Genialii indiferenței

De cînd vorbim despre  Securitate? Despre Revoluție și mineriade? Despre Corupție? Despre decăderea educației și a învățămîntului? De cînd ne doare „sănătatea”?  De  cînd ne tot plîngem  de creșterea deficitului bugetar și de povara împrumuturilor? Ce, Nicușor Dan a fost primul care a vorbit despre el? A fost doar lozinca lui sperietoare, singura pe care o putea  repeta  fără să se  țîțîie și să se bîlbîie.  

De ani și ani, vorbim despre  toate. Cînd despre una, cînd despre alta, în funcție de  vînt, de comandă, de întîmplările mai șocante!?

Pentru  situația financiară, am fost avertizați. Pentru toate „păcatele” am primit nenumărate  semnale și avertismente din partea unor persoane  cu  cap, a partenerilor  externi, a băncilor și a Comisiei Europene.

Și ce?  Am împrumutat  mai mult și mai repede. Să ne spună Florin Vasilică Cîțu, și Lucian Isar, și Marcel Ciolacu, și Marcel Boloș unde-s banii, unde-s comisioanele, unde-s rezultatele?

Au dispărut și ei, și banii, și urmele?

Ei și? Vorbăria și divertismentul au continuat și se  derulează cu dezinvoltură. S-au rafinat, s-au diversificat. Primăriile au devenit mari organizatori de  spectacole.  Plătesc artiștii mai bine decît orice agent și decît nașul și socrul mare la un loc. Guvernul și parlamentul s-au specializat în  achiziții, în aniversări, în declarații, în controale, în planuri  de măsuri.  Mass-media trăiește numai din „realitatea”  audienței. Adică din  divertismentul întrerupt de alte scandaluri. Din ce doare cu adevărat, nimic nu iese la suprafață. Rar de  tot mai scapă cîte un țipăt. Situațiile dramatice se opresc și sunt îngropate în instituții. Și ele funcționează după aceleași reguli.

– Descurcă-te! Rezolvă pentru tine!

Interesul individual este normă, mod de a fi, educație, instinct, obligație familială, comportament public. Reușești să înhați înaintea celorlalți (indiferent cum), ești tare.  Te admiră toată familia, tot orașul. Altfel, ești catalogat un prost, un „vai de capul tău”.

Peste tot funcționează  o singură regulă de comportament:

-Tu ești cel mai important pe lumea  asta. Restul nu există decît în măsura în care te încurcă!

Cu o asemenea „filosofie” nenorocită ne-am izolat, ne-am  învățat să trăim pe lîngă lege și pe lîngă norme morale, pe lîngă nevoile semenilor și pe lîngă interesele comunității.

De țară, ce să mai vorbim! Să o descurce ăia care o conduc pentru că din asta își fac banii. Este munca lor murdară. De-aia îi putem huidui, scuipa și înjura!

Suntem geniali la orice capitol, inclusiv la plîns. Suntem veritabile  genii ale indiferenței. Suntem unici în lume și i-am  putea conduce mai ales pe alții.

Pe noi, mult mai greu!