
Motto: „Alo, alo, n-aţi văzut un cal maro?”
Gabriel Liiceanu a comis-o din nou. Pe „contributors.ro”, acesta povesteşte cu lux de amănunte visul pe care l-a avut chiar în noaptea de Anul Nou, în care era gata-gata să fie violat de un cal murg, adică maro! Într-o antologie a literaturii penibile, textul acesta, intitulat „Vis din noaptea de Anul Nou”, va ocupa un loc de cinste, avînd toate atributele care să-l califice.
Despre ce este vorba? E o poveste încîlcită, în care Liiceanu se visează mergînd liniştit pe stradă, cînd, deodată, i se alătură un cal care, pur şi simplu, se suie cu picioarele pe el, exact aşa cum fac animalele în călduri cu femelele! În zadar încearcă filosoful să apeleze la trei poliţişti aflaţi în apropiere, căci ei nu pot să intervină în lipsa unei plîngeri prealabile. Într-un final, Liiceanu, imprudent, totuşi, se apleacă şi scapă de călărire. Apoi, se trezeşte cu o durere de coloană (sau colon?), frecîndu-şi umărul pe care calul îşi aşezase picioarele din faţă.
Întrebarea care se naşte este următoarea: de ce a simţit nevoia Gabriel Liiceanu să ştim noi, cititorii, ce a visat el în noaptea de Anul Nou?
Un răspuns ar putea fi că, de fapt, Liiceanu a transmis un mesaj pentru cineva, iar acest text înlocuieşte banala scrisoare sau prea distantul e-mail. O analiză psiho-critică a textului ne duce cu gîndul la concluzia că în acea noapte cineva trebuia să-i fie alături, dar nu a mai venit, astfel că autorul a adormit cu gîndul la misteriosul personaj. De aici visul şi mesajul transmis celui care l-a generat.
Un alt posibil răspuns la întrebarea de mai sus ar fi că autorul ar vrea să afle de la noi semnificaţia acestui vis! De aceea, mă grăbesc să-i dau o mînă de ajutor.
Sigmund Freud, părintele psihanalizei, asociază calul din vis cu DORINŢA SEXUALĂ, purtînd simbolul unei conexiuni romantice sau sexuale cu o anumită persoană la care te-ai gîndit în cursul zilei şi care nu ţi-a fost alături pînă cînd ai adormit! Această interpretare a visului vine în continuarea teoriei lui Aristotel, care considera că visul nu este altceva decît prelungirea gîndurilor omului, pe care acesta le-a avut în timpul zilei.
Carl Jung, continuatorul lui Freud, a lărgit oarecum orizontul acestui gen de vise, considerînd visul cu calul ca pe un îndemn de a te concentra pe puterea interioară, acest vis fiind un semn bun.
Există însă şi dicţionare de vise, în care sînt date semnificaţiile visului cu calul în funcţie de culoarea acestuia, de ipostaza în care el apare în vis etc. Astfel, de pe site-ul „bzi.ro”, aflăm ce înseamnă să visezi un cal murg (maro):
„Calul murg (maro) reprezintă schimbarea. Poate că ai o problemă din care te zbaţi să ieşi şi numai o schimbare totală poate fi soluţia. Calul murg poate fi simbolul puterii interioare pe care o ai şi pe care trebuie să o scoţi la lumină. Sau poate fi simbolul libertăţii la care tînjeşti. Numai dîndu-ţi libertatea de care ai nevoie poţi reuşi să faci ceea ce-ţi propui. Dacă eşti călare pe murg, poate însemna importanţa conectării cu anumiţi oameni sau poate dezvălui dorinţa sexuală faţă de o anumită persoană”.
