşculiţa personală! Electoratul să facă tabula rasa cu banii alocaţi de guvern pentru plata arieratelor, dar deturnaţi, dispăruţi fără urmă în lăcomia jongleriilor de partid! Dacă s-ar putea, electoratul să treacă cu vederea şi căpuşarea instituţiilor publice de „agilitatea” clientelei personale ca şi încasarea redevenţelor la bugetul local pe sărite ori pe sprânceană după cum îi dicta pofta interesului personal ori de gaşcă! În sfârşit, ce bine ar fi, nu-i aşa?, dacă electoratul s-ar preface că nu observă, măcar pe durata campaniei, gaura de 1.300 de miliarde de lei vechi lăsată în bugetul Consiliului Judeţean Dâmboviţa ca amintire durabilă, de neşters!
Asta în vremea în care acelaşi electorat devenit astăzi „icoană” bună de închinat la ea fariseii îşi strângea cureaua în numele austerităţii şi o mână hrăpăreaţă ca a Popeştilor et comp. îi scotocea buzunarele până la ultimul bănuţ.
Pentru Florin Popescu, „Marele York” portocaliu de Dâmboviţa, „ignatul” politic este aproape. Dacă justiţia încă se mai complace în rolul de „fată în casă” prin acareturile puterii cotroceniste, socotind că pentru vechii guvernanţi n-a sosit sorocul decontului penal, în schimb, electoratul este de altă părere şi hotărât să facă dreptate.
Ajuns în urma ultimei legislaturi cam la 150 kilograme, îngrăşat peste poate la „troaca” banului public, exemplarul Florin Popescu este numai bun de tăiat. Da, de tăiat de pe buletinul de vot!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.