Henry Vasnier, omul care a făcut din Reims un oraş al artei

Muzeul de Artă din Reimsîi datorează colecţionarului Henry Vasnier (1832-1907), director la Casei Champagne Pommery, picturile lui de Monet, Corot sau Courbet.

Tot el a început, în 1904, construcţia Vilei Demoiselle, bijuterie a arhitecturii Art Nouveau, concepută de Louis Sorel, aflată chiar în faţa Domeniului Pommery. A fost ultimul proiect al colecţionarului, la a cărui desăvârşire nu a mai putut participa. Construită în 1910, abandonată în 1970 şi sortită distrugerii, această construcţie de patrimoniu a fost până la urmă cumpărată şi renovată de Casa Vranken, care cumpărase şi domeniul. În fiecare toamnă, este organizată aici o expoziţie de artă contemporană.

Sisley, Rada portului Cardiff

Acum sunt etalate la Vila Demoiselle câteva capodopere ale Muzeului de Artă dinReims pentru a aduce un omagiu lui Henry Vasnier.

În spatele operelor pe care le putem admira pe simezele muzeelor se ascund adesea colecţionari generoşi care, după ce şi-au petrecut viaţa cutreierând ateliere de artişti, galerii, saloane sau case de licitaţii, s-au hotărât să ofere fructele pasiunii lor colectivităţii.

Eugene Boudin, Plecarea bărcilor

Henry Vasnier este unul dintre ei. Administrator al celebrei case de şampanie, lucrările lăsate de el prin testament oraşului Reims au fost, conform voinţei lui, la originea creării unui muzeu de artă care se poate lăuda astăzi cu opere de Corot, Monet, Renoir, Sisley, Pissarro sau Delacroix. Care au fost motivaţiile sale, cum şi-a constituit colecţia, dacă s-a adaptat gustului epocii sau a dat dovadă de îndrăzneală se poate afla refăcând drumul unui burghez bogat, care iubea viaţa şi era împătimit de artă.

Galle, Vasul Victor Hugo

Parizian prin naştere, Henry Vasnier a ajuns la Casa Pommery, la 24 de ani, prin intermediul surorii sale, prietenă intimă a stăpânei locului. Subjugat de farmecul celei pe care lumea o va numi în curând văduva Pommery – Jeanne-Alexandrine – şi care a preluat conducerea casei la moartea soţului ei, în 1858, el va duce la prosperitate antrepriza instalată în vechile cariere de cretă.

Corot, Pescuit cu barca lângă sălcii

Claude Monet, Vale la Creuse

Atent să-şi afirme reuşita şi interesat de lucrurile frumoase, Vasnier a început să achiziţioneze opere de artă la începutul anilor 1860. Prima sa achiziţie, un peisaj de Léon Flahut, elev al lui Corot, dovedeşte gustul lui pentru o artă modernă – peisaje intense în care culoarea şi lumina fac legea -, dar deja consacrată de critică şi de instituţiile oficiale. Deci, valori sigure.

Etienne Dinet, Primăvara inimilor

Întreaga sa viaţă, Henry Vasnier a rămas fidel acestei stări de spirit deschise şi curioase, fără a-şi asuma însă nici cel mai mic risc şi fără a se dovedi vizionar.

Potrivit lui David Liot, comisarul expoziţiei consacrate colecţionarului la Reims, nu trebuie să considerăm gustul său de un banal clasicism. „Dacă privim din punctul de vedere al sensibilităţii noastre de azi, am fi tentaţi să credem că Henry Vasnier nu era prea îndrăzneţ. Dar, uitându-ne atent, constatăm că el susţinea o direcţie a artei contemporane din epoca sa”.

Fantin-Latour, Nimfă adormită

Sufrageria lui Henry Vasnier

Alegerile lui s-au îndreptat către artişti care, mai târziu, vor fi consideraţi precursori ai Impresionismului, cum ar fi Corot şi Daubigny, membri fondatori ai Şcolii de la Barbizon, sau Boudin. Henry Vasnier frecventa asiduu Galeria Durand-Ruel din strada Laffitte, adevărat fief al Impresonismului. De acolo a cumpărat, în 1890, luminoasa lucrare Pescuit cu barca lângă sălcii de Corot, capodoperă care cuprindea îndrăznelile picturale ale secolului al XIX-lea. Baudelaire califica de altfel opera lui Corot drept „un miracol al inimii şi al spiritului”. Lirismul acestui peisaj n-a lăsat indiferenţi nici poeţii sau colecţionarii. În acelaşi an a intrat în colecţie şi Vale la Creuse de Monet. Cu un an înainte, Vasnier o sfătuia pe Jeanne-Alexandrine să cumpere una dintre picturile celebre din patrimoniul francez, Culegătoarele de spice de Millet, pe care aceasta o va lăsa moştenire statului.