Din păcate, interpreţii nu ne spun decît semnificaţia visului în care omul călăreşte calul, or, în textul lui Liiceanu, este vorba despre un vis în care el este călărit de cal. Ne amintim că, nu cu mult timp în urmă, într-un interviu, Liiceanu declarase fără echivoc: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu!” (v. https://www.cotidianul.ro/gabriel-liiceanu-m-am-indragostit-de-vlad-voiculescu-mi-se-parea-angelic/). Nu ştim dacă liderul USR este personajul care a generat visul acesta al lui Liiceanu, dar ne mai amintim că, în campania electorală prezidenţială din această toamnă, filosoful l-a mustrat dur pe Theodor Paleologu pe care îl acuza că strică procentele candidatului USR, Dan Barna, deci ceva-ceva pasiune pentru partidul lui Vlad Voiculescu ar avea Liiceanu.
Dacă, însă, textul este pur şi simplu o încercare literară, atunci lucrurile se complică, întucît Gabriel Liiceanu nu este la prima izbîndă pe teritoriul ridicolului. Cititorii „elitistului” cunosc precedentele lui Gabriel Liiceanu, căci textul acesta încoronează o serie lungă de pasaje ridicole, precum vestitul articol despre dialogul „filosofului” cu cele două maşini ale sale, botezate Siegfried şi Marcello, sau incredibila descriere a ritualului său de dimineaţă, cînd îşi geluia hoitul cu diverse mirodenii şi afrodisiace, asortate cu întînirile din acea zi, potrivite cu vremea de afară şi perfect armonizate cu romanul (sic!) din care a plagiat („American Psycho” al scriitorului american Bret Easton Ellis)!
Să revedem acele pasaje care prefaţează acest ultim eseu al lui Liiceanu. Mai întîi, iată un fragment din dialogul autorului cu cele două maşini ale sale, publicat – culmea! – în „Cotidianul”, pe vremea cînd ziarul îi aparţinea lui Sorin Ovidiu Vântu:
„Cind s-au exprimat atit de frumos („cele doua masini pe care le are in posesie“), autoarele articolului nu si-au dat, iarasi, seama (de-asta nu e bine sa intram cu picioarele in viata oamenilor si a masinilor!) ce loc sensibil au atins. Siegfried nu e al meu! Ca si Marcello, el nu e nici macar al Editurii Humanitas care a angajat leasingul, ci e al firmei care l-a dat in leasing. Or, Siegfried sufera teribil din cauza asta. Este pur si simplu terorizat ca firma de leasing o sa-mi propuna, dupa doi-trei ani, o alta masina si ca am sa renunt la el. (Tentative au existat deja si, dupa ce am condus o sora a lui din Seria M – a aflat, bineinteles -, am crezut ca o sa moara pur si simplu. Argumentul ca orice amanta de o noapte te face sa-ti iubesti mai tare sotia l-a lasat complet rece.) Sint momente cind se opreste pe marginea soselei si cind ma pune sa jur ca, atunci cind se va putea, am sa-l cumpar si ca va fi cu adevarat al meu. Sper si eu din tot sufletul ca viata ne va uni cindva definitiv.
Cind Marcello a aparut in garaj, in boxa de linga Siegfried, am crezut ca o sa se surpe cerul. Trei zile nu m-a mai lasat sa ma urc in el. „Siegfried!“, i-am spus, „intelege baiatule, tu nu esti masina de Bucuresti. E pacat de amortizoarele tale! Pe urma, dupa trei-patru parcari la Casa Scinteii, ramii fara oglinzi. Adu-ti aminte ce ne-a spus domnul de la firma, ca se fura pe capete oglinzile de BMW. Ne-a sfatuit chiar, ca sa putem parca linistiti, sa-ti crap oglinzile cu o lovitura usoara de ciocan si ne-a aratat, iti mai amintesti?, si locul in care trebuie lovit. M-am infiorat, tii minte. I-am raspuns ca mai bine mi-as fi dat cu ciocanul peste degete decit sa comit barbaria pe care mi-o propunea. Ti-am vazut atunci ochii splendizi, arcuiti fin spre aripa, cum au inflorit intr-un zimbet recunoscator. Cred ca din clipa aceea ai inceput sa tii la mine. Dar sa revenim. Marcello, Siegfried draga, o sa ne ajute, lasindu-se frecat toata ziua in acest oras care, vorba lui Cioran, arata din ce in ce mai mult ca un sancru, sa raminem in forma pentru drumurile mai lungi“. N-a raspuns. Am schimbat tonul. L-am rugat, cu o severitate abia mascata in glas, sa termine o data cu nationalismele timpite nemtesti, i-am explicat ca am intrat cu totii in Europa si ca, oricum, traim intr-o lume a globalizarii: motoarele sint nemtesti, designul e italian, soferii sint romani. Si ca trebuie sa invete odata si odata sa respecte pe „altul“ si „diferitul“.
