Frații Micula înving România în instanță

Cetățenii suedezi Victor și Ioan Micula au avut de câștig de cauză la Curtea Federală a districtului Columbia din statul Washington în acțiunea îndreptată statului român în ceea ce privește recunoașterea și punerea în executare a unei decizii din a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia. În 2013, ICSID a dat câştig de cauză definitiv fraţilor Micula, care deţin cetăţenie suedeză, într-un proces cu statul român şi a obligat Bucureştiul să plătească despăgubiri în urma sistării unui program de facilităţi fiscale. Ministerul Finanţelor din România a anunţat că datoria faţă de fraţii Micula a fost plătită chiar înainte de decizie, suma fiind achitată prin mecanismul de plată reglementat de Consiliul Concurenţei, însă Comisia Europeană obligă autorităţile române să recupereze întreaga sumă.

Fraţii Micula au dat statul român în judecată în octombrie 2005 la Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale, după ce autoritățile de la București a anulat facilităţile fiscale pentru investitorii suedezi. În decembrie 2013, fraţii Micula au obţinut o sentinţă favorabilă la ICSID, care a decis că statul român trebuie să le plătească circa 376 de milioane de lei (84 de milioane de euro, la cursul actual), la care se adaugă penalităţi. Comisia Europeană a informat însă autorităţile române, la 31 ianuarie 2014, că orice plată de despăgubiri ar constitui un nou ajutor de stat şi trebuie comunicată Comisiei. În februarie 2014, autorităţile române au informat CE că au plătit parţial despăgubirea prin compensarea daunelor cu taxele datorate de unul dintre reclamanţi, respectiv European Food SA. Suma compensată este în valoare de 337,492 milioane lei (76 milioane euro). România a solicitat atunci clarificări Comisiei despre posibilitatea de a plăti diferenţa unei persoane fizice (fraţilor Micula sau oricărei alte persoane fizice desemnate).

Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement împotriva a cinci state, printre care şi România, pe motiv că a semnat un contract bilateral de investiţii cu Suedia care încalcă acquis-un comunitar. În baza acestui contract, semnat în 2003, fraţii Micula, proprietarii European Drinks, au acţionat statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington pretinzând daune pentru lipsa de transparenţă şi lipsa de protecţie a investiţiilor pe care le-au făcut în România. Conform unui comunicat, Bruxelles-ul a solicitat celor cinci state (România, Suedia, Austria, Olanda şi Slovacia) să renunţe la tratatele bilaterale de investiţii încheiate înainte de extinderea UE. În prima fază de infrigement, Comisia Europeană a trimis notificări normale pentru cele cinci state, urmând ca în următoarele două luni să fie formulate răspunsuri din partea acestora.

Povestea a început în anii ’90 când fraţii Micula au demarat investiţii în regiunea Ştei-Nucet, zonă declarată defavorizată. La vremea respectivă, cine investea în astfel de zone se bucura de ajutoare de stat. Consiliul Concurenţei, proaspăt înfiinţat, a constatat însă că European Drinks, firma fraţilor Micula, s-a primit anumite facilităţi care au afectat competiţia pe piaţa liberă.

Cu câţiva ani înainte de aderarea României la UE, pe vremea guvernului Năstase, alte două firme ale fraţilor Micula, Multipack şi Starmill, au primit certificatul de investitor permanent, purtător de ajutor de stat. În 2003, fraţii Micula intră sub protecţia Tratatului Bilateral semnat de România şi Suedia, document care prevedea o clauză de soluţionare a litigiilor dintre stat şi investitor – ISDS. Prin această clauză, România garanta investitorilor suedezi „condiţii corecte şi echitabile” pe teritoriul său şi viceversa. Fraţii Micula se încadrau perfect în această categorie de investitori pentru că au renunţat la cetăţenia română în favoarea celei suedeze în anii ’90.

Cu trei ani înainte de aderarea la UE, guvernul Năstase a eliminat stimulentele cu excepţia impozitului pe profit, însă nimic nu face însă trimitere la ajutoarele primite de fraţii Micula. Totul cade în guvernarea Tăriceanu, atunci când se elimină complet respectivele stimulente. Fraţii Micula reacţionează şi dau statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington. Ei susţin că au făcut investiţii în zona defavorizată Ştei-Nucet din judeţul Bihor în condiţiile în care statul român s-a angajat să le ofere stimulente prevăzute de o ordonanţă din 1998.

Curtea de Arbitraj de la Washington a obligat România în 2013 să îi despăgubească pe cei doi investitori cu 178 milioane de euro pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de o schemă de ajutor prevăzută pentru investitorii străini. În acel moment, fraţii Micula au pus sechestru pe acţiunile statului la Petrom.

