REPORTAJ de la Alba Iulia. Georgescu, Simion și Șoșoacă, dezbinați de Ziua Unirii

Călin Georgescu a dat adunarea la monumentul Unirii, inaugurat de fostul președinte Klaus Iohannis. Ca să ajung acolo, trebuia să bat pe jos toată cetatea. La 08:30, traficul din fortăreață era rezonabil. Majoritatea celor din cetate erau, ca mine, doar în trecere pentru a ajunge la miting. Când trec prin dreptul unei femei, ea începe să-mi strige involuntar, dar foarte puternic, în ureche. „Călin Georgescu este președinte!” După tura de scandări, s-a retras din artera principală către familia ei. „Unde e steagul, mă?”, a strigat către un bărbat din grupul cu care venise. „Gioarsă de om…”

Erau câteva mii de oameni adunați pentru liderul suveranist. Organizatorii încercau să facă un culoar prin care să-și facă apariția Georgescu. „Aduceți copiii în față, ei contează!” „Lăsați spațiu, să treacă, frumos!” „Haideți să arătăm că suntem educați, nu ca tabăra adversă!” Ultima strigare îi aparține unei femei de vârsta a treia. Avea în spate steagul Republicii Socialiste România.

Georgescu anunțase că va veni în mulțime la ora 9. La și 15, nu apăruse. „Măi, dar dacă toți suntem atâția, nu ne putem strânge în câteva județe și să-l punem acolo președinte?”, a întrebat o bătrână din primul rând. „Hai să ne strângem să-l punem de tot”, a replicat un bărbat din spatele ei. Au început să converseze. Venite cu mașina, bătrâna și prietena sa au făcut pană pe drum, dar nu s-au lăsat întoarse din drum. „O fi un semn că trebuie schimbare”, a zis bătrana. „În România, nu trebuie schimbată doar o roată, trebuie toate”, a replicat bărbatul.

Dușmani, valoare, iubire

Cu toate că au vrut să arate cât sunt educați, nu ca „tabăra cealaltă“, oamenii au început să se deplaseze haotic prin mulțime imediat ce s-a aflat de venirea lui Georgescu. Flancat de gărzi de corp, fostul candidat la prezidențiale de-abia înainta prin puhoiul care îl urma cu orice preț. „Băi, loviți copiii!” În balamucul creat, câțiva micuți, puși de organizatori în față pentru a fi protejați, au fost practic luați de puhoi. Unii s-au speriat, alții au început să plângă după ce s-au pierdut de familie în îmbulzeală. „Nu e educație, zici că-s nebuni”, se plângea o mamă a cărei fiică plângea lângă ea.

Călin Georgescu a avansat până pe scenă. A ținut un discurs de aproximativ 15 minute. „Oamenii au devenit de două feluri. Oameni care au preț și oameni care au valoare.” Publicul îi sorbea fiecare propoziție. La pauzele dramatice, susținătorii acopereau liniștea cu scandări. „Călin Georgescu este președinte”; „Uniți cu toți să scăpăm de hoți”; „Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții”.

„Mă adresez acum dușmanilor mei, cei care mă persecută și mă prigonesc și le mulțumesc, pentru că, datorită lor, am învățat că în această lume omul nu are niciun vrășmaș în afară de sine însuși”, a adăugat Călin Georgescu.

„Vă chem azi la cea mai mare luptă de până acum. Lupta cu dușmanii interiori, cu amorțeala morală care este stingere treptată a conștiinței, cu frica care este mai mare decât libertatea, cu așteptarea salvatorului extern, care este cea mai jalnică, cea mai perfidă formă de sclavie, cu pasivitatea colectivă.”

Iarăși urale, iarăși scandări. Dușmani, valoare, iubirea de neam. Urale. La final de discurs, intră muzica. De sub monumentul Unirii, de unde am vizionat eu discursul, lumea părea în extaz. „De-am fi atâția și ca să-l punem președinte…” După discurs, CG a primit un buchet de flori.

După mai multă zăboveală la monument, undeva în jur de ora 11 Georgescu a pornit către Catedrala Încoronării, urmat de un alai de oameni. Trecea prin mulțime, se oprea la copii, îi îmbrățișa. Tot timpul era flancat de mai multe gărzi de corp. A ajuns la Poarta Regelui, de la intrarea în biserică.

Nimic fără Georgescu

În curtea bisericii, s-au îmbulzit un puhoi de oameni. Georgescu a avansat încet până la Catedrala în care a ținut să intre. Afară, oamenii erau peste tot. Umpluseră piațeta, scările, aleile. Spațiul părea neîncăpător. Totul în așteptarea „președintelui ales“. Fiecare voia să ajungă cât mai aproape de el. Mulți săreau prin tufele plantate în jurul bisericii, călcau în picioare plantele, doar – doar vor da mâna cu CG.