Maxime Maufra, Feerie pariziană

Destul de repede, Henry Vasnier a început să viseze la fondarea unui muzeu demn de acest nume în oraşul său de adopţie. Cumpăra de peste tot: de la Hôtel Drouot, din atelierele artiştilor, de la Salonul de Primăvară de la Paris sau de la cel, mai modest, organizat de Societatea Prietenilor Artei din Reims, al cărei membru fondator era.

Emile Galle, scaunele Ierburi comestibile

La Expoziţia Universală din 1900 s-a îndreptat spre artele decorative, cumpărând piese de Gallé. Una dintre ele pare să fie o aluzie la rolul său de director la Casei Champagne Pommery, vasul având pe suprafaţa lui ciorchini de struguri şi un vers de Victor Hugo.

Pissarro, Piaţa Operei

În afară de Durand-Ruel, o altă galerie pariziană a avut o influenţă decisivă asupra gustului său: Galeria Georges Petit. Vasnier iubea atmosfera de acolo, covoarele groase, catifelele roşii care acopereau pereţii pe care erau expuse opere atât de numeroase încât îţi provocau ameţeala şi canapele comode de care puteai profita după pofta inimii. A încercat să imite această scenografie când şi-a deschis propria galerie de pictură în reşedinţa sa din bulevardul Lundy din Reims, unde s-a instalat în 1890, după moartea doamnei Pommery.

Puvis de Chavanne, Izvorul

De atunci a devenit un cumpărător lacom, căutând serii de opere: 10 Eugène Boudin, 5 Théodore Rousseau, 10 Maxim Maufra, numeroşi Henri Martin…

Feerie noctură de Maxime Maufra încarnează cel mai bine spiritul Belle Epoque atât de drag lui Henry Vasnier. Pictura celebrează Parisul, capitala artelor, luminat graţie progreselor tehnologice şi primind cu fast Expoziţia Universală de la 1900.

Stânci la Belle-Ile de Monet

Millet, Culegătoarele de spice

La sfârşitul vieţii sale, colecţionarul era interesat de pânze mai onirice de Puvis de Chavanne sau Fantin-Latour, din opera căruia poseda un nud feminin vaporos foarte senzual.

Să amintim şi un alt tablou, Candoare de Jean-Jacques Henner, care l-a sedus pe colecţionar prin redarea diafană a carnaţiei modelului.

Portretul lui Henry Vasnier pictat de Joseph-Paul Mesle în 1895

Henry Vasnier a murit brusc în 1907, înconjurat de operele sale de artă. A lăsat prin testament colecţia sa oraşului Reims, precizând că aceasta trebuie expusă într-un nou muzeu, în acelaşi fel ca în reşedinţa sa. Dacă oraşul a renunţat la o prezentare considerată deja depăşită, muzeul pe care şi-l dorea a văzut lumina zilei în 1913 în clădirile vechii Abaţii Saint-Denis. Nimic sau aproape nimic nu s-a schimbat de atunci.

Villa Demoiselle

„La originea expoziţiei de la Villa Mademoiselle a stat un foarte frumos proiect. Mutarea Muzeului de Artă din Reims într-un nou cadru de 11.000 de metri pătraţi, conceput de arhitectul-star David Chipperfield. Elegantul edificiu din marmură şi sticlă ar fi trebuit să fie gata în 2018 în Place Boulengrin, într-un cartier aflat în plină renovare urbană. În pofida bugetelor deja alocate şi a donaţiei pictorului Foujita pentru spaţiile suplimentare, noul primar, Arnaud Robinet, a închis şantierul, în favoarea unui complex sportiv, promiţând însă că erau în studiu alte proiecte de mai mică anvergură pentru a renova spaţiul”, se precizează în revista Beaux Arts.

Muzeul de Artă din Reims rămâne unul dintre ultimele din regiune care nu au beneficiat de o campanie susţinută de renovare. Iar colecţiile stau într-un spaţiu prea mic şi nu întotdeauna adaptat normelor actuale de conservare.