Operațiune specială a la Putin sau Unirea deturnată în folosul Kremlinului

Nu toate proiectele de lege sunt scrise pentru a deveni legi. Unele sunt construite ca detonatoare politice.

Inițiativa privind unirea României cu Republica Moldova, lansată sub sigla partidului Dianei Șoșoacă, seamănă tot mai mult cu o operațiune specială. Ia un ideal legitim, îl golește de procedură democratică și îl transformă într-o provocare utilă propagandei ruse. Proiectul nu a fost votat de deputați, ci a trecut tacit după expirarea termenului de dezbatere. Tocmai această absență a unui vot real a fost convertită imediat într-o falsă imagine, și anume că România ar fi decis anexarea Republicii Moldova.

Este o formulă juridic șubredă și politic explozivă. Unirea nu poate fi decretată peste voința cetățenilor din cele două state. Tocmai de aceea, proiectul pare conceput nu pentru realizarea unirii, ci pentru compromiterea ei. El oferă adversarilor României combinația perfectă. Bucureștiul este prezentat drept putere expansionistă, iar Chișinăul este împins să se apere de un pericol inventat. Exact genul de combustibil pe care Moscova îl caută penyri propagandă

Operațiune specială, binecuvântată de Moscova

Suspiciunea capătă consistență când privim traseul politic din jurul inițiativei. La începutul lui iunie, Diana Ivanovici Șoșoacă a mers la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, vitrina regimului Putin. Acolo i-a vorbit direct liderului rus, pretinzând că exprimă sentimentele românilor, atacând conducerea europeană și contestând sprijinul acordat Ucrainei. La același forum se aflau Igor Dodon și o delegație socialistă din Republica Moldova, iar Șoșoacă s-a afișat alături de Marina Tauber și Ilan Șor, personaje centrale ale ecosistemului politic favorabil Kremlinului.

Nici prezența la același eveniment nu reprezintă, automat, coordonare. Dar politica se citește și prin succesiunea faptelor, convergența mesajelor și beneficiarul lor. Sankt Petersburg a oferit scena, relațiile și vocabularul. Proiectul de la București a furnizat pretextul, iar reacțiile pro-rușilor de la Chișinău au livrat efectul dorit, și anume transformarea unirii din opțiune democratică într-o amenințare teritorială.

Mai mult, inițiativa nu construiește nicio punte reală între cele două societăți. Produce doar zgomot, frică și conflict. Adică exact materia primă a operațiunilor moderne de influență rusești.

Dodon și Ceban, ecoul Moscovei

Igor Dodon a numit proiectul o pregătire pentru anexarea teritorială, a vorbit despre expansionism românesc și a somat PAS să demonstreze că nu trădează statalitatea moldovenească. Ion Ceban a intrat rapid în același registru, vorbind despre atentat la valorile constituționale, distrugerea țării, apelul solemn că „noi nu ne vindem țara”. Diferențele de ambalaj dispar, iar mesajul strategic rămâne identic. România devine agresor, unirea devine anexare, iar Maia Sandu și guvernarea proeuropeană sunt împinse în boxa acuzaților. Pentru un personaj de statul român, precum Ceban, nu mai este o premieră.

Aici se vede mecanismul. Șoșoacă aprinde fitilul la București, Dodon amplifică acuzația, Ceban îi oferă o aparență mai moderată și mai largă. Toți câștigă vizibilitate din aceeași criză artificială, iar Moscova obține ceea ce urmărește de ani, și anume neîncredere între cele două maluri ale Prutului, discreditarea României și slăbirea forțelor care leagă Republica Moldova de România.

Există o succesiune prea coerentă pentru a fi ignorată. Vorbim de întâlnirile politice de la Sankt Petersburg, provocarea legislativă fără șanse reale, apoi reacțiile sincronizate care lovesc exact în adversarii Moscovei. În războiul informațional, coordonarea nu vine întotdeauna cu semnătură și ștampilă. Uneori, ea se recunoaște după aceeași narațiune, același moment și același beneficiar. Iar aici beneficiarul este, limpede, Rusia.