Hotarele istorice Vocalize în re minor (37)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

119. Din corespondenţa cetăţeanului Raphael Singer către presupusul său verişor Robert Singer din republica soră

Iată scrisoarea cetăţeanului Raphael Singer, către presupusul său verişor Robert Singer din localitatea Brandul de Mare, Republica Umanistă Vandana, conform dosarului c.07.028394-6 R.S. din arhiva serviciilor speciale ale Republicii Democratice Vandana:

(Copie Strict secret) „Dragă R., După cum ştii şi ai şi recunoscut faţă de martori, în urma plecării tale de acasă şi date fiind împrejurările geopolitice, fosta ta parte de moştenire după bunicul nostru Adolf Siegfried Singer îmi revine, în virtutea Legii 2034 din 4 martie 2017. Drept care, te rog să trimiţi la Ministerul Justei Democraţii din Republica Democratică Vandana luarea la cunoştinţă a faptului, document necesar pentru ca să pot să înscriu în Cartea funciară cele 3,45 ha. de teren agricol şi fosta ta  parte de 2/9 din casa bunicului. Tu cum te mai simţi cu spatele? Te mai doare la fel de tare? Dacă ai nevoie, pot să-ţi trimit unguentul care m-a ajutat atât de mult şi pe mine. Ce mai face Pusy?Dar copiii? Te rog să-mi răspunzi cât mai repede şi cât mai detailat! Cu drag, (indescifrabil)”.

Referat: Din ancheta noastră reiese că nu există nici un „R.” la adresa de pe plic. E adevărat că un Robert Singer locuieşte două case mai încolo, dar, după spusele vecinilor, acesta nu are rude în ţara noastră. În ceea ce priveşte terenul menţionat de 3,45 ha. de teren agricol, acesta ar putea intra în posesia numitului Raphael Singer, dar se va verifica vecinul din stânga, numitul Julius Zimberlan, aflat în cercetare operativă încă din 12 februarie anul trecut. De verificat relaţiile dintre Robert Singer şi Julius Zimberlan. În privinţa celor 2/9 din casă nu avem obiecţii. De verificat ce conţine unguentul amintit în scrisoare printr-o analiză amănunţită în laboratorul de specialitate! De identificat cine este Pusy (care nu apare sub acest nume în registrul populaţiei din Brandul de Mare (Republica Umanistă Vandana)! S-ar putea ca sub „copiii” să se ascundă alte persoane, mai ales că îndoielnicul verişor Robert Singer (care nici nu locuieşte la adresa menţionată pe plic) nu are copii!

De trimis câte o copie la C45, f 28 şi R15 pentru prelucrare operativă.

Semnat lt. colonel indescifrabil.

120. Raportul căpitanului Şerloc Vǘndǘnoiu

(document strict secret)

În urma analizei detailate, am constatat că:

1. Numitul Raphael Singer, domiciliat în Vüvübourg, strada Înalta Democraţie nr. 28 bis, este într-adevăr nepotul lui Adolf Siegfried Singer decedat, conform registrului persoanelor, la 14 martie 2013. Despre numitul Robert Singer ne-am interesat, pe de o parte, în mod oficial la omologul meu din republica frăţească, precum şi, pe de altă parte, de la sursa noastră B2 din Brandul de Mare.
2. Din răspunsul primit semnat de maiorul vandan Momsen Jorsen, reiese că numitul Robert Singer din Brandul de Mare este croitor, văduv, fără copii. În plus, de la B2, am aflat că suspectul a fost văzut de mai multe ori în Piaţa Palatului Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Vandana de Nord. B2 a primit misiunea de a afla cu ce se ocupă de fapt R.S..
3. Tot de la B2 am aflat că R.S. din Brandul de Mare se află în legătură de corespondenţă cu numitul Julius Zimberlan, cel aflat de noi în urmărire operativă încă din 12 februarie anul trecut.
4. Se pare că enigmaticul (sau enigmatica?) Pusy ar fi cineva din anturajul primarului din Brandul de Mare. (În curs de clarificare.)
5. Despre copiii la care face trimitere R.S. din Vüvübourg nu avem încă informaţii.

Semnat căpitan s.s. indescifrabil.

121. Din raportul maiorului Momsen Jorsen

(document strict secret)

Am onoarea să vă raportez că am îndeplinit întocmai ordinul cu privire la colaborarea cu serviciile ǘǘ (vǘndǘne). De altfel, căpitanul vǘndǘn Şerloc Vǘndǘnoiu mi-a transmis mulţumirile din partea superiorilor săi.

Desigur, toate datele pe care le-am furnizat căpitanului Vǘndǘnoiu sunt false. De la agentul nostru X34, avem confirmarea că informaţiile transmise de noi au fost luate drept bune de către organele din republica soră.