În paralel, Guvernul Ponta II pe atunci a încercat să compenseze suma cu datoriile pe care firmele fraţilor Micula le au către buget şi au depus şi o sumă de bani într-un cont escrow, până la convergenţa sumei totale. Însă, acţiunea s-a lovit de opoziţia Comisiei Europene, care a considerat măsura un ajutor de stat incompatibil şi a cerut României recuperarea sa.

După decizia Bruxelles-ului, fraţii Micula au ameninţat că vor da statul român în judecată şi că vor cere 2,5 miliarde de euro. „Comisia nu poate să invalideze un angajament luat de România, pentru că o putere executivă nu poate anula o hotărâre judecătorească”, a declarat Ioan Micula pentru Mediafax. Acesta face referire la o hotărâre luată de Curtea de Arbitraj de la Washington din 2013 care obligă statul român să-i despăgubească pe cei doi cu 178 milioane de euro pentru investiţiile pe care le-au făcut ei în România şi pentru care trebuiau să primească stimulente în baza unor tratate bilaterale.

La jumătatea lui 2015, Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement împotriva a cinci state, printre care şi România, pe motiv că a semnat un contract bilateral de investiţii cu Suedia care încalcă acquis-un comunitar. În baza acestui contract, semnat în 2003, fraţii Micula, proprietarii European Drinks, au acţionat statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington pretinzând daune pentru lipsa de transparenţă şi lipsa de protecţie a investiţiilor pe care le-au făcut în România. Conform unui comunicat, Bruxelles-ul a solicitat celor cinci state (România, Suedia, Austria, Olanda şi Slovacia) să renunţe la tratatele bilaterale de investiţii încheiate înainte de extinderea UE.

În luna decembrie 2015, Curtea Constituţională de la Bucureşti a respins excepţia de neconstituţionalitate privind legislaţia în baza căreia statul român a făcut plata dispusă de tribunalul de Washington. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, şi de ea se prevalează Ministerul de Finanţe ca să nu mai plătească nimic fraţilor Micula. Numai că fraţii Micula încearcă să execute statul apelând la instanţe din alte state pe al căror teritoriu există bunuri ale statului român, şi s-au îndreptat şi asupra conturilor Romatsa deschise la Eurocontrol, Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene. Astfel, la începutul lui septembrie 2015, în urma deciziei unui executor belgian, conturile Romatsa au fost poprite.

Anul trecut, Comisia Europeană a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligaţiei de a recupera în integralitate de la Viorel şi loan Micula şi de la grupul lor de societăţi ajutoare de stat ilegale în valoare de până la 92 de milioane de euro, în conformitate cu decizia Comisiei din 2015. Printr-o hotărâre arbitrală pronunţată în decembrie 2013 (Micula/România) s-a constatat că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investiţiilor, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de investiţii încheiat între România şi Suedia. România a anulat schema de ajutoare ca parte a procesului de aderare la UE în vederea respectării normelor UE privind ajutoarele de stat în legislaţia sa naţională. Instanţa de arbitraj a obligat România să îi despăgubească pe reclamanţi, Viorel şi loan Micula, doi investitori cu cetăţenie suedeză, pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de schemă.

Cu toate acestea, în urma unei investigaţii amănunţite, la 30 martie 2015, Comisia a adoptat o decizie în care concluziona că suma plătită de România drept despăgubiri celor doi investitori şi societăţilor acestora încalcă normele UE privind ajutoarele de stat şi prin care obliga România să recupereze despăgubirile de la beneficiari. În special, Comisia a constatat că, prin faptul că a plătit despăgubiri reclamanţilor, România le-ar acorda avantaje echivalente cu cele furnizate prin schema de ajutoare incompatibilă.

Normele UE privind ajutoarele de stat impun, ca o chestiune de principiu, recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, în scopul de a se elimina denaturarea concurenţei create de ajutor.

Termenul pentru punerea în aplicare de către România a deciziei Comisiei a fost 31 iulie 2015, în conformitate cu procedurile standard, şi anume patru luni de la notificarea oficială a deciziei Comisiei. Până la recuperarea integrală a ajutorului ilegal, beneficiarii în cauză continuă să profite de un avantaj competitiv ilegal, motiv pentru care recuperarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil.

România a recuperat deja de la beneficiari o parte din ajutoarele ilegale. Cu toate acestea, după mai mult de trei ani de la decizia Comisiei, aproape jumătate din valoarea iniţială a ajutorului nu a fost încă recuperată şi deocamdată nu există nicio perspectivă de rambursare integrală imediată a ajutorului restant.

Prin urmare, Comisia a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie pentru nepunerea în aplicare a deciziei Comisiei, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).