Focuri de artificii baroce la Versailles

Este muzicianul spaniol care în ultima lună a ţinut paginile tuturor revistelor de cultură.

Nu există un alt muzician care să fi cântat atât de bine leagănul sefarzilor ca şi „Requiem”-ul lui Mozart, madrigalurile lui Monteverdi, dar şi o operă necunoscută a lui Vivaldi, la Versailles. Nu este niciunul ca el, care să reunească în repertoriul său artişti israelieni, palestieni, greci sau bulgari, pentru că violoncelistul Jordi Savall nu poate face muzică fără să creadă profund în misiunea păcii, în numele umanismului. Am avut plăcerea să-l ascultăm şi noi, la Bucureşti, la Ateneu, în cadrul Festivalului „George Enescu”.

Maestrul catalan care a reuşit să aducă la suprafaţă opere uitate

Savall a fondat în 1974 ansamblul „Hèsperion XXI”, care este specializat în muzica spaniolă de dinaintea anului 1800, a întemeiat, în 1987, „Capella Reial de Catalunya”, un ansamblu vocal specializat pe capodoperele muzicii sacre şi profane a secolului de aur spaniol. În 1989 a fondat „Concertul Naţiunilor”, care defrişează partiturile cu instrumente de epocă, şi apoi a înfiinţat Casa „Alia Vox”, cu un repertoriu cuprinzând peste 170 de discuri care se îmbogăţeşte în fiecare an, producând şase noi albume. Recent, la Ierusalim, au fost vândute peste 40.000 de exemplare.

Jordi Savall şi Montserrat Figueras, o complicitate muzicală

În 2003, având-o solistă pe soţia sa, soprana Montserrat Figueras, a dirijat „Orfeu” de Monteverdi, în 2006, i-a apărut cartea-disc „Christophe Colomb – Paradisurile Pierdute”. În zece ani numărul discurilor vândute a depăşit 2 milioane. Ridică sala în picioare la nenumăratele sale concerte, aşa cum a făcut recent şi la Festivalul de la Besançon. Un alt succes l-a marcat banda originală a filmului „Tous les matins du monde”, ecranizarea lui Alain Corneau, după romanul omonim al lui Pascal Quignard, povestea a doi violişti din secolul al XVII-lea, în care rolul lui Marin Marais este interpretat de Gerard Depardieu.

Marile întâlniri ale acestei veri

Jordi Savall şi viola sa da gamba

După ce a redat muzicii vechi modernitatea, maestrul catalan a cutreierat lumea împreună cu viola sa da gamba pentru a readuce în memorie opere uitate.

Savall a redat o strălucire fără pereche gloriei pierdute a „Dynastiei Borgia” din perioada Renaşterii. S-a întors la violoncel şi a produs un concert de mare clasă cu „Requiem”-ul lui Mozart. S-a îndrăgostit de viola da gamba în 1965 şi de abia 11 ani mai târziu a înregistrat primul său disc. În tot acest timp exersa între 7şi 8 ore pe zi. „Este un instrument specializat parcă în lamentaţii. Graţie corzilor sale este foarte aproape de vocea umană. Este foarte misterios, un amestec de armonie şi mare profunzime”, explică Jordi Savall.

În Abaţia Fontfroide, alături de soţia sa, care cântă la ţiteră

În 2 iunie a inaugurat cel de al 28-lea Festival de la Maguelone printr-un recital de violă franceză. În 9 iunie a fost invitatul „Nopţilor Baroce”, de la Palatul Behague din Paris, cu concertul „Orient-Occident”, iar beneficiile obţinute au fost donate pentru refacerea Sălii Bizantine a Palatului. În 19 iunie va cânta „L’amour et le Désamour”, alături de „complicii” săi de la „Concertul Naţiunilor”, la Festivalul de la Saint Michel. Apoi va pleca să navigheze pe „Mare Nostrum”, cu „Hèsperion XXI”.

La pupitrul Hesperion XXI

În 23 august va participa la întâlnirile de la Aubrac, iar în 26 august, la „Festival de Sablé”. Foarte aşteptate vor fi două concerte cu muzică de Bach în 18 şi 19 iulie, sub titlul „Ofrandă muzicală” şi „Messa în si minor”, după ce în 13 iulie va fi la Narbonne, iar între 15 şi 19 iulie, la Abaţia de la Fontfroide. După cum se vede, Jordi Savall va cuprinde cu concertele sale o vastă zonă geografică muzicală de la Istanbulul secolului al XVIII-lea la variaţiile Renaşterii şi ale epocii baroce, trecând prin diaspora sefardă.

