Gazprom ţine la secret preţul gazelor pentru Beijing

Gazprom refuză să facă public preţul pe mia de metri cubi de gaze naturale ce vor fi livrate Chinei în baza acordului cu CNPC (China National Petroleum Corporation) pe 30 de ani semnat pe 21 mai în prezenţa preşedinţilor Vladimir Putin şi Xi Jinping. Directorul Gazprom, Alexei Miller, a declarat că preţul negociat al gazelor este un secret comercial.

Experţii ruşi în domeniul energiei, precum şi opozanţi ai regimului Putin vorbesc de un preţ care este în mod clar în favoarea Beijingului şi care nu ar aduce Rusiei beneficiile care să facă din contractul semnat cu China un “contract al secolului”, aşa cum a fost prezentat. Preţul este estimat la circa 350-360 de dolari pe mia de metri cubi de gaze, sub preţurile de export către Europa şi sub preţul gazelor naturale lichefiate pe care China le primeşte din Orientul Mijlociu la terminalele sale de pe coastă.

Potrivit datelor publicate de Izvestia la începutul lui 2014, în 2013, Gazprom percepea preţuri cu mult mai mari pentru statele europene. Marea Britanie plătea cel mai mic preţ la gazele din Rusia (importând un volum redus), de doar 313 dolari pe mia de metri cubi. În schimb, Bulgaria şi Polonia (dependente total de gazele ruseşti) plăteau peste 500 de dolari pe mia de metri cubi, iar România plătea 432 de dolari pe mia de metri cubi, fiind pe locul al 9-lea în topul celor mai mari preţuri, condus de Macedonia, cu circa 560 de dolari pe mia de metri cubi.

Având în vedere diferenţa uriaşă dintre preţul vehiculat că ar fi fost oferit Chinei şi cel practicat în Vest, precum şi faptul că volumul ce va fi exportat de Gazprom în China (începând abia cu 2018) nu va fi decât 22% din volumul exportat către Europa, Rusia va rămâne dependentă financiar de exportul de energie în Europa.

Kievul şi Bruxelles-ul reînnoiesc o ofertă

Acesta este contextul în care purtătoarea de cuvânt a comisarului european pentru Energie, Sabine Berger, a declarat într-un briefing la Bruxelles că aşteaptă ca acordul energetic încheiat de Rusia şi China în urmă cu o zi să nu afecteze livrările de gaze naturale ale Rusiei către Europa. “Ne aşteptăm ca Rusia să rămână un partener de încredere şi un exportator de gaze responsabil pentru UE”, a spus Berger, citată de ITAR-TASS şi Ria Novosti.

Potrivit agenţiei de presă ucrainene UNIAN, Berger a declarat la Bruxelles că UE nu se opune variantei în care gazele din Rusia ar urma să fie achiziţionate de companiile europene la graniţa de est a Ucrainei, şi nu la ieşirea din Ucraina, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă.

“A schimba punctul de livrare din estul Ucrainei este o chestiune comercială şi ar trebui discutat de companii. Dar noi credem că am putea şi ar trebui să putem implementa o asemenea idee”, a spus Berger, citată de UNIAN.

În momentul de faţă, Gazprom vinde gazele ruseşti ce merg către Europa la graniţa de vest a Ucrainei. În această schemă, compania rusească este cea care plăteşte preţul de tranzit al gazelor prin Ucraina. Ideea achiziţionării gazelor de către companiile europene la frontiera estică este una a noului guvern de la Kiev, care doreşte ca europenii să fie cei care plătesc taxa de tranzit. În acest fel, influenţa Gazprom asupra tranzitului prin Ucraina ar scădea simţitor. O propunere similară a fost făcută de fostul regim al preşedintelui pro-occidental Viktor Iuşcenko, în 2009, după cel de al doilea episod al “războiului gazelor”.

Faptul că actuala Comisie Europeană se arată deschisă unei asemenea variante poate indica o vulnerabilitate a Rusiei, cauzată chiar de contractul semnat cu China.

Fostul vicepremier rus Boris Nemtov, unul dintre opozanţii lui Vladimir Putin, declara că acest contract sino-rus este unul aproape păgubos pentru Moscova. Pornind de la datele publice (contract pe 30 de ani în valoare de 400 de miliarde de dolari, livrarea a 38 de miliarde de metri cubi pe an, angajamentul Rusiei de a plăti 55 de miliarde de dolari pentru construirea segmentului rus al gazoductului spre China), Nemtov arată că “profitul” “acordului istoric” va fi o pierdere de circa 30 de miliarde de dolari.

La aceste pierderi se vor adăuga sumele uriaşe ce vor fi sifonate de oligarhii ruşi ce vor construi gazoductul “Puterea Siberiei”, mulţi dintre ei loviţi de sancţiunile americane şi dornici să-şi recupereze pierderile. Boris Nemtov mai estimează că Gazprom va fi scutită de taxele de export, pentru a limita pierderile de pe urma contractului cu China, şi că, în cele din urmă, preţul gazelor în Rusia va fi majorat, pentru a acoperi pierderile acestui “contract al secolului”.

Mai mult, în dorinţa de a încheia cât mai repede contractul, pentru a demonstra că Moscova poate lăsa Occidentul fără gaze naturale, partea rusă a făcut şi alte concesii Chinei: a promis să renunţe la redevenţa pentru exploatările gazeifere ce vor aproviziona China, a oferit Chinei 49% din uzina de lichefiere a gazelor de la Vladivostok (ce va fi finalizată în 2020) şi este interesată să ofere Chinei şi 19,5% din compania petrolieră Rosneft, cea mai mare din Rusia.

Iniţial, în timpul negocierilor de aproape zece ani pentru acordul energetic dintre Rusia şi China, s-a mers pe varianta a două gazoducte, care să transporte anual 70 de miliarde de metri cubi. În 2013 s-a rămas la varianta unui gazoduct estic (Puterea Siberiei – în lungime de 4000 de km, Iakuţia–Habarovsk–Vladivostok), cu o capacitate de 61 de miliarde de metri cubi, dintre care 38 de miliarde de metri cubi către China. Având în vedere costul de construcţie şi preţul oferit de China pentru gazele ruseşti, Gazprom avea toate motivele să renunţe la un al doilea gazoduct.