Gheorghe Piperea: Tranziția verde, pentru oameni și nu împotriva lor

 

Energia verde sau regenerabilă, decarbonizarea sau grija față de mediu sunt termeni care se aud des în ultimii ani. Și e și normal să fie așa, dar când UE cere pe o parte ca România, alături de toate statele membre, să diminueze consumul de combustibili fosili, dar uită de drepturile și libertățile omului, nu mai e normal.

Tocmai de aceea, europarlamentarul Gheorghe Piperea a organizat la Bruxelles, în Parlamentul European, conferința „O tranziție verde echitabilă: cum să nu lăsăm pe nimeni în urmă într-o Uniune Europeană mai sustenabilă”. Evenimentul s-a desfășurat sub egida Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR).

 

La evenimentul la care a fost prezent și un reprezentant Cotidianul.ro, au luat parte Bogdan Rzonca, europarlamentar (Grupul ECR, „Lege și justiție”, Polonia), Brian Ricketts (Secretar general, EURACOAL), Arkadiusz Mularczyk MEP (Grupul ECR, „Lege și Justiție”, Polonia), europarlamentarul Paolo Inselvini (Grupul ECR, `Fratelli d’Italia`), Ioan Andrei Botiș (vicepreședinte al Consiliului, ESG Asociația Patronală, România), Alexandru Rățoi (Expert juridic și avocat, România) Dr. Silviu Octavian Gurlui (Universitatea `Alexandru Ioan Cuza` din Iași, România), Maciej Drozd (Directorul Forumului Energie și Climă, Polonia), Kosma Zlotowski europarlamentar (Grupul ECR, „Lege și justiție”, Polonia).

Europarlamentarul crede că este timpul „să reflectăm împreună la cea mai presantă provocare a vremurilor noastre: cum să atingem sustenabilitatea respectând în același timp drepturile fundamentale și demnitatea. dintre toate, asigurându-se că nimeni, nicio națiune, nicio comunitate, niciun individ nu este lăsat în urmă.
Pe măsură ce ne angajăm în această dezbatere, vreau să încep prin a sublinia o problemă fundamentală în călătoria noastră colectivă către durabilitate.
Pactul verde european este o ambiție de a decarboniza economiile noastre, de a proteja biodiversitatea și de a construi un viitor durabil și rezistent.
Dar această tranziție, dacă nu este gestionată în mod echitabil, riscă să crească dezechilibrele deja existente atât în ​​interiorul statelor membre, cât și între acestea. Nu este suficient să ne imaginăm o Europă mai verde; trebuie, de asemenea, să luptăm pentru o Europă mai echitabilă. Eforturile noastre comune trebuie să depășească problemele de mediu și să abordeze problemele legate de drepturile omului, incluziunea economică și practicile de afaceri etice.

Uniunea Europeană a recunoscut aceste provocări în directivele sale recente, în special Directiva (UE) 2022/2424 privind raportarea de sustenabilitate corporativă (CSRD) și Directiva (UE) 2024/1760 privind Due Diligence privind sustenabilitatea corporativă. Aceste măsuri reflectă o înțelegere tot mai mare a faptului că durabilitatea nu se referă numai la planetă; este vorba despre oameni. Este vorba despre asigurarea faptului că fiecare lucrător, fiecare comunitate și fiecare stat membru au un interes în tranziția către o economie mai ecologică.

Companiile, ca motoare de creștere și inovare, sunt acum chemate să adopte practici care într-adevăr respectă drepturile omului. Această schimbare reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate, de a redefini responsabilitatea corporativă pentru secolul XXI.  (…)

Întrebarea care ne este în fața este cum să ne asigurăm că politicile noastre climatice îi împuternicesc, mai degrabă decât să îi marginalizeze, pe cei care sunt deja expuși riscului de sărăcie energetică sau excluziune socială. Cum putem proiecta măsuri pe cât de incluzive, pe atât de ambițioase?

