Franța de neguvernat – butoi cu pulbere și ”bazar bugetar”

A trecut circa o săptămână de la numirea noului premier al Franței, al cincilea în doar doi ani, iar opinia generală este că Sebastien Lecornu nu va prinde Crăciunul în această funcție. Este amenințat cu moțiune când de stânga radicală, când de dreapta radicală a Marinei Le Pen.

Pe 18 septembrie, a lovit stânga. Pe străzile Frantei au ieșit un milion de oameni, organizați de sindicate. Poliția a estimat ca au fost doar jumătate de milion, dintre care 309 au fost arestați. Incidentul mai grav a fost la Paris, unde protestatarii au reușit să pătrundă în Ministerul Economiei și Finanțelor. Săptămâna viitoare vine rândul fermierilor să protesteze.

Multe publicații străine subliniază că marea problema a politicii franceze este asocierea compromisului cu trădarea electoratului și lipsa de experiența în negocierea unor coaliții. The Spectator arată însă că problema pleacă și de la ”casta arogantă și ruptă de realitate care este hotărâtă să se agațe de putere cu orice preț”.

Pe de altă parte, electoratul de stânga nu observă că Franța se îndreaptă către faliment și cere majorarea cheltuielilor publice, reducerea vârstei de pensionare și o taxă suplimentară pe averea francezilor bogați. ”La doi ani de al eșecul manifestațiilor masive împotriva reformei pensiilor, puterea de mobilizare a sindicatelor le poate da o greutate importantă în negocierea viitorului buget, mai cu seamă că se așteaptă ca guvernul să facă concesii Partidului Socialist”, scrie Le Temps.

”Tulburările arată că Franța a devenit un butoi cu pulbere al tensiunilor socio-economice. Iar Lecornu nu a spus încă ce va face pentru a restabili ordinea în tot acest bazar bugetar”, scrie The Wall Street Journal. The New York Times scrie că pe buzele tuturor francezilor au fost câteva cuvinte: ”Taxați-i pe bogați”. ”Încă o taxă pe averea celor mai bogați ar putea juca rolul unui paravan politic pentru a-i permite lui Lecornu să treacă reducerile bugetare dureroase, care vor afecta programe de protecție socială”, scrie The New York Times. ”O taxă pentru cei mai bogați ar avea și o valoare simbolică. Ar fi un pas spre egalitate, după anii în care  reducerile de impozite pentru bogați promovate de Macron i-au adus numele de «președintele bogaților»”.

Electoratul de dreapta este sătul să mai muncească din greu pentru casta bogaților care controlează politica, pentru imigranți și pensionari. Imigrația și povara ei financiară, precum și insecuritatea, este o tema majoră, iar fostul ministru Philippe de Villiers a lansat o petiție online pentru un referendum privind imigrația. Până acum a adunat peste 1,6 milioane de semnături.

Polițiștii spun că rolurile s-au schimbat. Nu răufăcătorilor le este frică de oamenii legii, ci invers. Au ajuns să fie urmăriți și bătuți. Ultimul incident a avut loc la Reims, unde șapte polițiști aflați în timpul liber au fost recunoscuți și bătuți de o bandă de interlopi.

Noi alegeri anticipate este soluția întrevăzută de cei mai mulți. Însă există riscul ajungerii la același rezultat, cu împărțirea Adunării Naționale în trei blocuri ireconciliabile. Chira dacă, de această dată, președintele Macron ar oferi guvernul extremei dreapta sau celei de stânga, blocajul se poate repeta. Singurul lucru pe care extremele politice îl au în comun este faptul că văd același mare vinovat pentru haosul actual – președintele Emmanuel Macron.  A convocat alegeri anticipate în iunie 2024 pentru a-și consolida puterea (fie mizând pe o victorie clară a centrului macronist, fie mizând pe o victorie clară a Marinei Le Pen, al cărei eșec ulterior la guvernare ar fi trebuit să-i distrugă credibilitatea). Calculul lui Macron a fost greșit; centrul s-a aliat cu stânga și s-a ajuns la actualul impas și, mai cu seamă, la alunecarea tot mai gravă către violență.