După ce Georgescu a intrat în lăcașul de cult, oamenii nu s-au potolit. În fața bisericii, credincioasa mulțime a început să scandeze despre idolul lor. „Călin Georgescu este președinte”. Pentru ei, părea mai importantă lupta politică decât credința. În curtea bisericii, se cerea, în cor, demisia lui Nicușor Dan și a lui Bolojan.

Tonul scandărilor era dat de trei bărbați aflați în poarta bisericii. Unul dintre ei era îmbrăcat tot în negru, cu o pălărie care-l făcea să semene teribil de tare cu Dinescu. De altfel, arăta ostentativ la fiecare două minute, din ambele mâini, semnul victoriei. Lângă el, un bărbat în crem purta niște ochelari de soare disproporționat de mari. Al treilea purta veștminte de dac și ridica spre cer, poate chiar mai des decât arăta Dinescu semnul victoriei, un lup dacic din lemn.

Jandarmii făcuseră un culoar pe unde ar fi putut ieși fără probleme Georgescu. Totuși, politicianul a ieșit prin altă parte, motiv pentru care lumea a început să se îmbulzească pe oriunde trecea liderul suveranist. Toți se împingeau, strigau, și se mișcau non stop. La rândul lor, jandarmii împingeau lumea cot la cot cu gărzile lui Georgescu pentru a elibera măcar puțin drumul.

Baia de mulțime a creat doar haos. Eram prins între patru persoane, în timp ce un nene împingea fără milă pentru a crea un culoar. Când Georgescu s-a apropiat de ieșire, am reușit să-mi fac loc și să ies prin spatele curții bisericii. Fac dreapta și dau de Simion.

Voi chiar mai credeți în coincidențe?

Georgescu ieșea, Simion intra. Când Georgescu a plecat din curtea bisericii, Simion a făcut dreapta pentru a intra. Dacă unul dintre ei ar fi întârziat un minut, cei doi ar fi dat nas în nas. Așa, fiecare a avut parte de baia sa de mulțime în curtea catedralei.

Simion a fost și el întâmpinat de aceleași scandări: „Călin Georgescu este președinte”. Susținătorii săi erau mai puțin vocali. Cât liderul AUR a stat în biserică, nu s-a prea scandat. Parcă în cazul susținătorilor săi, biserica era și despre altceva decât politică.

Grupurile din spatele său erau organizate pe județe. Poate și asta a făcut momentul mai ușor digerabil. În cazul lui, nici nu cred că a mai călcat lumea flori în picioare. Mă rog, nu știu dacă mai aveau ce să calce!

Șoșoacă își cară crucea

După ce agitația din jurul lui Simion s-a terminat, am plecat s-o caut pe europarlamentara SOS. Își anunțase prezența la Alba Iulia, dar nu văzusem nimic. Live-urile de pe TikTok n-o arătau deloc, parcă nici nu venise. Am trecut, în plimbare, și pe lângă Anamaria Gavrilă, pe care o filma soțul, tot parlamentar. Pe ea n-o asalta mulțimea, era înconjurată doar de încă vreo 10 membrii de partid.

Primul indiciu legat de Șoșoacă a fost un steag SOS, pe care l-am văzut în apropierea unui tricolor pe care era printată fața lui Zelea Codreanu, lider legionar interzis prin lege. Lângă bărbații cu steagul era și un polițist, dar nu părea tocmai deranjat. Am mers într-acolo și oamenii mi-au spus unde urma să vină Șoșoacă.

Europarlamentara era flancată de vreo 20 de jandarmi, în contextul în care venise cu doar 30-40 de susținători. Venise cu mai multe coroane „pentru eroii neamului” și era îmbrăcată cu o sarică adevărată, luată de la stână, nu cu ceva stilizat ca Simion. Căra în brațe o cruce.

„Fugiți, vine Șoșoacă!”, au strigat niște puști de lângă mine. Europarlamentara s-a oprit în dreptul lor și i-a chemat la poze. Din câteva zeci de susținători, lidera SOS își crease un val de susținători. „Diana! Diana!”; „Diana președinte!”; „Libertate!”. Scandările erau pornite de la o portavoce care a ajuns în mâinile politicianei.

@cotidianul.roDiana Șoșoacă a apucat să țină un discurs în care a vorbit despre Corneliu Zelea Codreanu. Zilele trecute, troița lui Corneliu Zelea Codreanu a fost distrusă și înlocuită cu o perie de WC.♬ sunet original – Cotidianul.ro

Împreună, dar separat, așa a fost sărbătorit acest 1 Decembrie de suveraniști în Alba Iulia. La final, o anecdotă, din mulțime, între un domn mai sceptic și prietenul său foarte georgist. „Bă, dar n-a zis că vine la 9?”; „Ne testează credința! Dacă ești nerăbdător, înseamnă că n-ai credință”; „Eu sunt cel mai credincios de aici, dar nu mă arăt.”