Golăneala politică

– Bango saradai! mi-a strigat căpitanul balenierei scoţându-şi şapca soioasă de pe cap, văr bun cu pesediștii din Iași, vezi bine, nu ne-ncurcăm.

N-am înţeles ce vrea să-mi spună. Mi-am lăsat carabina cu ţeava-n jos şi l-am salutat la rândul meu. Aducea cu el Marea Balenă Albastră. Burtoasa-i corabie de-abia înainta în golf plină cu droguri care trebuiau să ajungă la un senator penelist din Oradea.

      – Bango saradai! mi-a şoptit Elbina, proprietăreasa de la Patul de Argint acolo unde pesediștii, peneliștii și useriștii își făceau mendrele de dimineață și până seara.

– Bango saradai, mi-a aruncat printre dinţi Montgolferrer, comandantul dirijabilului galben care tocmai trecea fâşâind pe deasupra orăşelului nostru îndreptându-se spre București unde avea loc congresul pesediștilor, ah, ce golani!

– Bango saradai! mi-a strigat vesel Patrowsky care tocmai cobora din fuzeea lui marţiană.

I-am zâmbit larg. L-am privit cruciş. El m-a bătut amical cu trompa-i argintie pe umăr.

– Bango saradai! am urlat eu văzându-l pe şerif călare pe un pterodactil virtual.

Şeriful s-a supărat foarte tare că l-am luat peste picior. M-a digitalizat pentru două luni şi jumătate. Când s-a întors din Pataggonia, Montgolferrer m-a scos pe cauţiune. Cum m-a văzut ieşind pe poarta închisorii, mi-a strigat râzând:

– Bango saradai! Să vezi acum cum te întâlnești cu Hrebe, cu Băse, cu Ilici să vezi și tu cum e cu golăneala politică din România!

Așa a strigat iar eu i-am tras un pumn în nas.