Responsabilitate comună și responsabilitate corporativă

Zilele în care tratăm sustenabilitatea ca pe un bun de a avea s-au încheiat. Astăzi, este un imperativ fundamental de afaceri. Directiva (UE) 2022/2424 cere transparență din partea marilor corporații cu privire la impactul lor asupra mediului și social, în timp ce Directiva (UE) 2024/1760 merge mai departe, solicitând diligența necesară pentru a preveni încălcările drepturilor omului și daunele asupra mediului pe tot parcursul lanțului de aprovizionare. Aceste reglementări nu sunt doar exerciții birocratice; ele reflectă o schimbare de paradigmă în modul în care gândim despre cetățenia corporativă.
Dar să nu fim naivi. Responsabilitatea reală nu poate fi redusă la liste de verificare sau rapoarte. Ea cere o schimbare culturală, o schimbare de la a vedea sustenabilitatea ca o obligație externă la acceptarea acesteia ca o valoare de bază. Cum realizăm această transformare? Încurajând dialogul, construind parteneriate și încorporând considerații etice în fiecare nivel de luare a deciziilor. După cum au subliniat unii economiști și gânditori, corporațiile trebuie să treacă dincolo de un accent restrâns asupra dominației pieței și, în schimb, să-și îmbrățișeze rolul de participanți activi în societate, abordând responsabilitățile sociale și de mediu alături de obiectivele lor economice, de la a fi dictatori ai piețelor la a deveni cetățeni ai societăților.

3. Inovație și pragmatism în tranziția energetică

În cele din urmă, să ne amintim că realizarea unei tranziții verzi echitabile nu înseamnă doar impunerea unor reguli; este și despre valorificarea ingeniozității. Angajamentul Europei față de energia regenerabilă, de la hidroenergie la biomasă și biogaz, oferă o cale către decarbonizare. Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm: sunt aceste soluții în sine sustenabile? Și cum ne putem asigura că acestea sunt accesibile tuturor statelor membre, indiferent de punctul lor de plecare?
Pe măsură ce dezbatem aceste probleme, ne încurajez să adoptăm o mentalitate pragmatică. Impozitarea, tehnologiile de captare a carbonului și subvențiile pentru energie regenerabilă sunt instrumente, nu scopuri în sine““.

 

Participanții au opinat că tranziția verde trebuie să fie mai mult decât o schimbare de paradigme ecologice, trebuie să fie un proces în care demnitatea umană este în centrul acțiunilor și nimeni nu este lăsat în urmă și au luat România și Polonia ca studii de caz.

 

Noua directivă UE 2024/1760 privind Due Diligence în domeniul durabilității corporative care are ca scop să se asigure că toate companiile respectă drepturile și libertățile omului în operațiunile lor a fost de asemenea discutată.

În discursul său, europarlamentarul spune că nu e momentul să vindem iluzii și că este nevoie de schimbări, însă acestea trebuie realizate cu dialog. Totuși, pentru a se obține aceste schimbări, corporațiile trebuie să aibă și obligații, nu doar drepturi.

 

Europarlamentarul român atrage atenția că în Europa lucrurile nu sunt doar roz: „ Sunt numai puțin de 102 milioane de săraci europeni, adică 20% din totalitatea populației continentului“.

Și europarlamentarul polonez Kosma Zlotowski, de la partidul „Lege şi Justiţie” este de părere că Europa nu are un viitor prea bun și că se îndreaptă spre o “splendidă catastrofă”.

Și nu sunt vorbe mari. PIB-ul Europei s-a înjumătăţit în ultimii 30 de ani, în timp ce al SUA şi al Chinei a crescut.

Despre calitatea și prețul energiei, strict legate de sărăcia din Europa, a vorbit și prof. univ. dr. habil. Silviu-Octavian GURLUI de la Facultatea de Fizică din Iași, de asemenea, invitat la conferință.

„O sa vorbim despre varietatea de fenomene care influențează calitatea energiei, dar și despre transformările care au loc în Europa. Din nefericire, România este primul loc în ceea ce privește prețul la energie. Este evident că, atunci când discutăm despre energie, discutăm și despre surse, despre tehnologie și oameni. Știm că influența activiștilor de mediu afectează economia, industria, în special, dar și alte sectoare din Europa. (…)

Suntem conștienți că eficiența resurselor și a sistemelor energetice sunt într-un punct sensibil. (…)

Noi vorbim aici de eficienta si tehnologie, de varianta cea mai bună de a îmbunătăți calitatea și de a obține cele mai bune soluții. Când vorbim despre soluții, trebuie să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu materialele, cu tehnologia curenta, cu așa numita energie clasica sau non clasică.

(…) Pe de altă parte, noi vorbim despre tranziția verde, despre sisteme eoliene sau solare, dar nu vorbim despre eficiența lor in timp, mai atrage atenția reputatul specialist.

De aceea, „Ar fi greșit să renunțăm complet la anumiți combustibili (cărbune, benzină etc.). Nu, aceștia trebuie reduși treptat, în timp, pe măsură ce la nivel național sunt disponibile și alte tehnologii care pot fi utilizate“, mai spune prof. Gurlui.