Siegfried este insa trufas. (S-ar putea ca superbia lui sa-l piarda intr-o buna zi.) Seria 3 a BMW-ului este singura care a produs un bolid, lasind recognoscibila linia clasica a prototipului. (Din cauza asta seamana cu un campion pe suta, care se prezinta la start imbracat intr-un costum Balmin.) Daca francezii au dat lumii brinza perfecta (Brie de Meaux), iar italienii lauta perfecta (Stradivarius), nemtii au dat lumii motorul perfect. El s-a numit BMW, iar intruparea acestui geniu intr-un individ poarta numele de Siegfried. Trebuie sa luati, cu mine si cu Siegfried, o curba pe Valea Oltului, domnule Teodorescu, in care sa intrati cu 110 pe ora si sa iesiti cu 130, bind in timpul asta, fara ca un strop sa va alunece pe pantalonii de culoarea oului de rata, o ceasca de cafea, pentru ca sa puteti intelege ceva din minunea numita Siegfried. Trebuie sa mai stiti ca mugetul motorului, un muget tandru si salbatic totodata, e cel care ii innebuneste pe fericitii soferi ai unui Siegfried. Mugetul acesta inconfundabil, obtinut prin combinatii sofisticate de filtre executate in laboratoarele de testare ale BMW-ului, este rezultatul muncii unei echipe din care fac parte deopotriva ingineri, sunetisti si constructori de orga. La auzul lui, soferul simte ceva ce nu poate fi comparat decit cu efectul afrodiziac al mirosului de frezie asupra unui indragostit sau cu gustul unui simbure de maslina asupra unei pisici. El se lasa auzit la cea mai mica apasare a piciorului pe pedala de acceleratie. Si atunci se mai petrece ceva. Motorul pe diesel al lui Siegfried are o latenta de o zecime de secunda; el nu raspunde in prima zecime de secunda comenzii. Si exact in clipa in care incepi sa te nelinistesti, Siegfried, cu aspectul lui de inalt functionar de banca imbracat in haina la doua rinduri, face un formidabil salt inainte care-ti taie respiratia si te infunda in scaun. Viteza manevrei de depasire este fulgeratoare. Si, din aceasta cauza, Siegfried e o masina pentru Romania, nu pentru Germania. Cine nu a lasat in urma, inghitind instantaneu, una cite una, masinile care se tirasc in cirduri in spatele unui convoi de TIR-uri pe soselele Romaniei a trait, intr-un anume sens, degeaba.
O ultima precizare. Data fiind stilistica lui Siegfried, pe care nu stiu in ce masura am reusit sa o redau in aceste citeva cuvinte, as propune ca la volanul unui BMW 330 xd sa le fie interzis sa se urce celor care nu au citit capitolul „Antinomiile ratiunii“ din Critica ratiunii pure si cele 25 de versuri din Henric al IV-lea (Partea I), care alcatuiesc faimosul schimb de replici dintre Hotspur murind si printul invingator”.
Aţi înţeles, desigur, că Siegfried este BMW-ul, iar Marcello este Alfa Romeo, cele două maşini aflate în posesia lui Gabriel Liiceanu. Iată, acum, şi fragmentul din „Scrisori către fiul meu”, apărut la Ed. Humanitas, 2008, mai precis la pag. 193:
„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior”.