Semnat maior s.s. indescifrabil.

122. Din corespondenţa secretă dintre serviciile de informaţii frăţeşti

sau

Doi R.S. mai puţin

Antet, nr.

Domnule Colonel, am onoarea să vă mulţumesc pentru spiritul ireproşabil de colaborare între serviciile noastre frăţeşti! Trebuie să subliniez că promptitudinea de care structura Dvs. a dat dovadă a fost mult preţuită la cel mai înalt nivel.

Cu deosebită consideraţie,

Colonel s.s. indescifrabil.

Răspunsul a venit încă în aceeaşi zi:

Antet   Nr.

Domnule General Maior,

În primul rând, permiteţi-mi să vă felicit sincer pentru înaintarea Dvs. în grad! Faptul că structura Dvs. are de acum în frunte un General dovedeşte preţuirea de care Vă bucuraţi atât Dvs., cât şi întregul Dvs. aparat.

În legătură cu colaborarea dintre cele două servicii inteligente din cele două republici frăţeşti, nu pot decât să repet că noi nu ne facem decât datoria patriotică.

Cu înaltă consideraţie,

Colonel s.s. indescifrabil.

Domnule Colonel,

Am onoarea să Vă raportez că, după cum a raportat agentul B2, numitul R.S. (Robert Singer) din Brandul de Mare a dispărut.

A mai rămas doar numitul Julius Zimberlan. 

Căpitan s.s. indescifrabil

Domnule General,

Am onoarea să Vă raportez că, după cum a raportat agentul X34, numitul R.S. (Raphael Singer) din Vǘvǘbourg a dispărut.

Maior s.s. indescifrabil.

Preşedintele Dodo Budenbrooks într-un cadru solemn:

Relaţiile dintre serviciile inteligente dintre cele două republici surori se dezvoltă într-o manieră cu totul remarcabilă.

123. Leopold Humerius priveşte tot mai mult dincolo

Leopold Humerius este un vǘvǘn bătrân, atât de bătrân încât a mai prins şi timpurile Regatului Vandana (de tristă amintire).  El s-a declarat în mod firesc vǘvǘn şi pe vremea aceea. Când după acel 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), când pentru a nu urma şi următorul măcel, Marile Puteri au decis să se nască două noi state Vandana: Vandana de Sud şi Vandana de Nord şi a fost ridicat gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt (A Opta Minune a Lumii!) – Leopold Humerius (care pe atunci nu era încă atât de bătrân) s-a pomenit cu curtea la doar vreo cinci paşi de graniţă.

Pe urmă lucrurile au mers cum au mers, ar fi păcat să se plângă. Iar când sub înţeleapta preşedinţie a lui Raul Logophat şi printr-un concurs de împrejurări extrem de favorabil, Republica Democratică Vandana[1] a cunoscut, în sfârşit, bunăstarea binemeritată de un popor atât de democratic pe cum sună şi numele patriei sale, PIB-ul a crescut la nivelul ţărilor celor mai bogate, iar populaţia trăia liniştită, democratic şi fericit, tot mai bătrânul Leopold Humerius ar fi trebuit să fie cu adevărat mulţumit: copiii i-au crescut, s-au căsătorit, nepoţii sunt sănătoşi, în curând o să apară şi strănepoţii, toată familia este unită, lucrează fiecare la locul lui. Nu le lipseşte nimic. Bătrânului Leopold nimeni nu i-ar fi dat vârsta la care a ajuns: era pe picioarele lui, avea pielea întinsă pe obraz, şi-a păstrat sprinteneala şi umbla drept ca în tinereţe.

Şi totuşi! Totuşi! Fără s-o spună nimănui, bătrânul Leopold Homerius nu era defel fericit. Defel! Acesta era marele său secret. Stătea seara pe terasă şi privea prin gardul numit şi Cea de A Opta Minune a Lumii şi îi era teribil de dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia şi-a făcut „cetatea” cât a fost un puşti, de cireşul pe care el l-a altoit, de… de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era.

– Ce te tot uiţi prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile şi nepoţii.

El nu le răspundea. Era secretul lui.

– Ai vrea să mai mergi acolo? îl mai întrebau. Dacă n-ar fi graniţa, nici prin cap nu ţi-ar trece să calci hârtoapele alea.

– Aşa-i, le răspundea. Nu minţea, însă îi era groaznic de dor. Îi era tot mai dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia şi-a făcut „cetatea” cât a fost puşti, de cireşul pe care el l-a altoit, de… de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Şi cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare.

[1] Aşa se numeşte acum ţara lui.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.