6. Companiile sunt cu atât mai responsabile pentru implementarea drepturilor omului cu cât sunt mai mari și mai pregnante la nivel global. Este o obligație de rezultat, iar nu o chestiune de simplă diligență, de aplicare voluntară a principiilor de sorginte morală ale dreptului.
Corporațiile care pun propriul profit deasupra drepturilor omului și care dislocuiesc, exploatează și pun în pericol viața omului de rând trebuie să fie făcute responsabile pentru această opțiune răuvoitoare și infracțională.
Rolul corporațiilor și al managerilor acestora în faptele sistematice de încălcare a drepturilor omului, mai ales când este vorba de implicarea lor în dictaturi, regimuri teroriste sau în războaie, trebuie supus anchetelor penale.
Crimele contra umanității nu se prescriu.
Exemple:
(i) dosarele penale contra unor corporații franceze, cum ar fi Lafarge, care au sprijinit dictatura Siriană și au făcut afaceri cu, ba chiar au mituit pentru contracte, lideri ai ISIS1;
(ii) în ciuda numeroaselor atacuri teroriste contra locuințelor civililor, contra școlilor, spitalelor și piețelor publice și contra avioanelor sau a vaselor, conduse sau tolerate de puterea politico-militară din Arabia Saudită, corporații cu sediul în Europa sau în SUA au continuat să aprovizioneze cu arme regimul saudit și să cumpere țiței ori acțiuni la cea mai mare companiei din lume, Aramco, o corporației petrolieră saudită.
Încălcările grave și extinse teritorial și temporal ale drepturilor omului depășesc sfera intereselor individuale ale celor direct afectați. Aceste încălcări denotă greșeli de sistem, antrenând riscuri sistemice, care vizează întregi națiuni sau chiar omenirea, la scală globală. Mai mult chiar, aceste încălcări depășesc sfera juridicului și a muncii avocatului, trecând în terenul sociologiei, al psihologiei, al filosofiei și chiar al artei. De exemplu, prin artă se poate comunica în modalități care merg cu mult dincolo de granițele unui discurs juridic, politic sau filosofic, întrucât utilizează un limbaj emoțional și pătrunde direct în subconștientul colectiv.
A evidenția în mod onest crimele comise de guverne, actori statali și corporații este o primă condiție necesară sancționării faptelor celor care încalcă drepturile omului și este o șansă primordială, sine qua non, ca justiția să fie înfăptuită în favoarea celor afectați. Devolarea acestor fapte, judecarea lor, reparațiile acordate victimelor, ar avea și efect disuasiv – oricine ar fi tentat de încalcări ale drepturilor omului (sau să fie, din interes pecuniar, politic ori geo-strategic, complice la astfel de fapte) ar trebui să se teamă de implacabilitatea acelorași sancțiuni.
Cumva Pfizer? Săracii! Au fost pedepsiți de onor ministerul Sănătății(?)prin cumpărarea de 0.9mld$ a zemurilor aducatoare de „sindromul morții subite al adultului”.Statul, ca coprorație.