O înregistrare prestigioasă

În fruntea Cappelei Reial de Catalunya

Casa „Alia Vox”, creată de Jordi Savall, posedă câteva lucruri minunate în repertoriul său. În afară de „Christophe Colomb”, un amestec de muzică arabo-andaluză, evreiască şi creştină, mai figurează „La Route de l’Orient”, consacrată periplului oriental al lui Francisco Javier, „Jerusalem”, o istorie a oraşului de-a lungul muzicii tradiţionale religioase, „Le Royaume oublié”, o frescă muzicală despre tragedia catarilor şi a Cruciadelor.

Jordi Savall cu o viola de gamba, fiica, Arianna Savall, soprană şi harpistă, fiul Ferran, cu teorba, şi soţia sa

Între ultimele CD-uri se remarcă cel de al doilea volum al „La Viole céltique”, cu Jordi Savall în interpretarea tradiţionalei muzici a irlandezilor, dar şi „Istanbul”, consacrat lui Dimitrie Cantemir, în care se întâlnesc muzicile sefarde cu cele armeneşti. De altfel, Jordi Savall are un alt proiect despre „Sublima Poartă” prin care vrea să reamintească importanţa culturală extraordinară a civilizaţiei otomane. Ultimele lui înregistrări sunt unite în jurul temei „Mare nostrum – da Pacem” şi „Guerre et Paix”, amestecând epoci şi stiluri diferite. Din păcate, noi astăzi trăim într-o cultură a războiului, mai mult decât într-o cultură a Păcii.

Veneţia, Vivaldi, Versailles

Pe post de dirijor

Ca un ecou al sărbătorilor fastuoase pe care Ludovic al XVI-lea le dădea în perioada apogeului său, Castelul Versailles organizează, între 24 iunie şi 17 iulie, o serie de evenimente excepţionale, care merg de la o serbare veneţiană pe Canal Grande până la un bal mascat la Orangerie. În cadrul acestui festival inedit, intitulat „Veneţia, Vivaldi, Versailles”, pe care Jordi Savall îl va crea, sunt reunite vedete ale repertoriului baroc. Îi va avea ca invitaţi pe Cecilia Bartoli în 27 iunie, pe John Malkovich în 3, 4 şi 5 iulie, pe Philippe Jarousski în 5 iulie. De notat şi „Atys” de Lully, pus în scenă de William Christie, în 14, 15, 17 iulie. În fine, cunoscutele „Patru anotimpuri” vor fi interpretate de patru formaţii diferite sub bagheta a patru şefi de orchestră: Rinaldo Alessandrini, pe 1 iulie, Diego Fasolis în 2 iulie, David Grimal în 8 şi 9 iulie şi cunoscutul Fabio Bondi în 15 iulie. Totul se va încheia cu un spectacol de jocuri de artificii şi un carnaval la Orangerie.

Cântând la viola da gamba

În premieră mondială, în 24 şi 26 iunie, la „Opera Royal” va avea loc premiera mondială a operei „Teuzzone” de Vivaldi, compusă pentru Carnavalul din Mantova din 1719, înregistrată de „Naïve”, pentru integrala Vivaldi. Într-un interviu acordat lui Bertrand Dermoncourt şi Phillippe Venturini, Jordi Savall mărturisea: „Mi-a plăcut libretul de la «Teuzzone», care ne duce în Orient şi ne permite să privim istoria şi să percepem cultura. Apoi, trebuie să recunoaştem în Vivaldi geniul unui limbaj aproape instrumental care traduce emoţiile personajelor din operele sale. Este o joncţiune între Orient şi Occident, via Veneţia şi Vivaldi, care anticipează un dialog intercultural. Muzicienii au astăzi, cred, responsabilitatea să readucă legăturile care au existat, dar s-au pierdut. Unul dintre primele mele discuri, înregistrate pentru EMI în anii ’70, a fost consacrat «Secolului de Aur» al muzicii spaniole şi avea aerul diasporei sefarde. Am vrut să demonstrez că muzica din biserici ori de la curţile regilor catolici se împletea cu tradiţia orală şi aveau rădăcini comune. Când am abordat repertoriul medieval, am observat că muzicienii orientali s-au adaptat cu rapiditate. «Hèsperion XXI» a fost unul dintre primele ansamburi care a utilizat partituri vechi necunoscute”. Vorbind despre riscurile cele mai grave ale societăţii de azi, Jordi Savall aminteşte de şocul civilizaţiilor, subliniind: „Pentru a întreţine o relaţie trebuie să ştii să oferi, să-l accepţi pe celălalt. Or, timp de secole, lumea occidentală a fost convinsă că ea deţine unicul adevăr. Toleranţa este semnul cel mai puternic al deschiderii şi al generozităţii. Tensiunea era palpabilă în primele noastre repetiţii şi am fost surprins apoi să observ cum palestinienii şi israelienii se amuză să cânte împreună. Este forţa muzicii care te obligă să dialoghezi şi să respecţi”.