N-am putea spune, cu mîna pe inimă, că aceste texte sînt „literatură”. Iar dacă, totuşi, Liiceanu insistă, ele ar trebui să poarte un nume, de pildă „literatură onirică de sorginte erotico-elgibitistă, cu accente zoofilice”. Fenomenologică, desigur. Cu o precizare împrumutată de la scriitorul german Lion Feuchtwanger „De la sublim la ridicol e doar un pas, dar de la ridicol la sublim nu se poate ajunge în niciun fel”! Sau, cum spunea scriitorul israelian de origine română Dorel Schor: „Cine e ridicol nu-şi dă seama cît e de ridicol”.
Se povestește basmul ca tot din motive de cal l-a lăsat nevasta, gravida în luna a noua.
Freud, Jung, Adler și alți urmași sunt nimic pe lângă nemuritorul Alzheimmer, care ar trebui luat în considerare în primul rand. Ma mir ca nu a fost invocat pana acum, probabil pentru ca monștrii sacri nu au slăbiciuni în fata dobitocilor pe care ii manipulează.
@Misu
Nasty, Nastratin, ma rog, dumneata te multiplici la nevoie, precum o molusca…
ce a facut domnul Liiceanu la viata lui? a fost numit director al ed. Politice si apoi, s-a privatizat, in afara oricarei reguli privind privatizarea… a pus mana fraudulos pe intregul patrimoniu al editurii Politica de-a moaca…fara sa fi pus un ban la stat, umbland apoi sa i se stearga datoriile la fisc..
de altfel procesul intentat lui Liviu Antonesei, unul din cei care au demascat aceasta golaneala a guvernarii Roman si a ministrului Andrei Plesu, a fost pierdut, acum e in faza de apel
despre ce moralitate vorbim noi aici? nu e ea similara aceleia a securisto-mafiotilor comunistoizi de care faci vorbire care in dorinta lor de a deveni burgheji, au pus mana pe proprietati de stat prin nspe smecherii?
ai toate tiglele pe casa puse? auzi la dumneata, unul care s-a privatizat prin smecherii si pagubeste statul este considerat patriot..
tataie, ai confuzii majore in principii si valori, esti preformat rau si stramb, nu ai nici o sansa sa te schimbi, nici nu poti, nici nu vrei, nici timp nu ai..
si asa zici ca e lupta impotriva galustilor bolsevice? a influentei Tiraspolului?
trage lumina la etajele superioare si mai vorbim..
@Misu
si zici ca Eminescu este valoros chiar daca nu a luat premiul Nobel? pai astea sunt din 1901…
dar dincolo de asta confunzi planurile si domeniile…vorbim de filosofie, nu de literatura, dar ma rog, hai sa accept ce sustii dumneata..
stii cum vor evolua gusturile peste o suta de ani, care sunt valorile care vor sta la baza acestor gusturi si ce din trecut va continua sa fi prezent atunci?
repet, ai putea spera la memorie peste o suta de ani, daca azi ai lua premiul Nobel..este posibil ca nici asa sa nu fie sigura salvarea..
cine naiba ii mai citeste, daca a facut-o vreodata, pe José Echegaray y Eizaguirre, Carducci, Carl Spitteler, Henrik Pontoppidan..astia care au luat Nobelul acum o suta de ani..
ai citit vreun studiu cu privire la lectura de azi, cat se citeste si ce se citeste in plan national? ai facut vreun sondaj adhoc sa intrebi din 10 liceeni cati au citit o poezie de Goga sau Blaga sau Nichita Stanescu?
Draguta, nu se citeste nimic..du-te in librarii si intreaba, cate volume de poezie vand intr-un an..
