Grupul lui Berlusconi, Fininvest, condamnat pentru corupţie

Grupul Fininvest al cărui proprietar este premierul Italiei, Silvio Berlusconi, a fost condamnat sâmbătă să plătească 560 de milioane de euro grupului CIR deţinut de mogulul Carlo De Benedetti, căruia, în 1991, i-a furat controlul editurii Mondadori, corupând avocaţii şi un judecător. Sentinţa de la 9 iulie a.c. a fost dată la recurs, după ce, iniţial, în octombrie 2009, prima instanţă stabilise ca sancţiunea pecuniară să fie de 750 milioane de euro. În acest fel, a fost despăgubit grupul CIR condus de Carlo De Benedetti, după ce, în urmă cu două decenii, o decizie a justiţiei i-a permis lui Il Cavaliere să preia cea mai mare editură din Italia. În 2007, în urma unui proces penal s-a stabilit că decizia respectivă fusese „cumpărată” şi au fost condamnaţi pentru corupţie mai mulţi avocaţi şi un judecător. Potrivit Curţii de Apel, suma daunelor interese datorată de Fininvest se ridica la 540 de milioane euro la ora judecării procesului de către prima instanţă, la ea adăugându-se interesele de după această dată şi cheltuielile de judecată (8 milioane de euro), adică un total de 560 de milioane de euro. La auzul sentinţei, Marina Berlusconi, fiica cea mare a lui Il Cavaliere şi preşedintă la Fininvest, a declarat: „Avocaţii noştri au început deja să studieze dosarele pentru a face recurs la Curtea de Casaţie”. „Suntem siguri că avem dreptate, nu ne lăsăm intimidaţi”, a continuat ea, precizând că suma stabilită acum este dublă faţă de valoarea participării Fininvest la editura Mondadori.

Sentinţa de sâmbătă este executorie imediat, deşi şeful guvernului italian a încercat în van, chiar în această săptămână, să facă să treacă un proiect de modificare a codului civil prin care se suspendau sancţiunile superioare sumei de 20 de milioane de euro până la o decizie definitivă a Curţii de Casaţie. În faţa uriaşului scadal declanşat de această iniţiativă întrodusă în ultimul moment în planul de austeritate, Berlusconi a fost nevoit să dea înapoi şi să retragă propunerea respectivă. De notat că aliaţii săi de la guvernare din Liga Nordului s-au alăturat opoziţiei, criticându-l foarte dur pentru această iniţiativă. Acuzat că vrea să protejeje Fininvest, Berlusconi a negat categoric, afirmând că acea măsură era „justă”, întrucât ar fi condus la evitarea apariţiei unor grave probleme financiare cauzate de „sentinţele eronate”. După prima sentinţă, cea din octombrie 2009, Finivest obţinuse suspendarea sentinţei, dar, potrivit presei, premierul italian şi-a exprimat deja neliniştea pentru faptul că va trebui să plătească această sumă după recurs.

Aşadar, după două decenii de bătălii juridice, s-a consemnat o mare revanşă pe care şi-a luat-o eternul rival al lui Berlusconi, Carlo De Benedetti, care controlează în primul rând ziarul de stânga „La Repubblica” şi care-l critică frecvent pe premier. În 1991, în urma unei dure confruntări între cei doi, Berlusconi reuşise să preia grupul Mondadori, cât şi săptămânalul „Panorama”, în timp ce De Benedetti a trebuit să se mulţumească cu ziarul „La Repubblica” şi hebdomadarul „L’Espresso”. În 2007, justiţia penală l-a condamnat definitiv pentru corupţie pe Vittorio Metta, judecătorul care a dat sentinţa din 1991, el primind o pedeapsă de doi ani şi nouă luni de puşcărie. Avocatul grupului Fininvest, Cesare Previti, care a dat mita judecătorului, a primit un an şi jumătate de închisoare. Singurul care a scăpat de o condamnare penală a fost chiar Silvio Berlusconi, care, în 2001, a beneficiat de prescripţia faptelor.

Cu toate astea, premierul Italiei este cercetat în continuare în unele dosare fierbinţi, cum ar fi cel privind sexul cu minore, deşi încearcă tot felul de manevre pentru a scăpa basma curată. Între altele, reamintim că el este cerceatat şi pentru faptul că a abuzat de televiziunea publică pentru a face campanie electorală în perspectiva recentelor alegeri locale, unde a suferit o înfrângere foarte severă. Dar, pornind de la cele de mai sus, să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat pe pământ românesc dacă s-ar fi aplicat acea prevedere din Constituţie potrivit căreia „nimeni nu e mai presus de lege”, iar justiţia ar fi fost dreaptă şi echidistantă şi ar fi judecat cum se cuvenea „Dosarul Flota”, de pildă. Sigur, Italia este ţara Mafiei, Camorrei şi N’Dranghetei, dar premierul, ca şi orice alt demnitar, se supune legii, iar justiţia, chiar dacă, la un moment dat, dă o sentinţă eronată, în final efectul legii nu mai poate fi evitat. Să nu uităm, în sălile tribunalelor italiene stă scris mare, la vedere: „La legge e uguale per tutti!”.