INTERVIU Elena Urucatu, partea a II-a: Moda: actoria tăcerii. „Ajungi să fii actor în fața camerei”

Pentru Elena, a fi privită din toate părțile nu este un act pasiv. Este rezultatul unei pregătiri riguroase care începe mult înainte de primul bliț. Ea consideră că educația unui model se vede în temele făcute de acasă: să știi cine este designerul, care este povestea din spatele colecției și ce mesaj trebuie livrat. Spontaneitatea există, dar ea trebuie să fie inteligentă, nu haotică.

Cotidianul: La ce se gândește un model atunci când este privit din toate părțile?

Elena Urucatu: Când intri pe podium sau la un shooting, nu te gândești doar la cum arăți, ci la întreaga poveste a colecției. Înainte de orice, stai de vorbă cu designerul sau cu echipa de creație ca să înțelegi conceptul și mesajul colecției. Dan (n.red.: Dan Podaru) a făcut un lucru excepțional, școala lui de modele te învăța să vezi dincolo de haine.

Dacă nu ți se explică colecția, tot trebuie să faci o muncă de cercetare. De exemplu, dacă lucrezi cu un brand nou, e important să știi cu cine colaborezi și cine este designerul, pentru că astăzi numele brandului nu coincide întotdeauna cu cel al designerului sau cu traiectoria lui profesională. Este o formă de respect să cunoști oamenii cu care lucrezi și să arăți că îi înțelegi, la fel cum și ei așteaptă să fie cunoscuți.

În ziua shooting-ului sau a show-ului, dacă nu ți se spune clar care este obiectivul colecției, întrebi: „Ce vrei să transmită colecția? Cum vrei să fie percepută? Ce aștepți de la mine?”. Și apoi colaborezi cu echipa, primești feedback, ajustezi postura, expresia, energia. Este un dialog constant între tine și oamenii din jur.

Cotidianul: Deci nu există loc de spontaneitate?

Elena Urucatu: Există loc de spontaneitate, dar trebuie să fie în armonie cu ceea ce vrea echipa creativă să transmită. Trebuie să fii atentă la reacțiile celor din jur și să te adaptezi la ceea ce vor să exprime prin colecție sau prin fotografie.

Arta de a-ți lăsa bagajul emoțional la ușă

Poate cea mai dificilă parte a meseriei nu este efortul fizic, ci cel mental. Un model trebuie să aibă capacitatea de a se scinda: de a uita cine este, ce probleme are acasă sau cât de obosită se simte, pentru a livra emoția cerută de brand. Elena descrie acest proces ca pe o intrare în transă, o transformare necesară în care „te uiți pe tine” pentru a face loc personajului.

Cotidianul: Ce face un model atunci când luminile podiumului se sting?

Elena Urucatu: Într-un fel, ajungi să fii actor în fața camerei. Sunt momente foarte dificile, dar este esențial să încerci să te detașezi. În ziua respectivă trebuie să uiți cine ești și ce bagaj emoțional ai adus cu tine, sau, cel puțin, să încerci să faci acest efort. Când se termină shooting-ul, te întorci la viața ta, la emoțiile tale, să spun așa, la realitate.

Munca devenită evadare

Odată cu venirea copilului, perspectiva Elenei asupra acestui „rol” s-a schimbat radical. Dacă în tinerețe presiunea jobului venea cu emoții puternice, astăzi, cariera de model a devenit sanctuarul ei. Responsabilitatea de mamă este atât de intensă încât orele petrecute la machiaj și în fața camerei au căpătat o valoare terapeutică. Este momentul ei de libertate, o pauză de la realitatea domestică, chiar dacă, la finalul zilei, oboseala este inevitabilă.

Cotidianul: Cum se simte această trecere de la rolul de model la realitate, acum, ca mamă?

Elena Urucatu: De când am un copil, pentru mine, un shooting a devenit un moment de relaxare totală și chiar distractiv. Înainte îl așteptam cu emoții, cu o presiune mai mare, dar acum presiunea există, doar că o simt în alt mod, mai ușor de gestionat, mai concentrată pe bucuria momentului.

La shooting lași acasă tot bagajul emoțional și îl recuperezi abia după ce ziua s-a încheiat. Sigur, e mult mai obositor, pentru că un shooting e foarte solicitant, dar aceste momente devin și mai prețioase tocmai pentru că acum am și responsabilitatea de a-mi crește copilul. Aceasta e singura diferență, restul rămâne la fel, dar cu altă energie, mai multă voie bună și satisfacția că pot să mă bucur de fiecare clipă.

Construirea unei lumi paralele

Dincolo de camere, podium și haine, Elena a înțeles devreme că fragilitatea unei cariere bazate pe imagine necesită o ancoră în realitate. Dincolo de universul modei, românca este și artist vizual. Această parte a vieții sale nu a fost doar o pasiune, ci o nevoie strategică, o modalitate prin care păstrează echilibrul într-o industrie care impune „un termen de expirare”. 

Cotidianul: Ajută arta un model să rămână cu picioarele pe pământ într-o lume a aparențelor? 

Elena Urucatu: Da, ajută foarte mult. Pentru mine, arta a fost întotdeauna un fel de refugiu, o lume paralelă față de modă. Pe podium sau în fața camerei, totul se învârte în jurul imaginii, iar dacă te limitezi doar la asta, devine o obsesie. Dar atunci când ai și altceva, artă, sport, proiecte personale, îți creezi echilibru și perspective diferite.

De exemplu, sportul m-a ajutat să înțeleg disciplina și să-mi organizez energia, iar arta m-a învățat să privesc lumea cu altă sensibilitate și să am răbdare cu mine însămi. Nu trăiești doar prin modă și nu vezi totul prin prisma carierei de model. Moda are limite, o perioadă, un ciclu, și nu poate fi singura ta sursă de identitate sau satisfacție.

Cred că acesta este unul dintre cele mai importante sfaturi pentru tinerele care încep acum: construiește-ți ceva în paralel cu modelingul. Dacă este legat de modă, perfect; dacă nu, cu atât mai bine. Începe devreme și creează-ți propria lume, un spațiu în care să rămâi tu însăți, indiferent de cât de intensă este viața din spatele cortinei.