Iar a-l compara pe Liiceanu cu Goga, Blaga sau Nichita Stanescu este blasfemie …pai daca azi este blasfemie, peste o suta de ani cum va fi?
valoarea unui autor, daca vrea sa intre in istoria gandirii filosofice, este data de capacitatea de a fi intemeietor de discursivitate iar cel care ii da o replica devine la randul lui intemeietor de discursivitate…
Ce a intemeiat din punctul de vedere filosofic domnul Liiceanu! si care este acea personalitate monumentala care a aparut prin critica la aceasta intemeiere?
domnul Liiceanu nu a intemeiat,din punct de vedere filosofic nimic, iar nimicul nu poate crea decat nimic..nu a creat nici o scoala de gandire, nici un curent de gandire, nu a produs nici o inovatie in gandire….
folosesti clisee, pentru ca nu ai in cap nimic..
Și dacă era o transfigurare onirica a Piticului Bărbos, mare și vechi în performanta?
@mariuta: rusine a umanitatii nu ti-am raspuns din mila crestina, tu functionezi ca patrupedul lui Pavlov, nu gandesti singur, scrii ce iti dicteaza cei care te-au spalat pe creier pentru ca sa iti primesti castronelul cu supica si sa dai vesel din coada. Mintea ta lipsa si inima ta lipsa, rusine a umanitatii a pus semnul egal intre moartea unei femei si furtul dintr-un magazin! Atat poti. Si ca in proverbul cu prostul fudul mai si insisti cu prostia echivalentei intre viata pierduta a unei femei din cauza personalului unui spital cu furtul din magazin!! In intunericul ramas in capul tau in lipsa mintii ai amestecat si echivalat responsabilitatile profesionale si cele ierarhice cu responsabilitatile parintesti, doar sa perii partea dorsala a unui comunistoid incompetent ca tine. Acolo in beciurile tiraspolene, puneti dracului mana pe carte, cititi legile din Romania care pedepsesc neglijenta in serviciu, abuzul in serviciu, etc., nu mai comentati pe forumuri ca ultimele nevertebrate! Si inca ceva, tirspolene, dupa tine Eminescu, Goga, Blaga, Preda, Stanescu pentru ca nu au luat premiul Nobel peste 100 de ani vor fi nimeni si te citez:”daca nu ai luat premiul Nobel, azi, in domeniul literelor, al filosofiei, al stiintei economice, peste o suta de ani, esti nimeni..” Hai sictir bolsevicilor, va stau in gat toti patriotii ca Liiceanu care nu au inghitit galustile rusesti comunistoide si care scriu impotriva securisto-mafiotilor comunistoizi!
Nu cumva calul murg era reincarnarea motociclistuluic musculos al lui Patapievici?
La puşcărie pentru că a violat un cal
Un barbat de 60 de ani din SUA fost prins în timp ce „era prea intim” cu un cal şi a primit nu mai puţin de trei ani de închisoare. Individul a fost surprins de camerele de luat vedere în timp ce se strecura într-un grajd pentru a viola in repetate randuri calul.
Proprietara grajdurilor, a instalat camerele după ce în trecut a avut mai multe probleme cu acesta. Bărbatul a fost prins şi anul trecut tot cu acelaşi cal. El şi-a recunoscut fapta,iar magistraţii au decis să îi acorde trei ani de închisoare.Pe lângă cei trei ani de carceră,bărbatul a primit interdicţie pe viaţă de a se mai apropia de cai.
@Misu
dumneata ori ai umor cu carul, ori este lipsit de orice simt al realitatii!
banuiala mea spre indreapta spre a doua, caci te-am mai contrat si in cazul doctorului Beuran, cand sustineai nici mai mult, nici mai putin, ca e principalul vinovat in accidentul dela Floreasca, fiind direct responsabil…
atunci te-am intrebat, daca fiul dumitale major incalca legea ( sa zicem un furt) ai fi dispus sa faci puscarie impreuna cu el, fiind direct responsabil ca l-ai facut si educat?
evident ca omul dreptatii si omul moral din dumneata a tacut malc…de unde mi-am dat seama ca esti o hahalera…
sa revenim la cazul Liiceanu…liceenilor de azi, adica strabunicii de peste o suta de ani, numele Liiceanu nu exista, nu le spune nimic..
daca nu ai luat premiul Nobel, azi, in domeniul literelor, al filosofiei, al stiintei economice, peste o suta de ani, esti nimeni..
iar daca esti nimeni azi, cum o sa fii cineva maine?
