„Gândirea însăşi este o fundătură pentru credinţă.” Vorbele acestea îi aparţin lui Heidegger. Prin ele vedem clar sursa nietzscheană a problematicii abordate de acest filosof care a marcat decisiv dezbaterea despre nihilismul determinat de „moartea lui Dumnezeu”.
Este necesar un nou început, unul fără credinţă, aşa gândea, dar nu băga de seamă că noul început (care era şi unul fără metafilosofare) se întrupase deja, şi anume chiar în limba germană. Era o metodologie cognitivă care cerea gândirii să se sacrifice pentru imaginaţie, imaginaţiei să se sacrifice pentru inspiraţie şi inspiraţiei să se sacrifice pentru intuiţie. La capătul acestui efort (care a luat forma a 350 de volume în prima ediţie a operei lui Rudolf Steiner), credinţa era negată, dar stâlpii ei de susţinere erau reafirmaţi: creaţionismul (dar unul evoluţionist, nu unul static-fixist) şi Întruparea (dar una ce era gândită dinspre Înviere, ale cărei condiţii de posibilitate sunt elaborate în cele 350 de volume).
E nevoie de un nou început – striga pe bună dreptate Botezătorul Heidegger. Dar Providenţa nu-l ajuta să vadă că, încă înainte de fiinţă şi timp, acest nou început fusese întemeiat pe toţi stâlpii săi:
– o nouă paradigmă cosmologică, una non-materialistă;
– o nouă paradigmă a corpului (corpurilor) individului uman, una spiritualistă;
– o nouă paradigmă a evoluţionismului, una simultan materialistă şi spiritualistă.
Cândva, cvasicontemporaneitatea acestor doi titani are a fi sursă de mirări de tip antic ale gândirii: ultimul aristotelician (Heidegger) cerea un nou început (gândire fără credinţă), iar o reîncarnare a lui Aristotel (Rudolf Steiner) oferea acest nou început (gândire transformată în intuiţii stabile).
Da, noul început nu este uşor de asimilat cu gândirea vechiului început, ajuns într-o fundătură, într-adevăr. Nici după o sută de ani nu este sesizat. Tipul de acţiune ce rezultă din noul început este unul sufletesc-spiritual, dar avem de-a face cu o acţiune care nu reneagă materialismul şi ştiinţele sale. Dimpotrivă: le explică rostul în cadrul evoluţiilor spirituale pe care vechiul început nu le-a putut sesiza. Mai mult, noul început are şi o teorie socială de-a dreptul genială.
Prin opera celor doi titani ai gândirii, suntem contemporani ai unei tranziţii obiective în lumea a ceea ce poate fi gândit. În lumea deja-gânditului, ne aflăm, da, într-o fundătură care nu mai poate tranzita decât către nihilism.
Domnul din poză este Peter sau Rudolf? Când au aparut “Caietele negre” mirarea era cât de “național socialism” a fost Heidegger, un susținător teoretic al nazismului, motivând existența fürerului și masurile și faptele nazismului. Și mirarea era că deși nici măcar nu s-a simțit vinovat și dezis de ororile și nenorocirile incomensurabile ale acelor vremuri a rămas o persoană respectată în anii de după război. Și ultimul articol al domnului profesor Andrei Marga referitor la Caietele Negre are cu totul altă notă decât cele dinainte. În suflul continuu de respingere și anulare a românismului spre ne mătură identitate națională pentru a aduce la putere în România pe lângă neisprăviții din țară pe ratații unor țări din UE, trebuia să “ne dăm coate cu nifilismul”.
Un articol foarte bun,scurt si cuprinzator!Dl Buduca ii manaca painea lui Marga,cu temei!Nu betia de cuvinte,numarul cuvintelor,fac articolul bun ,ci mesajul!Cititi de doua ori,e super!
PS in foto e Rudolf Steiner:)))
Domnule Buduca,
Sper ca acum ne veti vorbi si despre opera lui Jiddu Krishnamurti (1895-1986), si de ce este atat de actuala:
„As the computer and the robot are taking over the activities of thought, we have only two choices. Either we pursue pleasure and entertainment, or we enter into the whole psychological world and see how far, how deeply we can go into it.”
Public Talk 2 in Bombay (Mumbai), 25 January 1981
Să compari pe Heidegger cu Aristotel înseamnă să simplifici la maxim ecuația, să o duci în politic, asta este o manipulare a conştiințelor grosieră, nepermisă, un bazar de idei greşite. Dar să-l numeşti pe Rudolf Steiner noul Aristotel este echivalent cu a cădea în filozofia de tip politruc a gangsterilor neomarxişti ai Vestului re-sălbăticit! Domle Buduca, sunteți un nimeni ca filozof?