Ilie Bolojan a subliniat, în interviul pentru Cotidianul, că el nu a cerut certificat de revoluționar. „Când faci anumite lucruri, nu cred că te gândești că vei lua o pensie după aceea. Nu le faci pentru asta.”
Cotidianul: Ce făceați în decembrie 1989?
Ilie Bolojan: Eram student la Timișoara.
Când a început să se tragă?
Eram anul doi, la facultatea de Mecanică. Am prins 17 decembrie la Timișoara, în Maria. Dar nu mi-am scos certificat de revoluționar.
Deci ați fost în stradă, chiar dacă nu v-ați scos certificat de revoluționar?
Studenții au fost în Timișoara până prin data de 20-21, când au evacuat complexul studențesc. Dar, știți, când faci anumite lucruri, nu cred că te gândești că vei lua o pensie după aceea. Nu le faci pentru asta.
Când ieși în stradă sau faci anumite lucruri, o faci pentru că tu crezi în ceva, pentru că ți se pare că ceva nu este în regulă, pentru că libertățile tale … E șocant pentru un tânăr să vadă că, într-un sistem opresiv, sunt oameni care au curajul să strige și ei te trag după ei.
Asta simți atunci. O forță care se duce înainte, când n-ai fost obișnuit cu așa ceva. Gândiți-vă că în ’89 era un fel de apogeu al comunismului ceaușist în România.
Eu sunt recunoscător celor care au ieșit în stradă și pentru mine ceea ce s-a întâmplat în ‘89 este o revoluție. Ce s-a întâmplat după aceea, sigur, se poate discuta, dar oamenii care au ieșit în stradă, în Timișoara, în București și în alte părți, pur și simplu au ieșit pentru libertate.
Execuția soților Ceaușescu ați văzut-o apoi acasă, la televizor?
Am văzut-o după aceea. Ne-am reîntors în Timișoara.
neagu mircea , am fost in piatza universitatzii din bucuresti in data de 21 decembrie 1989 , am tranversat poatza universitatzii , mi se facuse pielea ca de gaina , gandidu-ma ca manifestantzii pot sa aiba viatza grea in viitor si gandindu-ma ca manifestantzii ar putea fi impuscatzi si m-am dus la cabina telefonica de la palatul telefoanelor din bucuresti si am vorbit cu un domn , de la agentia de presa germana adica dpa si le-am spus sa vina urgent in piatza universitatzii si mi-au spus in in piatza universitatzii sunt colegii de la taniug , agentzia de presa iugoslava , in timpul convorbirii mele telefonul faceau un zgomot de fond in continu de uuuuuu , probabil acea convorbire a mea a fost inregistrata , nu mi-am luat , certificat de revolutionar . am fost si in data de 22 decembrie 1989 dupa ora 16 la televiziune si dupa ora 17 am plecat de la televiziune ca cineva a strigat , plecatzi ca vin teroristii , si am plecat de la televiziune , cand eram in dreptul liceului ion luca caragiale din dreptul televiziunii se auzeau zgomot de arme , mi-am zis in mintea mea , bine ca am plecat de acolo , in data de 23 decembrie 1989 , au fost parashutatzi civili mici de statura cu arme si au inceput sa traga de pe blocuri , au fost parashutatzi din elicoptere puma , nu m-am mai dus la servici la centrul de calcul al centralei industriei bumbacului , pana cand ceausescu a murit si m-am dus la servici in ziua aceea cam dupa ora 13 ca sa nu fiu dat afara din servici , ca aveam doua zile nemotivate .