Am visat ca ne calarea hipopotamul Klaus si cimpanzeul Sica de ne-au cocosat si cand m-am trezit chiar asa era.
Interpretarea visului Cal maro
Ce insemna cand visezi Cal maro?
Cand in vise ne apare un cal maro, acesta indica faptul ca in curand vom intalni o persoana care va juca un rol foarte important in viata noastra – ex petrov sau plavanu
Daca in vis dumneavoastra (sunteti) calariti un cal maro, prevesteste o multime de popularitate in randul sexului opus.
Spaland un cal maro in vise indica traversare unei lungi perioade de timp preocupati cu o ideie sau un plan. Mai mult decat atat, in cazul in care calul este foarte murdar, ideiile dumneavoastra sunt destul de inselatoare si pot provoca rau cuiva.
Bietul Liicheaua, dintr-o scriere pretioasa, adanca, filosofica, s-a ajuns ca bietii romani simpli si ignoranti sa faca un forum de tot rasul. Am ras pe saturate! Ce soarta trista de filosof…
Păi dacă-i vorba de vise, am și eu câteva de prin 2008:
Am visat că dansam cu Chelsie Clinton, fata lui Bill, la peluza din fața Casei Albe.
Am visat că mergeam cu bicicleta la vale . Pe ghidon o duceam pe Oana ,soția lui Emil Boc, iar pe portbajaul din spate stătea însuși Emil…
L-am visat pe Johannis, pe atunci primar. El mi-a zis: Nu haina face pe om , ci pasărea face pe haină ( ?? )
Etc etc
Visele sânt fantastice, iraționale, uneori premonitorii…
Păi dacă-i vorba de vise, am și eu câteva de prin 2008:
Am visat că dansam cu Chelsie Clinton, fata lui Bill, la peluza din fața Casei Albe.
Am visat că mergeam cu bicicleta la vale . Pe ghidon o duceam pe Oana ,soția lui Emil Boc, iar pe portbajaul din spate stătea însuși Emil…
L-am visat pe Johannis, pe atunci primar. El mi-a zis: Nu haina face pe om , ci pasărea face pe haină ( ?? )
Etc etc
Visele sânt fantastice, iraționale, uneori premonitorii…
Misule, peste 100 de ani, cartile lui Limbiceanu vor fi in toate toaletele publice, tiparite pe HH. Trec aproape zilnic pe langa libraria Humanitas si nu- nici dracu` in ea. Ce-or fi vanzand si cui, nu stiu.
Multumesc , Dle Spanu ! Am salvat florilegiul prezentat din opera Liiceanului . E insa incomplet . As dori sa faceti „opere complete ” inserand si odele la adresa Basescului : summa cum laudae in domeniu !
Domnule Spanu, le-ati gasit pe Luiza si Alexandra?! Lasati-l pe Liiceanu ca el este bine mersi, cartile sale vor fi si peste 100 de ani in bibliotecile publice si personale din Romania, editura Humanitas va vinde in continuare cele mai multe carti, toti scriitori care se vor vrea validati vor incerca mai intai sa fie publicati la Humanitas si Liiceanu va ramane pururi discipolul marelui Noica.
Liiceanu da, de regi9mul ceausit nu ai fost „violat ???=” , mai scutesate-ne …..
Si nu l-a violat calul pe Liiceanu? atuncea nu s-a-ntâmplat nimic, c-un om care-i tot un nimic. El si Cartarescu: Pat si Patachon sado-maso pornografi.
Dece nu ma mir?! Filozoful asta de doi bani ar trebui internat la Balaceanca, ori trimis la o stana, sa-l ” fericeasca ” o ceata de ciobani, cu caini si cu magari cu tot. Daca poate scrie asa ceva, nu-i intreg la minte.